Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 3236/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3236/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 15284/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3236/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Asigurări sociale privind cererea formulată de contestatorul D. G. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul prin avocat A. C. și intimatele, prin consilier juridic V. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației astfel cum a fost completată, cu consecința anulării deciziei emisă de C. Județeană de Pensii D. și obligarea acesteia la recalcularea pensiei, avându-se în vedere acordarea sporului de lucru sistematic peste program, care reiese din adeverințele depuse la dosar, precum și anularea hotărârii nr. 7244/24.03.2014 a Comisiei Centrale de Contestații Pensii din cadrul CNPP și obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare.
Intimatele, prin consilier, solicită respingerea acțiunii conform motivelor arătate în întâmpinare, arătând faptul că temeiul juridic este contradictoriu în adeverințele depuse, nu se precizează care adeverință este anulată, nu se precizează dacă au fost achitate contribuțiile la asigurările sociale.
Având cuvântul în replică, contestatorul, prin avocat, referitor la adeverințele din anii 2010 și 2012, solicită să fie luată în considerare adeverința din anul 2012, întrucât obiectul cauzei vizează această adeverință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 12.11.2013, contestator D. G. în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, a formulat contestație împotriva deciziei nr_/29.05.2013 emisă de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., prin care a solicitat anularea acestei decizii și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu includerea în punctajul mediu anual a sporului de lucru sistematic de 15% pentru perioadele menționate în adeverințele depuse, începând cu data formulării cererii, adică 31.07.2012.
Prin cererea cu nr_/31.07.2012 depusă la C. Județeană de Pensii D. a solicitat valorificarea sporului de lucru sistematic peste program și recalcularea pensiei stabilite în baza sporului dovedit cu adeverințele depuse.
Prin decizia nr_/29.05.2013 i-a fost respinsă cererea cu motivarea că acest spor nu face parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar locul de muncă al său, nu se încadrează în prevederile Decretului 100/1979 privind acordarea sporului de lucru sistematic peste program.
Contestatorul a arătat că a dovedit sporul de 15% pentru programul de lucru peste programul normal prin adeverințele emise de angajator nr. 139/12.06.2012 pentru perioada 02.02._92 și adeverința nr 04/07.06.2012 pentru perioada 01.09._76, precum și cu adeverința nr 06/04.02.2010 și adeverința nr 27/12.02.2010 pentru perioada 02.02._92
A invocat disp.art.4 din OUG 4/2005 modificată .
A arătat că a formulat și depus la C. C. de Contestații din cadrul CNPP contestație împotriva deciziei nr._/29.05.2013 la data de 03.07.2013, însă deși a expirat termenul de soluționare a contestației formulate nu a primit până în prezent nici o hotărâre, motiv pentru care s-a decis să acționeze în instanță.
A invocat disp.art.149 – 153 din Lg nr 163/_, disp.Lg 51/1994 și ale OG 4/2005 decizia 9/2012 a ICCJ.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, decizia_/29 Mai 2013, mai multe adeverințe, procesul verbal din 18.10.2013, adresa_/14.10.2013, factura din data de 09.10.2013, decizia nr_, decizia nr 9/14 Mai 2012.
La data de 11.12.2013, C. Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate.
A invocat excepția de prematuritate întrucât contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei n_/29.05.2013, contestație ce se află în curs de soluționare la C. C. DE CONTESTAȚII.
Pe fond, a solicitat suspendarea contestației formulate până la soluționarea contestației formulate la C. C. de Contestații. Până la data formulării prezentei nu poate depune nici un înscris din dosarul de pensie al contestatorului, întrucât acest dosar este transmis în original C. C. DE CONTESTAȚII iar din cauza volumului mare de muncă și al personalului redus nu se pot face copii ale dosarelor care se transmit la București.
Referitor la cele două adeverințe depuse la dosar, a arătat că temeiul juridic al acordării acestui spor pentru lucru sistematic peste program este diferit de la o adeverință la alta, existând astfel contradicții între cele două adeverințe emise de către același angajator.
Din conținutul celor două adeverințe nu rezultă dacă pentru aceste sume s-a plătit contribuție individuală de asigurări sociale așa încât, în mod corect, acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 și nu intră în calculul punctajului mediu anual.
