Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 670/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 670/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 670/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.670
Ședința publică din 02 aprilie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de S. S. C. cu sediul in C., ., pentru reclamanții M. B., O. N., M. I., C. A.-N., T. C.-V., S. G., N. D., T. M., A. D.-E., V. A., O. G., I. N.-C., N. E.-M., V. E., D. A.-G., V. S., C. V.-M., C. P., I. G., Z. M., M. M.-I., S. A.-I., A. M., S. A., D. M., P. L., P. V.-M., C. L., M. S., I. E., I. E., V. E., C. C. C., D. G., C. V., P. E. L., P. M., V. F., I. C., A. M., C. C., V. E., S. F., G. V., V. D.-L., M. M. C., S. C.-N., B. N.-M., F. L. M., O. S., B. M., L. M., Z. A., P. R., E. R., N. V., M. F., V. L., V. V., G. M., B.-A. A., N. R., A. I., G. S.-D., R. G., D. M., I. L.-S., D. F., P. V., I. N., R. S.-A., F. L., M. T., I. M., M. L., M. V., R. C., M. G., P. M., C. G.-I., A. G., A. I. F., M. S., D. E.-G., M. F.-N., I. G., M. A.-G., L. C., C. A., P. D.-E., B. R., M. L., L. E., D. I., T. M. L., P. M., B. E., D. M. în contradictoriu cu pârâtul S. M. MEDGIDIA cu sediul in Medgidia, ..18, județul C.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 26 martie 2015 si 02 aprilie 2015pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanții M. B., O. N. ș.a.m.d. prin S. S. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. M. Medgidia ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata către fiecare reclamant a contravalorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada august, septembrie, decembrie 2013, conform prevederilor art. 93 al. 3, art. 141 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, prelungit conform art. 4 al. 6 din contract și Legii nr. 142/1998;
- obligarea pârâtului la plata către fiecare reclamant a contravalorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie, mai, iunie, iulie, august 2014, conform prevederilor art. 93 al. 3, art. 140 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, prelungit conform art. 4 al. 6 din contract și Legii nr. 142/1998;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții susțin că la nivelul Spitalului M. Medgidia a fost încheiat în urma negocierilor din data de 02.12.2011 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, înregistrat în Registrul unic de evidență al I.T.M. C. sub nr. 396/14.12.2011, iar pentru anul 2014 a fost încheiat contractul colectiv de muncă valabil în perioada 23.12._14, înregistrat în Registrul unic de evidență al I.T.M. C. sub nr. 948/23.12.2013.
Reclamanții învederează că, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, s-a stabilit la art. 93 al. 3 că în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă conform legislației în vigoare.
De asemenea, conform art. 141 din contractul încheiat la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012 și art. 140 din contractul colectiv încheiat în anul 2014 s-a stabilit că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Conform art. 133 al. 1 lit. a din Codul muncii republicat, pe durata valabilității lor, contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate produc efecte pentru toți angajații din unitate.
Valabilitatea contractului colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2012 s-a prelungit tacit conform art. 4 al. 6 din contract, fiind valabil până în anul 2013 inclusiv.
Reclamanții au mai arătat că în prezent nu este posibilă executarea obligației în natură, în sensul remiterii efective a tichetelor de masă, motiv pentru care se impune obligarea pârâtei la plata c/valorii acestor drepturi.
În drept, s-au invocat art. 93 al. 3, art. 141 din contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2012, art. 140 din contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2014, art. 133 al. 1 lit. a, art. 229 al. 4 din Codul muncii, Legea nr. 142/1998.
Reclamanții au solicitat judecata și în lipsa părților.
Au fost anexate acțiunii dovada achitării onorariului de avocat, tabel nominal cu reclamanții, extrase din contractele colective de muncă relevante.
În apărare, pârâtul S. M. Medgidia a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În prealabil, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin raportare la art. 55 al. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003 și a art. 268 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, pârâtul a învederat că în perioada aprilie – iunie 2014 S. M. Medgidia nu a avut un buget de venituri și cheltuieli aprobat conform al. 5 pct. 3 al Anexei nr. 1 Ordinului nr. 1043/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului public, întrucât contractul de prestări servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate C. – S03 a fost încheiat pentru nouă luni în data de 30.06.2014, iar bugetul de venituri și cheltuieli a fost aprobat prin H.C.L. nr. 88/31.07.2014.
