Obligaţie de a face. Sentința nr. 389/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Sentința nr. 389/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 389/2015

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 23 februarie 2015

Sentința civilă nr. 389

Președinte: F. I.

Asistenți judiciari: G. C.

R. A. G.

Grefier: M. Ș.

S-a luat în examinare acțiunea civilă privind pe reclamanții D. S., T. E., E. M., M. D., G. G., G. I., M. N., P. M., Ș. S. și C. A., toți cu domiciliul procesual ales în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâții. cu sediul în București, ..229, sector 6, . cu sediul social înBucurești, ..229, camera 17, sector 6, și sediu secundar în C., ..123, județ C., și .prin lichidator „M.&Asociații Restructuring&Insolvency”SPRL cu sediul în Bucuresti, ., ., Sector 1, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23 februarie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub număr de dosar_ reclamanții au chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la acordarea grupei I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv de lucru, potrivit Ordinului nr. 50/1990, de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 01.04.2001.

Totodată, a fost chemată în judecată pârâta S.C. E. București S.A., prin Centrala T. Palas, reclamanții solicitând obligarea acestei pârâte la eliberarea unei adeverințe tip, potrivit HG 257/2011, Anexa nr. 14, în calitate de ultim angajator. În situația în care, din probatoriul administrat va rezulta că activitatea concretă desfășurată de unii reclamanți se încadrează în activitățile prevăzute în anexa a II a a Ordinului nr. 50/1990, s-a solicitat obligarea primei pârâte la acordarea grupei a II a de muncă și pe cale de consecință, obligarea celei de-a a doua pârâte la eliberarea unei adeverințe tip conform dispozițiilor HG nr. 257/2011.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul Grupului de Producere al Energiei Electrice din cadrul Ministerului energiei Electrice, efectuând lucrări de producere și exploatare, întreținere, reviziei, reparație, modernizare, la centrale termoelectrice care produceau energie electrică și termică prin arderea de combustibil tip păcură sau gaz combustibil, activitate care se desfășura în prezența unor tensiuni cu valori de până la 110.000 volți. În urma apariției OG nr. 365/1998, respectiv HG nr. 627/2000, sistemul energetic s-a împărțit în . Transelectrica SA, . Nuclear Electrica SA și . T. SA este cea care a preluat întreg patrimoniul întreprinderilor din cadrul Ministerului Energiei Electrice, atât în ceea ce privește instalațiile, cât și personalul angajat. Astfel, reclamanții au avut de la acea dată și până la 18.12.2002 (data înființării . a Sucursalei E. C.), statutul de angajați ai T. SA.

În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri: copii ale carnetelor de muncă, practică judiciară, fișe post, documentație tehnică privind locurile de muncă.

La data de 8.05.2014, reclamanții au depus cerere adițională (filele 20,21 vol.I), prin care au solicitat să se constate că locurile de muncă în care reclamanții și-au prestat activitatea și după 1.04.2001 sunt locuri de muncă încadrate în condiții speciale și, pe cale de consecință, s-a solicitat obligarea . prin Centrala T. Palas C. să acorde acest beneficiu de la data de 1.04.2001, pe toată perioada în care fiecare reclamant a desfășurat activitate în acel loc de muncă.

În apărare, pârâtele nu au formulat întâmpinare și nu au propus probe.

În vederea soluționării acțiunii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea protecția muncii. Lucrarea a fost efectuată de expert M. C., fiind depusă la dosar la data de 5.01.2015 (filele 179-209 vol.II).

La termenul din 06.10.2014, pârâta . a formulat note scrise prin care a învederat divizarea sa în două societăți distincte, respectiv . și S.C. E. Titan S.A. Potrivit Proiectului de divizare, . a dobândit o parte din activul societății divizate, având totodată dreptul de a sta în justiție în nume propriu cu privire la patrimoniul astfel dobândit, inclusiv în litigiile aflate în derulare pe rolul instanțelor de judecată. Pe cale de consecință, pârâta . a solicitat scoaterea sa din cauză și citarea în calitate de pârâtă a S.C. E. C. S.A., societate nou înființată ca efect al divizării.

