Asigurări sociale. Sentința nr. 578/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 578/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 3551/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Februarie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 578/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator M. E. și pe intimat M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR-CASA DE PENSII, având ca obiect asigurări sociale STABILIRE COMPETENȚĂ ÎNREGISTRAT LA 13.05.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru 22.01.2014, pentru 28.01.2014, pentru 04.02.2014 când având în vedere faptul că nu s-a putut constitui legal completul de judecată cu indicativul CM4, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ M. E. a formulat contestație împotriva deciziei de reclaculare a pensiei nr._ din 27.12.2010 comunicată la data de 17.01.2011 de către M. Administrației și Internelor-Casa de Pensii, decizie pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
A solicitat:
1. Anularea deciziei de recalculare a pensiei ca fiind nelegal întocmită ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate al contestatorului, a principiului neretroactivității legii și a egalității în drepturi, precum și a încălcării principiului drepturilor căștigate
1. Suspendarea punerii în aplicare a acestei decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei
2. Anularea deciziei de recalculare a pensiei pe motive de netemeinicie, dat fiind faptul că prin contestație înțelege să conteste și cuantumul sumelor avute în vedere la stabilirea acesteia.
I. În ceea ce privește nelegalitatea deciziei de recalculare a pensiei
l.Decizia de recalculare a pensiei contestatorului a fost emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 119/2010- pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor .
Aspectele de nelegalitate ale deciziei emise rezullă fără putere de tăgadă și din faptul că prin emiterea acesteia s-au încălcat grav dispozițiile definitive și irevocabile ale unei sentințe judecătorești, ceea ce face pe deplin dovada disprețului pe care îl manifestă M. Administrației și Internlor, fata de tot ceea ce înseamă legalitatea și respectarea dispozițiilor legale în emiterea actelor ce consfințcsc drepturile bănești ale foștilor angajați.
Astfel, prin sentința civilă nr. 338/2010 pronuntata de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 38.07.01.2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casatie și Justiție s-a dispus suspendarea executării HG nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilo și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform legii nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor până la pronunțarea instanței de fond.
În aceste condiții, emiterea deciziei de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ a cărui aplicare este suspendată prin hotărâre judecătorească și reprezintă o încălcare gravă a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost el stabilit.
Prin actele pe care le depune la dosarul cauzei, face dovada faptului că M. E. este membru al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezerva și în Retragere, astfel că sentința judecătorească definitivă și irevocabilă vizează și drepturile bănești ale acestui contestator.
2. Prin emiterea deciziei de recalculare a pensiilor s-a procedat la încălcarea principiului neretroactivității legii, principiu prevăzut de dispozițiile art. 15 alin.2 din Constitutia Romaniei și, totodata, s-a procedat la încălcarea dispozițiilor deciziei nr. 830/2008 a Curții Constituționale . Prin decizia nr. 830/2008 s-a statuat faptul că "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legala anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efeclele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu maipotfi modificate ca urmare a adoptarii noii reglementări care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după . și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi.
Aceleași considerente le regăsim și în deciziile Curții Constițutionale nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se statuează că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal căștigate anterior.
De altfel, din lecturarea avizului consultativ dat de către Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii se arata că "în cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după . proiectului, nu și situațiile deja existente.
Pe de altă parte, Consiliul Iegisilativ apreciază că: pensile aflate în plată constitute drepturi legal castigate și nu pot fi afectate prin reclaculare, care prin efectele ei ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.
3.În ce privește încălcarea principiului drepturilor câștigate prin emiterea acestei decizii se încalcă un alt principiu fundamental, și anume, principiul drepturilor câștigate.
Acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene arătând că:" dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse".Acest principiu care se reflectă în practica judiciara CEDO este recunoscut și de către Curtea Constituțională care a stabilit că " în cazurile în care din reclaculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a aduce vreo atingere drepturilor legal căștigate anterior."
Legislația comunitară Europeană Pilonul al-II-lea, Directiva nr. 86/378/C.. modilicată prin Directiva nr. 96/97/CEE, privind aplicarea principiului egalității în schemele ocupaționale de securitate socială care acoperă sectorial și legile speciale de pensii ale magistraților, militarilor, polițiștilor ș.a, a condus la atenționarea Guvernului României prin Raportul de consultare din 31.01.2007 al Comisiei Europene prin care " se atrage atenția asupra faptului că pentru legislatia neconformă Directivelor comunitare, Comitetul Miniștrilor va transmite României scrisori de notificare oficială declanșând astfel acțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de Sta membru al U.E.
II. Sub aspectul netemeiniciei deciziei de recalculare a pensiei:
1.Prin decizia de pensie nr._ din 19.05.2010, emisă în baza Legii nr. 170/2004, s-a stabilit un cuantum al pensiei în sumă de 2870 lei brut.
