Pretentii. Sentința nr. 1616/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1616/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 1056/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1616 F
Ședința publică din data de 29.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. A. G.
ASISTENTI JUDICIARI – A. S. și L. A.
GREFIER – P. M.
Pe rol soluționarea litigiului de asigurări sociale privind pe reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare, faptul că la dosarul cauzei pârâta nu a depus întâmpinare și că reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul, verificând din oficiu competența, constată că, în raport de dispozițiile art. 95 pct.1 și 4 Cod procedură civilă și de dispozițiile art. 153 raportat la art. 154 din Legea nr. 263/2010, este competent să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, astfel cum au fost solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă.
Ia act că nu s-au mai formulat alte cereri și nu s-au ridicat excepții, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat, în condițiile legii, se consideră lămurită, apreciază cercetarea procesului terminată, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de asigurări sociale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 17.04.2014, sub nr. unic_, reclamanta B. A., cu domiciliul în . având CNP_ a chemat în judecată pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., județul Ialomița, solicitând pe cale judecătorească obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de contribuție de asigurări sociale de sănătate reținute ilegal din pensia soțului său defunct B. D., pe perioada ianuarie_12.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că soțului său i s-a reținut ilegal CASS din pensie pentru perioada arătată, sume ce nu i-au fost restituite nici până în prezent, așa cum s-a procedat cu ceilalți pensionari în viață, fiind astfel prejudiciată prin reținerea unei sume mai mari cu titlu de CASS, motiv pentru care solicită restituirea diferențelor încasate necuvenit .
În sprijinul cererii sale, reclamanta invocă și deciziile Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.259 alin.2 din legea mai sus invocată, articol ale căror dispoziții au fost aplicate eronat de pârâtă .
În motivarea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile OUG nr.17/2012 și celelalte dispoziții legale invocate în cerere.
Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 157 din Legea nr. 263/2010.
Legal citată în cauză, pârâta C. Județeană de Pensii Ialomița nu a formulat întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele :
Reclamanta B. A. beneficiază de pensie de urmaș după decesul soțului său B. D., potrivit deciziei nr._/26.02.2013 (fila 14).
Din probele administrate în cauză rezultă că soțul reclamantei a fost beneficiarul unei pensii pentru muncă și limită de vârstă al cărei cuantum depășește 740 lei/lunar.
S-a susținut că în aplicarea dispozițiilor art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății pârâta, la calcularea contribuției de asigurări sociale de sănătate (în continuare CASS), coeficientul de 5,5% a vizat întreg cuantumul pensiei și nu diferența dintre pensia primită și minimul de 740 lei, susținere necontrazisă de pârâtă, astfel încât consideră reclamanta că soțul său era îndreptățit la restituirea diferenței rezultată din aplicarea eronată a dispozițiilor arătate mai sus .
Potrivit art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.107/2010, contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensie depășesc 740 lei este de 5,5%, aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Reglementări cu privire la C.A.S.S. sunt cuprinse și în codul fiscal, acesta reprezentând dreptul comun în materia contribuțiilor sociale obligatorii, așa cum este și C.A.S.S.–ul .
În sfârșit, trebuie reținut că potrivit H.G. nr.150/2011, privind modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal, la punctul 18 la Titlul IX ind.2 - Contribuții sociale obligatorii – stabilește modul de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate, în sensul că acesta se calculează având în vedere întregul cuantum al pensiei, cu condiția respectării minimului pensiei nete de 740 lei, după scăderea cuantumului C.A.S.S.- ului datorat .
Ulterior, prin deciziile nr.223 și 224 din 13 martie 2012 ale Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial nr.256 din 18 aprilie 2012 s-a constatat că dispozițiile art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 lei .
În aceste condiții, în vederea respectării dispozițiilor art.147 din Constituția României s-a emis O.U.G. nr.15/2012, prin care s-a abrogat art.259 alin.2 din Legea nr.95/2006 și s-a modificat art.296 ind.9 alin.1 din aceeași lege, în sensul că pentru persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei baza lunară de calcul a C.A.S.S.- ului o reprezintă numai partea din venit care depășește nivelul de 740 lei, prevedere care se aplică începând cu veniturile din pensii aferente lunii mai 2012 .