Adeverințele nr 139/12.06.2012 și nr. 27/12.02.2010 emise de către . CONSTRUCȚII MONTAJ NR 3 SA București conțin aceleași elemente, respectiv stipulează faptul că în perioada 02.02.1976 – 01.04.1992 reclamantul ar fi beneficiat de un spor pentru lucru sistematic peste program în procent de 15% însă temeiul juridic al acordării acestui spor este diferit, existând astfel contradicții între cele două adeverințe emise de către același angajator.
La fel și în cazul adeverințelor nr. 6/04.02.2010 și 4/07.06.2012 emise de . există neconcordanțe privind temeiul juridic al acordării sporului în perioada 01.09.1973 – 31.01.1976.
Acest spor nu poate fi avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie întrucât, în conform cu anexa 15 din HG 257/2011 nu fac parte din categoria drepturilor salariale care se au in vedere la stabilirea sau recalcularea drepturilor de pensie întrucât această anexă la pct VI prevede că: Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate ; diurnele de deplasare și de delegare,indemnizațiile de delegare, detașare și transfer,drepturile de autor, drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă,al treisprezecelea salariu,formele de retribuire definite sub sintagma " plata cu ora" acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru " orele suplimentare" realizate peste programul de lucru: sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor, indemnizațiile de muncă nenormată, compensațiile acordate conform decretelor nr 46/1982 și 240/1982, alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Si-a întemeiat prezenta pe prevederile art 205 – 208 și 413 cpc, Lg 263/2010, Decretul 100/1979, Lg nr 57/1974.
Conform art 411 a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu actele depuse la dosar și a dispus efectuare unor adrese către foști angajatori ai contestatorului, emitenții adeverințelor neluate în calcul la pensie pentru a preciza exact care este temeiul juridic al acordării sporului și pentru a depune acte doveditoare ale acordării sporului.
. comunicat instanției că arhiva a fost furată, făcându-se cercetării de poliție sub acest aspect, motiv pentru care nu poate depune actele solicitate. A învederat instanței că fiind o firmă de construcții programul de lucru era de 10 – 12 ore zilnic și se acorda sporul corespunzător.
În ce privește relațiile solicitate de la . a constat că nu au putut fi depuse la dosar deoarece societatea a fost radiată, iar deținătorul arhivei în prezent nu a putut fi identificat.
De asemenea la solicitarea instanței s-a depus la dosar hotărârea nr. 7244/24.03.2014 a Comisiei Centrale de Contestații, pe care contestatorul a înțeles să o conteste prin cererea depusă în ședința publică din 16.04.2014, fiind întregit astfel cadrul procesual.
Intimatele C J P D. și C. C. de Contestații au depus la dosar completare la întâmpinare, prin care au arătat că solicită respingerea contestației formulate menținându-și totodată apărările invocate în întâmpinare .
Examinând contestația formulată, având în vedere actele de la dosarul cauzei și prevederile legale în materie, instanța constată următoarele:
Prin cererea cu nr_/31.07.2012 depusă la C. Județeană de Pensii D. a solicitat valorificarea porului de lucru sistematic peste program și recalcularea pensiei stabilite în baza sporului dovedit cu adeverințele nr. 139/12.06.2012 emisă de . nr. 4/07.06.2012 emisă de .>
Prin decizia contestată nr._/29.05.2013 intimata C. Județeană de Pensii D. a fost respinsă solicitarea contestatorului cu motivarea că sporul pentru regim prelungit nu face parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, că funcția și locul de muncă nu se încadrează în prevederile Decretului 100/1979.
Împotriva acesteia contestatorul a formulat contestație ce a fost soluționată de C. C. de Contestații prin hotărârea nr. 7244/24.03.2014, care la rândul său a fost contestată la instanță, în prezentul dosar.
Instanța constată că în mod greșit intimata nu a luat în calcul aceste adeverințe.
Astfel potrivit adeverinței 139/12.06.2012 emisă de . perioada 02.02.1976 – 01.04.1992 contestatorul a beneficiat de spor de 15% pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, conform art. 71 din legea 57/1974.
Potrivit adeverinței nr. 4/07.06.2012 emisă de . perioada 01.09.1973 – 31.01.1976 contestatorul a beneficiat de spor de 15% pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, conform art. 71 din legea 57/1974.