Prin decizia contestată s-a stabilit un cuantum total brut al pensiei contestatorului de 1646 lei, noul cuantum total brut al pensiei fiind mai mic cu 1224 lei.
in
Consideră că aceste cuantum al pensiei este incorrect stabilit constituind o eroare în activitatea de recalculare a pensiei, având în vedere art. 7 alin. 1 al Legii nr. 119/2010, conform căruia: procedura de stabilire, plată,suspendare, recalculare,încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile art. 180 alin.6 și 7 din Legea nr. 19/2000, cunatumul pensiilor se stabileste pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, dupa caz, ce va fi stabilit conform alin.2,3,5 și 5 indice 1, în situația în care cuantumul pensiilor stabilit conform alin.6 este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul cel mai avantajos.
Ca urmare, având în vedere dispozițiile articolelor mai sus citate, prin diminuarea cuantumului pensiei contestatorului au lost încălcate dispozițiile art. 180 alin.7 care precizează foarte clar că în situația în care pensia stabilită în urma reclaculării este mai mică decât cea anterioară, se păstrează în plată cuantumul mai avantajos.
2. Cu privire la modalitatea și datele de calcul avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei recalculate, a constatat faptul că instituțiile în evidența cărora se află contestatorul aveau obligativitatea de a procura și a transmite la casa de pensii documentele prin care să se dovedească veniturile obținute.
Aceste instituții au obligația de a recalcula pensiile în baza datelor pe care le dețin, fără să existe responsabilitatea contestatorului în a procura și a transmite documente către casa de pensii.
Plecând de la situația în care se află cu privire la recalcularea pensiei pe baza venitului mediu brut pe economie, integral sau parțial este echivalentul unei degradări militare, degradare care constituie o pedeapsă suplimentară prevăzută doar de legea penală.
Prin emiterea deciziei de recalculare a pensiei contestatorului de către M. Administrației și Internelor, consideră că acesta a fost vătămat în dreptul legitim stabilit atât de actele normative în vigoare, cât și de dispozițiile sentințelor judecătorești care au consfințit suspendarea aplicării HG nr. 735/21.07.2010.
Față de aspectele menționate, contestatorul a solicitat admiterea contestației formulate.
Prin sentința civilă nr. 968/27.04.2011, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 104/07.01.2013 dată în dosarul nr._/3/2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negative de competență și a înaintat cauza spre soluționarea acestui conflict Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Decizia nr. 2205/15.04.2013 dată în dosarul nr._/3/2011 în soluționarea conflictului negative de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribualului Iași.
Cauza s-a întors spre soluționare la Tribunalul Iași, fiind înregistrată sub numărul inițial primit la Tribunlaul Iași:_ .
Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
M. E. a fost beneficiarul unei pensii de serviciu acordate conform Legii nr. 170/2004. Diferența dintre cuantumul pensiei de serviciu, calculate conform acestei legi și cel al pensiei de asigurări sociale, stabilite conform Legii nr. 19/2000, a fost plătită de la bugetul de stat.
Pensia lunară de bază reprezenta aproximativ 60% din ultima soldă și era achitată de la bugetul de stat.
Legea nr. 119/2010 a abrogat mai multe categorii de pensii speciale, printre care și pe cel al pensiilor polițiștilor.
Pensiile militarilor, polițiștilor, funcționarilor din penitenciare au fost recalculate în funcție de vârsta la momentul pensionării, durata și cuantumul cotizației la fondul de pensii. De asemenea, durata serviciului militar a fost asimilată cu perioadele de contribuție conform reglementărilor legale.
Ca urmare, a fost emisă decizia de recalculare a pensiei nr._/27.12.2010 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin care s-a recalculat pensia reclamantului prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, instanța apreciază următoarele:
Statuările cuprinse în deciziile nr. 871/25.06.2010 și 873/25.06.2010 ale Curții Constituționale date în cadrul controlului obiectiv realizat de către instanța de contencios constituțional în privința compatibilității dintre Legea nr. 119/2010 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, nu exclud posibilitatea instanței judecătorești de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate, raportată la situația particulară a speței.
În lumina prevederilor art. 20 din Constituția României, judecătorul național poate să constate inaplicabilitatea unei norme juridice adoptate de legiuitorul intern, în măsura în care, prin aplicarea normei interne, s-ar atinge un drept fundamental consacrat printr-un tratat internațional la care România este parte.
Altfel spus, judecătorul național este cel care stabilește dacă într-un caz concret aplicarea legii interne produce efecte contrare tratatului internațional, raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Față de dispozițiile art. 20 din Constituție, instanța reține, având în vedere și considerentele deciziei nr. 29/2011 a ÎCCJ, prin care s-au soluționat recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale Curților de Apel B., Cluj, C. și G. privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege, decizie obligatorie potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, că judecătorul național poate să constate inaplicabilitatea unei norme juridice adoptate de legiuitorul intern, în măsura în care, prin aplicarea normei interne, s-ar atinge un drept fundamental consacrat printr-un tratat internațional la care România este parte.
