Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2783/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2015, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16 octombrie 2015 și 23 octombrie 2015, când s-a hotărât:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul P. T. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . acesteia la plata sumei de 17.642,96 lei cu titlu de daune materiale, a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale și a sumei de 720 lei lunar până la data de 13.12.2033.

În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost salariatul societății pârâte din luna februarie 1992, iar din anul 2009 acesta a fost concediat de 4 ori și a primit alte 10 sancțiuni disciplinare, toate fiind anulate de instanțele de judecată în perioada august 2009 – iulie 2013. Ca urmare a suspendării ori diminuării veniturilor salariale, reclamantul susține că nu a mai putut achita ratele lunare pe care le-a avut la diferite bănci, situație ce a avut ca efect înstrăinarea apartamentului pe care îl deținea în proprietate.

Reclamantul apreciază că datorită acestei situații tensionate, generată de acțiunile angajatorului, în special de ultima concediere, i-a fost produsă o suferință ce se impune a fi reparată prin plata daunelor morale.

Se învederează că daunele materiale în sumă de 17.642,96 lei reprezintă contravaloarea creditului și a cheltuielilor de executare pe care reclamantul a fost nevoit să le suporte, acestea fiind determinate de suspendarea veniturilor salariale, ca urmare a concedierii sale de către pârâtă.

Reclamantul a mai arătat că în prezent locuiește cu chirie din vina exclusivă a pârâtei, apreciind că diferența de bani dintre cuantumul ratei lunare pe care o achita la bancă (451,96 lei) și costul chiriei lunare pe care trebuie să o suporte, trebuie să fie plătită de către pârâtă, în calitatea sa de fost angajator care a procedat la concedierea sa a patra oară în mod ilegal, respectiv suma lunară de 720 lei până la data de 13.12.2033 (sfârșitul perioadei de creditare).

În drept a fost invocat art.253 alin 1 din codul muncii.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții: de necompetență materială – motivată prin natura civilă a cauzei, care este o acțiune în pretenții; excepția netimbrării cererii și a autorității de lucru judecat. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii, pârâtă apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile.

Instanța a respins excepția necompetenței materiale prin încheierea de ședință pronunțată la termenul din data de 12.06.2015, constatând că obiectul acțiunii îl reprezintă pretențiile de natură materială și morală, formulate de către reclamant, cauzate de măsurile repetate de concediere pe care le-a dispus pârâta, astfel cum au fost denumite și întemeiate juridic prin cererea de chemare în judecată. În consecință, raportat și la dispozițiile art.22 alin 5 C.p.c., tribunalul a constatat că este competent material să soluționeze prezentul litigiu.

Pârâta a declarat că renunță la judecarea excepțiilor privind netimbrarea cererii și autoritatea de lucru judecat.

Ulterior, pârâta a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la suma de 8.821,48 lei din suma de 17.642,96 lei, motivând că toate cheltuielile legate de creditul bancar menționat prin acțiune au fost suportate de către reclamant împreună cu soția sa, care avea aceeași calitate de împrumutat.

De asemenea, pârâta a mai invocat excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr.230/19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, raportat la cererea privind plata daunelor morale.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Din analiza înscrisurilor depuse de părți la dosarul cauzei, instanța constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.248 C.p.c. instanța va soluționa cu prioritate excepțiile puse în discuția părților.

Asupra excepției autorității de lucru judecat

Reclamantul a solicitat prin prezenta cerere, astfel cum a fost precizată, obligarea pârâtei la plata daunelor morale pentru prejudiciul despre ce i-ar fi fost cauzat de ultima decizie de concediere, respectiv decizia nr.7853/03.07.2013 emisă de .>

Prin Decizia civilă nr.230/19.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, instanța a soluționat contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de desfacere disciplinară a CIM nr.1261/10.02.2011, precum și cererea ce avea ca obiect plata daunelor morale.