Potrivit art. 107 din legea 263/2010 în vigoare la data formulării cererii de către contestator, "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia".
Potrivit art. 165 din legea 263/2010, se prevede că la calcularea punctajelor lunare pe lângă salarii se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe, forma adeverințelor fiind reglementată la art. 127 din Normele de aplicare a legii 263/2010.
Față de aceste dispoziții legale, urmează a se stabili în ce măsură veniturile obținute prin regim de lucru prelungit, potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, intră în baza de calcul al pensiei de asigurări sociale, ceea ce înseamnă a se stabili dacă au reprezentat un spor cu caracter tarifar, pentru care s-au achitat contribuții la bugetul asigurărilor de stat.
Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi.
Potrivit art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții vor fi considerate și plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care în art. 116 prevedea că în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condițiile reglementate de același cod.
Aceste dispoziții au fost preluate și de Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Prin urmare, se constată că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.
Trebuie subliniat faptul că pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincție.
Or, potrivit principiului contributivității, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, principiu reluat și de legea 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Faptul că aceste venituri trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat și de prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Acest articol prevede că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din actul normativ în discuție.
Or, potrivit pct. IV din anexa la ordonanță, intră în categoria sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare și acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În această categorie intră și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 cuprinde la pct. IV și mențiunea că la stabilirea punctajului mediu anual nu vor fi avute în vedere formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, deoarece acestea nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Veniturile obținute în regim de lucru prelungit nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea această formă de retribuție pentru situația în care retribuția tarifară era stabilită pe o oră, zi sau lună și se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de producție zilnică sau prin atribuții stabilite concret pentru fiecare loc de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, în cazuri excepționale, în anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea în afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau în raport de lucrările executate.
Timpul de muncă în regim de lucru prelungit, așa cum s-a arătat, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru și retribuit ca atare.
Aceasta este interpretarea pe care și ICCJ a dat-o în decizia nr 5/2010 privind recursul în interesul legii, interpretare care nu poate fi altfel în condițiile în care dispozițiile din legea 19/2000 au fost preluate și de legea 263/2010.
Angajatorii poarta răspunderea pentru adeverințele eliberate, adeverințe care trebuie să corespundă cu documentele din arhiva unității angajatoare.
Faptul că in cuprinsul adeverințelor au fost trecute greșit temeiurile juridice în baza cărora s-au acordat de către angajator, nu împiedică asiguratul să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 263/2010, în condițiile în care pentru acestea i s-au reținut și virat contribuțiile la asigurările sociale de stat, drepturile de pensie contestatorului trebuind să fie stabilite în raport de toate sporurile, indemnizațiile și toate celelalte drepturi ce au constituit salariul realizat, inclusiv drepturile înscrise în adeverințele eliberate acestuia și care nu au fost trecute în carnetul său de muncă.
De asemenea faptul că temeiurile juridice din adeverințele 139/12.06.2012 și nr. 4/07.06.2012 sunt diferite față de temeiurile menționate în adeverințele din 2010 nu constituie un motiv pentru ca să nu fie luate în considerare. Eliberarea unor noi adeverințe echivalează cu revocarea tacită a adeverințelor anterioare, astfel că doar noile adeverințe sunt cele care produc efecte.
Pentru aceste considerente instanța va admite contestația, va anula Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP nr. 7244/24.03.2014 și decizia de pensie nr._/29.05.2013 emisă de CJP D. și va obliga intimata CJP D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal dovedit cu adeverințele nr. 4/7.06.2012 emisă de . nr. 139/12.06.2012 emisă de .>
În baza art. 453 din NCPC va obliga intimata să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestator D. G. cu domiciliul în C.,. 1 A și domiciliul procedural ales pentru comunicarea actelor procedurale la C..Av.A. C., cu sediul în C., ..48, județul D. în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., . 14, județul D., intimat C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CNPP ȘI CNPP cu sediul în București,., sector 2.
Anulează Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP nr.7244/24.03.2014 și decizia de pensie nr._/29.05.2013 emisă de CJP D..
Obligă intimata CJP D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal dovedit cu adeverințele nr. 4/7.06.2012 emisă de . nr. 139/12.06.2012 emisă de .>
Obligă intimata să plătească contestatorului 600 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D. Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Red.Jud.C.D.
Tehnored.M.J.
5 ex. - 07.07.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 6320/2014.... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