La termenul de judecată din data de 12.01.2015, instanța a dispus introducerea în cauză și a ., în calitate de pârâtă.

La termenul de judecată din data de 9.02.2015, pârâta . a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. La același termen, reclamanții au învederat faptul că solicită constatarea condițiilor de muncă numai până la data de 1.04.2001, nu și după această perioadă.

În temeiul art. 248 NCPC, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ., reținând următoarele:

Pârâta menționată a fost chemată în judecată în calitate de ultim angajator al reclamanților, pentru eliberarea adeverințelor care să ateste încadrarea în grupă superioară de muncă, potrivit Anexei nr. 14 la HG 257/2011. Chiar dacă activitatea reclamanților s-a desfășurat în concret în cadrul Sucursalei E. C., fiind vorba despre o entitate fără personalitate juridică, acțiunea a fost îndreptată împotriva societății comerciale care putea sta în judecată în calitate de pârâtă.

Pe parcursul judecății, a intervenit însă divizarea parțială a pârâtei ., prin desprinderea unor părți din patrimoniu și transmiterea acestora către două societăți nou-constituite, . și ., a căror înregistrare în Registrul Comerțului s-a dispus prin Încheierea nr. 764/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a VI a Civilă, în dosar nr._/3/2014.

În consecință, fosta sucursală ce a funcționat în cadrul punctului de lucru Centrala Termoelectrică Palas, a devenit societate comercială de sine-stătătoare, constituită prin divizarea parțială a ., de la care a preluat o parte din patrimoniu, incluzând drepturile și obligațiile legate de personalul sucursalei, din care fac parte toți reclamanții din cererea de față. Acesta este și motivul pentru care societatea nou-înființată a preluat litigiul ce formează obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din Anexa nr.2.11 la Proiectul de divizare, depusă în extras la fila 158 vol. II al dosarului.

În aceste împrejurări, instanța apreciază că a intervenit o transmitere a calității procesuale pasive, în condițiile art. 38 NCPC, de la . către ., societate introdusă în cauză în calitate de pârâtă, la termenul de judecată din data de 9.02.2015.

Cum pârâtei . nu îi mai revine nici o obligație în raportul de drept material dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta menționată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

În ceea ce privește fondul cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele . ., rezultă următoarele:

În perioada 1969-1990 reclamanții și-au desfășurat în cadrul fostei Întreprinderi de Rețele Electrice, structură subordonată la nivel central Ministerului Energiei Electrice. După anul 1990, activitatea din sistemul energetic național s-a reorganizat, prin nr. HG 627/2000 fiind înființată . administrarea căreia se aflau mai multe centrale termoelectrice. Prin HG nr. 1524/2002, a fost înființată ., ca filială a . la rândul său mai multe sucursale, printre care și Sucursala E. C..

Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii.

Conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinindu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

În lipsa oricăror mențiuni din carnetele de muncă, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea grupei superioare de muncă în care și-au desfășurat activitatea, demers care presupune verificarea de către instanță a eventualei încadrări a activității prestate de reclamanți în categoriile de locuri de muncă enumerate prin Ordinul nr. 50/1990.

În acest sens, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în materia protecția muncii, în cadrul căreia expertul a precizat că nu există o poziție în anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 care să se refere explicit și exclusiv la activitățile de producere, transport și furnizare a energiei electrice, așa cum există referitor la alte sisteme, și, ca atare, singura modalitate de abordare a fost aceea a asimilării (prin similitudinea riscurilor existente și prin consecințele acestor riscuri) cu activități și domenii specificate explicit în anexele Ordinului nr. 50/1990.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică, s-a realizat o analiză a activității desfășurate de fiecare dintre categoriile de personal menționate, evidențiindu-se în mod distinct condițiile de muncă și gradul de expunere la suprasolicitări, noxe și riscuri, pentru identificarea posibilității de încadrare în grupă superioară de muncă, prin asimilare cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990. În acest sens, au fost avute în vedere buletinele de determinări de zgomot nr. 122-160/1.04.1991 realizate de Direcția Sanitară C., buletinele de determinare a nivelului de zgomot nr. 12-39/23.04.1992 (Direcția Sanitară C.) și nr. 4-7/20.11.2001 (INCDPM București), buletinul de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr. 877/20.06.1995 (Centrul de medicină preventivă C.) și buletinele de analiză nr. 5-8/iulie-august 1997 (INCDPM C.). Astfel, expertul judiciar a stabilit că pentru activitățile desfășurate de aceștia există similitudini evidente cu cele ale altor categorii profesionale încadrate în grupa I și II de muncă și reglementate în mod expres de Ordinul 50/1990.