Or, conform art. 1 al. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate.
Pârâtul a mai învederat că, în ceea ce privește achitarea c/valorii tichetelor de masă pentru lunile iulie și august 2014, s-a prevăzut achitarea în trimestrul IV al acestui an.
În drept, s-au invocat Legea nr. 142/1998, Legea nr. 571/2003, Codul muncii, Codul de procedură civilă.
În probațiune, au fost anexate contractul de prestări servicii spitalicești încheiat cu CJAS C.-S03, H.C.L. Medgidia nr. 88/30.07.2014.
Pentru termenul de judecată din data de 08.12.2014 pârâtul a depus precizări la dosar, prin care a învederat că a achitat c/valoarea tichetelor de masă pentru lunile iulie și august 2014 în trimestrul IV.
Pârâtul a anexat O.P. nr. 2099/24.10.2014 și O.P. nr. 2427/24.11.2014.
Reclamanții au depus la dosar o cerere de micșorare a câtimii obiectului cererii, prin care au învederat că își restrâng pretențiile aferente capătului doi de cerere la c/valoarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie, mai și iunie 2014.
La dosar a fost anexat răspunsul pârâtului la interogatoriu.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanții au calitatea de angajați ai pârâtului S. M. Medgidia și au învestit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea unității sanitare pârâte la plata către fiecare reclamant a contravalorii tichetelor de masă ce li se cuvin pentru perioada august, septembrie, decembrie 2013, conform prevederilor art. 93 al. 3, art. 141 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, prelungit conform art. 4 al. 6 din contract și Legii nr. 142/1998, precum și obligarea pârâtului la plata către fiecare reclamant a contravalorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie, mai, iunie 2014, conform prevederilor art. 93 al. 3, art. 140 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, prelungit conform art. 4 al. 6 din contract și Legii nr. 142/1998.
În urma negocierilor din data de 02.12.2011 între partenerii sociali, a fost semnat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, înregistrat în Registrul unic de evidență al I.T.M. C. sub nr. 396/14.12.2011, iar pentru anul 2014 a fost încheiat contractul colectiv de muncă valabil în perioada 23.12._14, înregistrat în Registrul unic de evidență al I.T.M. C. sub nr. 948/23.12.2013, aspect care este recunoscut de pârât la interogatoriu.
Valabilitatea contractului colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2012 s-a prelungit tacit conform art. 4 al. 6 din contract, fiind valabil până în anul 2013 inclusiv.
Conform art. 93 al. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară pentru anul 2012, valabil și în anul 2013, partenerii sociali au prevăzut că în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, conform legislației în vigoare.
O prevedere similară a fost înscrisă și în art. 93 al. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sanitară pentru anul 2014.
Art. 229 al. 4 din Codul muncii prevede: „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea condițiilor legale, constituie legea părților”.
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Pârâta se apără prin invocarea art. 1 al. 2 din Legea nr. 142/1998, conform cu care tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, argumentând că nu a putut achita c/valoarea tichetelor de masă, deoarece nu a existat un buget de venituri și cheltuieli aprobat conform legislației în vigoare.
Instanța reține însă că dispoziția de înscriere în bugetul de venituri și cheltuieli a tuturor drepturilor salariale și a sumelor aferente pentru acordarea tichetelor de masă are un caracter imperativ („vor fi cuprinse”), deci nu poate fi confundată cu o condiție. Dimpotrivă, se instituie o obligație expresă și imperativă, consecutivă recunoașterii dreptului, cu obligația de detaliere cel mult a aspectului punctual al modalității de plată. Ca atare, obligația contractuală și condiția sunt două noțiuni juridice net distincte și inconfundabile, astfel încât în speță nu poate fi reținută existența vreunei condiții a actului juridic, cu atât mai puțin a unei condiții suspensive.
Deci, prevederile din contractele colective de muncă mai sus menționate nu pot fi interpretate prin schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic, considerându-se ca dreptul salarial ar fi supus unei condiții pur potestative din partea debitorului (unitatea sanitară pârâtă), în sensul ca aceasta va face plata numai sub condiția manifestării de voință în sensul bugetării acestor cheltuieli.