Comparând această decizie cu cererea care face obiectul prezentei cauze, se constată că există doar identitate de părți, dar nu există o identitate de cauză și obiect, întrucât nu se urmărește obligarea pârâtei la plata acelorași pretenții de natură morală.

În consecință, raportat la dispozițiile art.430 C.p.c, instanța constată că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată și o va respinge.

Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului

Prin întâmpinare, pârâta apreciază că reclamantul nu justifică existența calității procesuale active pentru pretențiile reprezentate de suma de 8.821,48 lei din totalul sumei de 17.642,96 lei - daune materiale, motivând că toate cheltuielile legate de creditul bancar menționat prin acțiune au fost suportate de către reclamant împreună cu soția sa, care avea aceeași calitate de împrumutat.

Conform acțiunii, daunele materiale solicitate în sumă de 17.642,96 lei reprezintă contravaloarea creditului și a cheltuielilor de executare pe care reclamantul a fost nevoit să le suporte, acestea fiind determinate de suspendarea veniturilor salariale, ca urmare a concedierii sale de către pârâtă.

Conform art.36 C.p.c.- calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că reclamantul justifică existența calității procesuale active pentru acest capăt de cerere. Aprecierea pârâtei, referitoare la faptul că pentru o parte dintre pretenții reclamantul nu este subiect în raportul juridic litigios este nefundamentată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că patrimoniul reclamantului a fost divizat de patrimoniul soției sale, că au fost stabilite anumite cote de contribuție, în funcție de care a fost atribuită valoarea acestor cheltuieli. De altfel, existența ori inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate prin acțiune constituie o chestiune de fond.

Pentru argumentele expuse, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Asupra fondului cauzei

1. Daunele materiale

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.253 din codul muncii, conform cărora: „angajatorul este obligat, în temeiul răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”

Instanța va trebui să analizeze îndeplinirea acestor condiții legale, pentru a se putea pronunța asupra caracterului fondat al daunelor solicitate.

Din analiza înscrisurilor depuse rezultă că părțile au avut calitatea de angajat, respectiv angajator, precum și faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu reprezentând contravaloarea sumelor achitate pentru restituirea împrumutului bancar pe care l-a contractat prin convenția de credit nr._/16.12.2005.

Reclamantul nu a putut face dovada faptului că a suferit prejudiciul în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, ori că a existat o faptă culpabilă a fostului angajator, care a avut ca efect apariția unor restanțe la restituirea creditului bancar menționat prin acțiune. Modalitatea de rambursare a acestui credit este la aprecierea reclamantului, în calitatea sa de împrumutat și nu de salariat, iar răspunderea în găsirea resurselor materiale pentru acoperirea datoriilor pe care le-a făcut revine exclusiv reclamantului.

Faptul că reclamantul a fost nevoit să vândă apartamentul în care locuia pentru a restitui contravaloarea creditului bancar, ori că acesta a fost nevoit să închirieze o locuință, nu are nici o legătură cu obligațiile părților raportului de muncă.

În consecință, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel cum sunt prevăzute prin disp.art.253 C.muncii.

1. Daunele morale

Reclamantul nu a administrat probe prin care să facă dovada daunelor de natură morală pe care le-a suferit ca urmare a emiterii ultimei decizii de concediere, respectiv decizia nr.7853/03.07.2013 emisă de .>

Răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale poate fi antrenată în cazul in care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund in urma unei conduite ilicite sau abuzive.

În cauză, instanța constată că nu s-a făcut dovada faptului că angajatorul a exprimat în mod public anumite consideratii negative legate de capacitatea profesionala a salariatului, pentru a putea fi afectate prestigiul si demnitatea reclamantului și nici faptul că angajatorul a actionat cu vinovatie, în sensul că a fost constient de atitudinea sa și că a urmărit consecintele negative rezultate.

Raportat la considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea întrucât nu este fondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr.230/19.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, față de prezenta cauză.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Respinge acțiunea precizată și formulată de reclamantul P. T. D.- cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul .>cu sediul în Incinta port- dana 34, C., ca fiind nefondată.