Însă instanța apreciază că raportul de expertiză nu este în concordanță cu normele privitoare la modalitatea de stabilire, în acord cu Ordinul nr. 50/1990, a locurilor apte a fi încadrate în grupele I și a II a de muncă, în perioada anterioară datei de 01.04.2001. Probatoriul nu se poate limita la efectuarea în prezent a unei expertize judiciare care să constate condițiile actuale de lucru, întrucât încadrarea într-o grupă sau în alta nu era nici la acea dată și nici acum atributul expertului, ci al conducerii unităților, care împreună cu sindicatele din unități apreciau care persoane își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, apte să-i încadreze munca în grupa I (art. 6 din Ordinul nr. 50/1990).

La rândul lor, decidenții menționați nu puteau stabili în mod discreționar încadrarea acestor persoane în sfera de aplicare a Anexei 1, fiind ținuți de o . condiționalități, prevăzute prin actul normativ: condiții deosebite de muncă, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), confom art. 6 din respectivul ordin al Ministrului Muncii.

Concluziile raportului de exeprtiză nu se bazează pe niciun buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinări concrete ale condițiilor de muncă, pe existența îmbolnăvirilor profesionale sau pe orice alte date certe care să ateste condițiie de muncă la societatea pârâtă.

Este irelevantă concluzia expertului că reclamanții lucrează în condiții la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale ca și alte personae pe care Ordinul nr. 50/1990 le încadrează în grupa I de muncă, atât timp cât același ordin nu le prevede. Mai mult, legiutorul a prevăzut în mod expres că determinările de noxe să fie efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau în laboratoarele de specialitate ale unităților, determinări ce trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii, care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal, și nu de un expert tehnic.

De altfel, dacă se identificau asemenea factori, era stabilit să se verifice dacă, în pofida măsurilor luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii (art. 4 din ordinal nr. 50/1990).

Deși în cauză, raportat la precizările reclamanților depuse la termenul de judecată din data de 9.02.2015, nu își găsesc aplicarea legală prevederile Legii nr. 226/2006 și cele ale HG nr. 1025/2003, se constată că există o identitate de situații juridice, în sensul că atât actul normativ sus-citat, cât și legislația adoptată în domeniul condițiilor speciale și a celor deosebite de muncă după 1.04.2001 nu atribuie salariatului sau angajatorului facultatea stabilirii, în mod unilateral, a naturii muncii desfășurate; sunt în egală măsură impuse cerințe privind determinarea specializată a existenței și nivelului noxelor, întocmirea unor raporte de către organele competente în domeniul securității în muncă și evaluarea impactului acestor condiții asupra potențialului de muncă al salariaților.

Or, din acest punct de vedere, se reține că, în cuprinsul lucrării, expertul și-a declinat competența în a lămuri dacă este îndeplinită și condiția existenței îmbolnăvirilor profesionale și a accidentelor de muncă, dar și faptul că nici în procedura ulterioară datei de 01.04.2001 unitatea nu a primit în contextul dat de H.G. nr. 1025/2003 (care a asimilat condițiile de muncă ale grupei I cu cele speciale de muncă) avizul încadrării locurilor de muncă în această modalitate.

În consecință, nu există motive pentru ca activitatea reclamanților să fie încadrată în grupa I sau a II a de muncă.

În ceea ce privește susținerea reclamanților potrivit căreia există hotărâri judecătorești irevocabile în favoarea unor reclamanți care au lucrat în același domeniu și chiar pe aceleași posturi, instanța consideră că practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanță, întrucât hotărârile judecătorești pronunțate în alte cauze sunt opozabile doar părților litigante din cauza respectivă, și nu erga omnes. În consecință, instanța trebuie să se bazeze în pronunțarea soluției adoptate pe temeiuri de drept aplicabile speței dedusă judecății și pe propria convingere, rezultată din analizarea situației de fapt raportată la probele administrate în cauză. De altfel, CEDO, prin hotărârea pronunțată la data de 6.12.2007 în cauza B. contra României, a precizat faptul că divergențele de jurisprudență constituie prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale, iar rolul de a reglementa acest contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ..