Prevederile Contractului colectiv la nivel de unitate interzic orice limitări ale drepturilor salariale și obligă la interpretarea clauzelor contractuale în favoarea salariaților, reguli imperative statuate și de art. 38 din Codul muncii.
Dreptul la remiterea tichetelor de masă, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă nu poate fi supus încălcării, abuzului sau arbitrariului.
Contractul colectiv de muncă are și natura unui act normativ în dreptul muncii, astfel încât acesta are ca obiect legal reglementarea unor drepturi efective, iar nu a unui drept salarial lipsit de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial (salarial) a cărui existență este recunoscută sa fie vidat de substanța sa și să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului statului de drept (art.1 alin.3 din Constituție), care implică asigurarea aplicării normelor juridice (adoptate inclusiv în condițiile art.41 alin.5 din Constituție) în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa se bucure efectiv de acestea.
Conduita procesuală a pârâtului, care a achitat pe parcursul judecății o parte a drepturilor salariale pretinse prin acțiune validează demersul judiciar al reclamanților și constituie o recunoaștere a justeței pretențiilor acestora.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că este incident art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, conform cu care se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantei în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit art. 159 alin. 1 C. muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit art. 160 C. muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, care nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte drepturi strâns legate de calitatea de salariat a beneficiarului.
Pe cale de consecință, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Instanța va respinge așadar ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va admite cererea, astfel cum a fost aceasta modificată.
Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâtul la plata către fiecare reclamant a c/valorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada august 2013, septembrie 2013, decembrie 2013, conform contractului colectiv de muncă aplicabil și a Legii nr. 142/1998.
De asemenea, va obliga pârâtul la plata către fiecare reclamant a c/valorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie 2014, mai 2014, iunie 2014, conform contractului colectiv de muncă aplicabil și a Legii nr. 142/1998.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată:
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părți se face vinovată de declanșarea activității judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, sub condiția ca partea interesată să facă dovada efectuării unor cheltuieli cu acest titlu.
Reclamanții au anexat la dosar chitanța . nr. 409/03.09.2014 cu care probează suportarea onorariului de avocat, motiv pentru care instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantul S. S. C. a sumei de 1.240 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite cererea formulată de S. S. C. cu sediul in C., ., pentru reclamanții M. B., O. N., M. I., C. A.-N., T. C.-V., S. G., N. D., T. M., A. D.-E., V. A., O. G., I. N.-C., N. E.-M., V. E., D. A.-G., V. S., C. V.-M., C. P., I. G., Z. M., M. M.-I., S. A.-I., A. M., S. A., D. M., P. L., P. V.-M., C. L., M. S., I. E., I. E., V. E., C. C. C., D. G., C. V., P. E. L., P. M., V. F., I. C., A. M., C. C., V. E., S. F., G. V., V. D.-L., M. M. C., S. C.-N., B. N.-M., F. L. M., O. S., B. M., L. M., Z. A., P. R., E. R., N. V., M. F., V. L., V. V., G. M., B.-A. A., N. R., A. I., G. S.-D., R. G., D. M., I. L.-S., D. F., P. V., I. N., R. S.-A., F. L., M. T., I. M., M. L., M. V., R. C., M. G., P. M., C. G.-I., A. G., A. I. F., M. S., D. E.-G., M. F.-N., I. G., M. A.-G., L. C., C. A., P. D.-E., B. R., M. L., L. E., D. I., T. M. L., P. M., B. E., D. M. în contradictoriu cu pârâtul S. M. MEDGIDIA cu sediul in Medgidia, ..18, județul C., astfel cum a fost modificată.
Obligă pârâtul la plata către fiecare reclamant a c/valorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada august 2013, septembrie 2013, decembrie 2013, conform contractului colectiv de muncă aplicabil și a Legii nr. 142/1998.
Obligă pârâtul la plata către fiecare reclamant a c/valorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie 2014, mai 2014, iunie 2014, conform contractului colectiv de muncă aplicabil și a Legii nr. 142/1998.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 02 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
Pt.G. C.
Semnează cf.art.426 alin.1 C.
PREȘEDINTE COMPLET,
A. N.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./02.06.2015
2 .
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 484/2015. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
