Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1061/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1061/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 79/118/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1061
Ședința publică din 21 mai 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, acțiune formulată de reclamantul S. S. domiciliat in Constanta, ., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in C., . C, județul C..
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 11 mai 2015 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21 mai 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul C., secția I civilă sub nr. _, reclamantul S. S. a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Pensii C. cu solicitarea de a se dispune revizuirea drepturilor sale de pensie, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care să aibă în vedere adeverința nr. 2176 emisă de S.C. Minmetal S.A. pe data de 05.12.2013, obligarea pârâtei la plata drepturilor recalculate începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii, conform art. 107 al. 2 din Legea nr. 263/2010, obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor rezultate din recalculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că pe data de 26.11.2014 a formulat cerere de revizuire și urma să primească în termen de 45 de zile o hotărâre din partea Comisiei Centrale de Contestații.
Reclamantul a mai arătat că termenul de 45 de zile a fost depășit fără să primească o hotărâre.
Mai arată că nu i-au fost luate în considerare veniturile dovedite cu adeverința nr. F1/80/134 emisă pe data de 20.03.2013 de Sucursala Muntenia-Dobrogea, venituri reprezentând munca efectuată în zilele de sămbătă, duminică și sărbători legale.
Reclamantul argumentează că nu interesează caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit.
Reclamantul arată că i s-a adus un prejudiciu real ca urmare a recalculării eronate folosite de pârâtă și solicită diferența dintre pensia cuvenită și cea încasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În drept, s-au invocat Legea nr. 263/2010, O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 262/2008, Legea nr. 27/1996.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Au fost anexate cerere de revizuire adresată pârâtei, carte de identitate, decizia nr._/21.10.2013, adeverința în litigiu.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. nu a depus la dosar întâmpinare, dar a anexat note scrise prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, față de nerespectarea termenului de contestare de 30 de zile prevăzut de art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010. Pârâta motivează că în cuprinsul deciziei contestate se face referire la adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013 care face obiectul prezentei cauze.
Pârâta a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art. 149 al. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010.
Pe fond, pârâta a învederat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se cere reclacularea drepturilor de pensie conform art. 107 al. 3 din Legea nr. 263/2010.
Pârâta arată că acțiunea tinde la valorificarea unei adeverințe care a fost deja avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, motiv pentru care nu se poate justifica admiterea unei cereri de recalculare.
În drept, s-au invocat Codul de procedură civilă, Legea nr. 263/2010.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta a anexat dosarul administrativ.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015, față de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat de reclamant, respectiv cerere de revizuire, instanța a respins ca nefondate excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamantul S. S. este beneficiarul deciziei nr._/21.10.2013 privind recalcularea pensiei conform art. 107 al. 3 și 4 din Legea nr. 263/2010, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 2,_ puncte.
Astfel cum rezultă din înscrisul intitulat "revizuire" depus la dosarul cauzei, reclamantul este nemulțumit de faptul că nu a fost valorificată adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013 emisă de Sucursala Muntenia-Dobrogea.
Pe cale de consecință, instanța reține că se tinde la valorificarea acestei adeverințe și nu la fructificarea celei cu nr. 2176 emisă de S.C. Minmetal S.A. la data de 05.12.2013, după cum eronat se învederează în petitul cererii.
Or, în cuprinsul deciziei nr._/21.10.2013 s-a menționat expres că se respinge cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea sporurilor cuprinse în adeverința nr. F1/80/134/20.03.2013, întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Instanța reține că pe calea revizuirii drepturilor de pensie reclamantul tinde indirect la repunerea în discuție a elementelor salariale avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual prin decizia nr._/21.10.2013.
În partea finală a deciziei menționate se stipulează expres că în conformitate cu art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, iar conform art. 149 al. 4 din Legea nr. 263/2010 decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă.
Pe cale de consecință, reclamantul nu poate solicita revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizie definitivă, iar dacă s-ar accepta soluția contrară, prezumția de legalitate de care se bucură deciziile administrative emise de casele teritoriale de pensii ar deveni iluzorie, întrucât s-ar crea condițiile contestării acestora în orice moment și în orice condiții, cu consecința diminuării încrederii publice în veridicitatea acestora.
Pentru contestarea deciziilor de pensie, legea a reglementat o procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanței de judecată.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.149 din 8 martie 2010, în care a statuat că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statelor le este recunoscută, din perspectiva Convenției, o largă marjă de apreciere în materie de legislație socială (cauza K. împotriva Ucrainei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, par.23; cauza K.A. împotriva Islandei, Hotărârea din 12 octombrie 2004, par. 45).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut prin Hotărârea din 23 iunie 1981 pronunțată în cauza Le Compte, V. Leuven și De Meyere contra Belgiei, paragraful 51 și prin Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în cauza F. contra Austriei, paragraful 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție, cu condiția ca legiuitorul să asigure posibilitatea ca o atare decizie să poată fi supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică de un "tribunal" în sensul Convenției.
Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.
Astfel, așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, "liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări”.
Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea Constituțională a României a reținut că "și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum".
Pe calea cererii de revizuire reclamantul nu mai poate așadar să înlăture susținerile pârâtei din notele scrise anexate la dosar, întrucât nu se poate crea o situație juridică contrară celei stabilite în mod definitiv prin decizia contestată.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul S. S. domiciliat in Constanta, ., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in C., . C, județul C..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 21 mai 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
Pt. M. A. B.
Cf.art.426 al.4 C. semnează
PREȘEDINTE DE COMPLET,
A. N.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./29.06.2015
2 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2170/2015.... | Nulitate act. Sentința nr. 100/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