Respinge cererea formulată de reclamanții D. S., T. E., E. M., M. D., G. G., G. I., M. N., P. M., SORICEL S. și C. A., toți cu domiciliul procesual ales în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, ..229, sector 6, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea formulată de reclamanții D. S., T. E., E. M., M. D., G. G., G. I., M. N., P. M., SORICEL S. și C. A. în contradictoriu cu pârâtele . sediul în Bucuresti, ., ., Sector 1, și ., cu sediul social înBucurești, ..229, camera 17, sector 6, și sediu secundar în C., ..123, județ C., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Tribunalul C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.02.2015.

Președinte, Asistent judiciar,

F. M. I. G. C. Grefier,

M. Ș.

Red.Jud.FMI/2ex/25.02.2015

CU OPINIE SEPARATĂ

ASISTENT JUDICIAR: R. G.

Admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta S.C. E. București S.A.

Respinge cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. București S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Admite cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele S.C. T. S.A. și S.C.E. C. S.A.

Obligă pârâta S.C. T. S.A. să acorde reclamanților grupa superioară de muncă, pentru activitatea desfășurată până la data de 01.04.2001, după cum urmează:

A. C.

- 04.10._79 grupa I procent100%

- 15.12._01 grupa I procent100%

S. D.

- 21.01._01 grupa I procent100%

M. E.

-25.07._93 -grupa I procent100%

G. G.

- 18.03._69 grupa I procent100%

- 27.10._79 grupa I procent100%

- 07.06._82 grupa I procent100%

I. G.

- 03.04.1972- 13.1 1.1972 grupa IIprocent100 %

- 14.09._01 grupa IIprocent100 %

N. M.

- 20.09._01 grupa IIprocent100%

D. M.

-18.03._70 -grupa I procent100%

-01.07._99 grupa I procent100%

Măricel P.

-2.11._01 - grupa IIprocent100%

S. Ș.

-20.07._82 -grupa I procent100%

-07.03._88 -grupa I procent100%

-17.05._01 - grupa I procent100%

E. T.

-06.08._88 -grupa I procent100%

-01.08._95 -grupa IIprocent100%

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.

ASISTENT JUDICIAR

R. G.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții au chemat în judecată pe pârâta S.C. T. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la acordarea grupei I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv de lucru, potrivit Ordinului nr. 50/1990, de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 01.04.2001.

Totodată, a fost chemată în judecată pârâta S.C. E. București S.A.Bucuresti, prin Centrala T. Palas, reclamanții solicitând obligarea acestei pârâte la eliberarea unei adeverințe tip, potrivit HG 257/2011, Anexa nr. 14, în calitate de ultim angajator.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că și-au desfășurat activitatea în cadrul Grupului de Producere al Energiei Electrice, având statutul de angajați ai S.C. T. S.A., până la 18.12.2002- -data înființării S.C. E. București S.A. și a Sucursalei E. C..

Reclamanții au mai susținut că felul muncii desfășurate îi îndreptățește la încadrarea în grupa I de muncă, fiind supuși unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidentare, determinat de sarcina de muncă, de natura instalațiilor avute în întreținere și exploatare și de mediul în care se desfășura activitatea.Totodată, pentru activitatea desfășurată au beneficiat în mod constant de sporuri la salariu, ceea ce reprezintă o recunoaștere a condițiilor grele de muncă cu grad ridicat de pericol în exploatarea echipamentelor energetice din domeniul producerii energiei electrice și termice.

În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:copii ale carnetelor de muncă, practică judiciară, fișe de post, instrucțiuni tehnice interne pentru exploatarea instalațiilor, documentație tehnică specifică.

În apărare, pârâtele nu au formulat întâmpinare și nu au propus probe.