În același timp, pe cale legislativă, prin O.U.G. nr.17/2012 s-a dispus restituirea în tranșe, până la 31 decembrie 2013, a sumelor reținute de la data de 1 ianuarie 2011 până la data de 30 aprilie 2012, reprezentând diferența dintre pensiile nete rezultate prin aplicarea procentului de C.A.S.S. asupra întregului cuantum al pensiei și pensiile nete rezultate din aplicarea procentului de C.A.S.S. asupra părții din pensie care depășește nivelul de 740 lei .
Aceasta fiind cronologia evenimentelor legislative în materie care interesează speța de față, instanța constată că pretențiile reclamantei, cuprinse în cererea introductivă sunt neîntemeiate, pentru considerentele de mai jos:
Potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, devenind general obligatorii de la data publicării și având putere pentru viitor .
Rezultă din economia acestui text din legea fundamentală că până la constatarea neconstituționalității unei reglementări legale, acea reglementare și-a produs efecte legale valabile, astfel încât solicitarea reclamantului ca pentru trecut să se restituie eventualele diferențe pe cale judecătorească nu are fundament legal, pentru aceasta fiind necesară intervenția legiuitorului, situație care s-a realizat potrivit O.U.G. nr.17/2012 pentru care însă termenele de restituire a diferențelor nu au ajuns la scadență .
Mai mult decât atât, așa cum s-a stabilit de însăși Curtea Constituțională în considerentele deciziilor nr.223/2012 și 319 din 29 martie 2012 ale Curții Constituționale, plecând de la dispozițiile art.147 alin.4 din Constituție, potrivit cu care deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la FONDUL NAȚIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE deja reținute până la data publicării deciziei Curții Constituționale constituie din perspectiva deciziilor nr.223 și 224 din 23 martie 2012, facta preterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestor decizii .
O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil .
Pe de altă parte, Plenul Curții Constituționale, în decizia nr.1/1995, a reținut că atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit art.147 alin.4 din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept .
În mod obișnuit exercitarea controlului de constituționalitate duce la pronunțarea de către Curtea Constituțională a unor soluții simple, prin care textul sau textele criticate să fie constatate a fi sau nu în concordanță cu normele legii fundamentale .
Totuși, în jurisprudența Curții Constituționale (deciziile 413, 414, 871/2010, 335/2011, 766/2011), s-a stabilit și o altă modalitate de îndepărtare a viciilor de neconstituționalitate din conținutul normativ al prevederii de lege supuse controlului, fără riscul de a se genera un vid de reglementare prin pronunțarea unor decizii prin intermediul cărora Curtea Constituțională constată că dispoziția legală supusă controlului este constituțională numai în ipoteza în care este interpretată într-un anumit sens sau dimpotrivă că este neconstituțională, dar numai în măsura în care i se atribuie un anumit sens.
Aceste decizii de neconstituționalitate sunt numite în doctrina juridică decizii cu rezervă de interpretare (sau decizii intermediare) a căror complexitate face ca considerentele acestora să fie deosebit de importante și cu atât mai obligatorii (Revista Dreptul nr.9/2010 – pag. 28-55 și Revista Dreptul nr.5/2012 – P..87-101). Astfel de decizii de neconstituționalitate sunt și deciziile nr.223 și 224/2012 .
Așa fiind, față de cele expuse mai sus, cu luarea în seamă a celor cuprinse în considerentele deciziilor Curții Constituționale nr.223 și 319/2012, obligatorii potrivit art.147 alin.4 din Constituție și pentru instanțele de judecată, potrivit cu care contribuțiile C.A.S.S. deja reținute până la data de 26 aprilie 2012 nu pot face obiectul unor cereri de restituire pe cale judecătorească, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta B. A. împotriva pârâtei C. Județeană de Pensii Ialomița, aceasta cu atât mai mult cu cât pe cale legislativă s-a dispus restituirea diferențelor încasate în tranșe la anumite termene stabilite printr-un act normativ iar reclamanta nu a făcut nicio dovadă că sumele pretinse nu i-au fost deja restituite soțului său decedat, precizând chiar că din cuprinsul cuponului de pensie reiese că i se restituia lunar acestuia suma de 41 lei și anume: „CAS restituit: 41 lei.”
Pentru aceste considerente, va respinge cererea formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta C. JUDETEANA DE PENSII I., ca nefondată.
În temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art.155 din Legea nr.263/2010,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea formulată de reclamanta B. A., cu domiciliul în . având CNP_ în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița, ca nefondată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ialomița.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M. A. G. A. S. și L. A. P. M.
Red. M./Tehnored.PM
4ex...2014
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 712/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Recalculare pensie. Sentința nr. 1579/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