La termenul din 06.10.2014, pârâta S.C. E. București S.A. a formulat note scrise prin care a învederat divizarea sa în două societăți distincte, respectiv S.C. E. C. S.A. și S.C. E. Titan S.A. A susținut pârâta că potrivit Proiectului de divizare, S.C. E. C. S.A. a dobândit o parte din activul societății divizate, având totodată dreptul de a sta în justiție în nume propriu cu privire la patrimoniul astfel dobândit, inclusiv în litigiile aflate în derulare pe rolul instanțelor de judecată.

Pe cale de consecință, pârâta S.C. E. București S.A. a solicitat scoaterea sa din cauză și citarea în calitate de pârâtă a S.C. E. C. S.A., societate nou înființată ca efect al divizării.

În temeiul art. 248 C.proc.civ., vor fi analizate cu prioritate excepțiile invocate de pârâtele S.C. E. București S.A. și S.C. T. S.A., reținându-se următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S.C. E. București S.A.

Pârâta menționată a fost chemată în judecată în calitate de ultim angajator al reclamanților, pentru eliberarea adeverințelor care să ateste încadrarea în grupă superioară de muncă, potrivit Anexei nr. 14 la HG 257/2011.Chiar dacă activitatea reclamanților s-a desfășurat în concret în cadrul Sucursalei E. C., fiind vorba despre o entitate fără personalitate juridică, acțiunea a fost îndreptată împotriva societății comerciale care putea sta în judecată în calitate de pârâtă.

Pe parcursul judecății, a intervenit însă divizarea parțială a pârâtei S.C. E. București S.A., prin desprinderea unor părți din patrimoniu și transmiterea acestora către două societăți nou-constituite:S.C. Eectrocentrale C. S.A. și S.C. E. Titan S.A., a căror înregistrare în Registrul Comerțului s-a dispus prin Încheierea nr. 764/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a VI a Civilă, în Dosar nr._/3/2014.

În consecință, fosta sucursală ce a funcționat în cadrul punctului de lucru Centrala Termoelectrică Palas, a devenit societate comercială de sine-stătătoare, constituită prin divizarea parțială a S.C. E. București S.A., de la care a preluat o parte din patrimoniu, incluzând drepturile și obligațiile legate de personalul sucursalei, din care fac parte toți reclamanții din cererea de față.Acesta este și motivul pentru care societatea nou-înființată a preluat litigiul ce formează obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din Anexa nr.2.11 la Proiectul de divizare, depusă în extras la fila 236 din vol. II al dosarului.

În aceste împrejurări, se apreciază că a intervenit o transmitere a calității procesuale pasive, în condițiile art. 38 C.proc.civ., de la S.C. E. București S.A. către S.C. E. C. S.A., societate introdusă în cauză în calitate de pârâtă, la termenul din 09.02.2015.

Cum pârâtei S.C. E. București S.A. nu îi mai revine nici o obligație în raportul de drept material dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta menționată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului acțiunii formulate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtele S.C. T. S.C. și S.C. E. C. S.A., rezultă următoarele:

În perioada 1969-1990 reclamanții și-au desfășurat în cadrul fostei Întreprinderi de Rețele Electrice, structură subordonată la nivel central Ministerului Energiei Electrice.După anul 1990, activitatea din sistemul energetic național s-a reorganizat, prin HG 627/2000 fiind înființată S.C. T. S.A., în administrarea căreia se aflau mai multe centrale termoelectrice.Prin HG 1524/2002, a fost înființată S.C. E. București S.A., ca filială a S.C. T. S.A., având la rândul său mai multe sucursale, printre care și E. C..

Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, ,,dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii’’.

În acest sens, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în materia protecția muncii, expertul desemnat de instanță procedând la analiza în concret a condițiilor în care fiecare reclamant a lucrat în perioada de referință din acțiune.

Expertul a menționat, în cuprinsul lucrării, că în acord cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa I sau II de muncă se realizează ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Potrivit carnetelor de muncă depuse la dosar, reclamanții au îndeplinit diverse funcții aferente activității de producere și distribuire a energiei electrice și termice, prin raportare la atribuțiile fiecăruia, fiind încadrați de către expertul I. D. în următoarele categorii de personal: personal tehnic, personal operativ de tură, personal de execuție, personal din atelierele de reparații și laboranți pentru determinări fizico-chimice.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică, s-a realizat o analiză amănunțită a activității desfășurate de fiecare dintre categoriile de personal menționate, evidențiindu-se în mod distinct condițiile de muncă și gradul de expunere la suprasolicitări, noxe și riscuri, pentru identificarea posibilității de încadrare în grupă superioară de muncă, prin asimilare cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.

În acest sens, au fost avute în vedere inclusiv buletinele de determinări toxicologice, efectuate de INCDPM București și de Direcția de Sănătate Publică C., precum și concluziile lucrării efectuate în cadrul unității angajatoare pentru evaluarea riscurilor de accidentare sau de îmbolnăvire, în conformitate cu dispozițiile Legii 319/2006.De asemenea, a fost prezentată o situație a afecțiunilor legate de profesie întocmită de un medic de medicina muncii, prin care s-a evidențiat creșterea ponderii afecțiunilor cardiovasculare și a celor musculoscheletice.

Expertul a concluzionat astfel că toți reclamanții au fost supuși riscurilor de explozie și de incendiu, de accidentare prin împiedicare sau cădere de la înălțime, de îmbolnăvire prin surditate sau hipoacuzie și prin inspirarea de particule și gaze nocive, stresul și suprasolicitarea fizică și psihică fiind determinate de asemenea de responsabilitatea sporită legată de funcționarea instalațiilor în foc continuu.

Astfel, după o prealabilă analiză a atribuțiilor pe care le implica fiecare dintre funcțiile deținute de reclamanți, expertul judiciar a stabilit că pentru activitățile desfășurate de aceștia există similitudini evidente cu cele ale altor categorii profesionale încadrate în grupa I și II de muncă și reglementate în mod expres de Ordinul 50/1990.A fost confirmată astfel obligația pârâtei de a recunoaște încadrarea în grupa I de muncă, pentru o parte dintre reclamanți, prin asimilare cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr.1, pct. 7, 59, 95, 103 și 123, respectiv încadrarea în grupa a II a de muncă, prin asimilare cu dispozițiile aceluiași act normativ, Anexa nr.2, pct. 116, 131, 140, 148, 184, 206, 208 și 214.

Angajatorul nu a contestat faptul că reclamanții au lucrat în aceste condiții cel puțin 50% din programul de lucru, în cazul grupei I de muncă, respectiv cel puțin 70%, în cazul grupei a II a de muncă și nici faptul că pentru perioadele consemnate în fiecare caz în parte activitățile desfășurate se pot încadra în grupă superioară de muncă.

În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupă superioară de muncă, deși nu se încadrează în unul din punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, urmează fi avută în vedere inclusiv jurisprudența instanței supreme care a statuat în sensul că acestui act normativ nu i se poate restrânge aplicarea numai la situațiile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior(Decizia nr. 259/20.09.2004 pronunțată în recurs în anulare).

În consecință, enumerarea din anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, întrucât încadrarea în fostele grupe superioare de muncă se realizează în funcție de condițiile concrete în care salariații și-au desfășurat activitatea și prin raportare la uzura capacității de muncă pe care a implicat-o activitatea în aceste condiții.

Or, expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care au lucrat reclamanții, riscurile la care au fost supuși, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc.

În consecință, prin probele administrate a fost făcută dovada încadrării în grupa I sau II de muncă a activității reclamanților prin asimilare cu dispozițiile exprese ale Ordinului nr. 50/1990, în perioadele menționate in raportul de expertiză necontestat de părți.

Față de cele expuse, apreciez că se impune admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei S.C. T. S.A. la acordarea grupei I, respectiv II de muncă, corespunzător perioadelor lucrate, cu eliberarea adeverinței privind această mențiune.

În calitate de actual depozitar al arhivei de personal, în temeiul art. 125 din H.G. 257/2011, pârâta S.C. E. C. S.A. va fi obligată să elibereze fiecăruia dintre reclamanții cu privire la care s-a reținut încadrarea în grupă de muncă, câte o adeverință prin care să confirme această situație juridică.

← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 744/2015....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Obligaţie de a face. Sentința nr. 389/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 389/2015. Tribunalul CONSTANŢA