Prin urmare, se va examina dacă aplicarea Legii nr. 119/2010 a condus la încălcarea dreptului fundamental de proprietate al reclamantului, drept consacrat de art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Potrivit art. 1 din Primul Protocol la CEDO, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
Pentru a se stabili dacă recalcularea și, ulterior, revizuirea conform legii, a pensiei de serviciu a reclamantului produce efecte contrare art. 1 din Primul Protocol la CEDO, este necesar, în primul rând, să se constate că pensia de serviciu este un „bun”, deci face obiectul protecției instituite de acest text.
În cadrul evaluării de convenționalitate, în sensul de a stabili dacă recalcularea și ulterior revizuirea, conform legii, a pensiei de serviciu a intimatului a produs efecte contrare art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale (în sensul de reguli de drept) care se desprind din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, nr. 29/12.12.2011 prin care a fost respins recursul în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. 2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege, obligatorie potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod procedură civilă.
Statuările consacrate prin decizia enunțată se întemeiază, în esență, pe considerentul că analiza în concret a raportului de proporționalitate nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar excede obiectului acestuia și competențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul în interesul legii nefiind un recurs național în convenționalitate.
Decizia evocată este dată în cadrul unei sesizări cu recurs în interesul legii – principalul mecanism a unificare a practicii judiciare – iar puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta.
Sensul noțiunii de „bun” va fi desprins numai din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța națională nefiind abilitată ca, în conformitate cu propria interpretare, să lărgească sau să restrângă sfera „bunurilor” care fac obiectul protecției instituite prin art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că noțiunea de „bun” nu se limitează la proprietatea unor bunuri corporale, ci are în vedere și alte valori patrimoniale, inclusiv pensiile de serviciu, așa cum a reținut și prima instanță. Pensiile de serviciu reprezintă un „interes patrimonial” ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suportă de la bugetul de stat). În acest sens, este jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
De asemenea, instanța reține că prin Legea 119/2010 titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, consecința principală fiind diminuarea cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), reprezintă o „ingerință” din perspectiva respectării dreptului de proprietate al intimatului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Însă „ingerința” va fi analizată numai din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor” (regulă generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1) și nu ca o încălcare de tipul „privării de proprietate”(cea de-a doua normă din același text), această concluzie se desprinzându-se și din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 a ÎCCJ.
Astfel, pentru ca ingerința statului, din perspectiva dreptului reclamantului la respectarea pensiei de serviciu, să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Instanța apreciază că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr.119/2010 și OUG 1/2011 și urmărește un „scop legitim”, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
În ceea ce privește testul de proporționalitate, se reține că, în cazul reclamantului mijlocul utilizat pentru atingerea acestui scop legitim a fost cel al recalculării pensiei speciale, cu consecința reducerii cuantumului ei.
Așa cum s-a reținut în mod constant în cele mai recente Decizii CEDO, date chiar în cauze în care sunt părți cetățeni români și Statul Român și care privesc pensiile speciale( Cauza C. A. și alții c. României, cauza Tivodar și alții) statul se bucură de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. De asemenea, Curtea consideră că autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care sunt lipsite de un temei rezonabil.
Prin Decizia cu privire la cererea nr._/11 introdusă de C. A. și alții împotriva României, publicată în M.O. nr. 586/16.VIII.2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 și consideră că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
În analiza raportului de proporționalitate, judecătorul național nu poate avea în vedere decât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, în care Curtea însăși a analizat tipurile de „ingerințe” în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale și prin care s-a reținut că nu se poate recurge la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional de tipul privării de proprietate), ori la alte cauze prin care au fost reclamate încălcări ale altor drepturilor fundamentale.
Instanța are în vedere, așa cum a stabilit ICCJ prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 29/2011, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
Din jurisprudența CEDO, se poate reține că raportul de proporționalitate este compromis numai dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii au fost stabilite, de exemplu, când reclamantul a fost lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, și nu prin raportare procentuală a diminuării cuantumului pensiei, așa cum solicită reclamantul.
În ansamblul circumstanțelor obiective de analiză a testului de proporționalitate se includ criterii precum pensia medie lunară, indemnizația socială pentru pensionari, toate raportate la circumstanțele particulare ale cauzei, așa cum rezultă din decizia 29/2011 a ÎCCJ.
Instanța constată că, în prezenta cauză, reclamantul nu a fost lipsit de pensie și nici nu i-au fost suprimate mijloacele de subzistență. În condițiile în care, în România, pensia medie de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă în luna iulie 2011 a fost de 901 lei, conform datelor statistice prezentate de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale, eliminarea componentei necontributive a pensiei de serviciu (suportate până atunci de la bugetul de stat) și menținerea componentei contributive a pensiei de serviciu (suportate de la bugetul asigurărilor sociale de stat), nu a impus reclamantului o sarcină excesivă, exorbitantă, lipsită de orice temei și care să depășească marja largă de apreciere pe care însăși Curtea Europeană, conform jurisprudenței sale, o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie.
De altfel, reclamantul nu a invocat în contestație vreo circumstanță cu adevărat excepțională care să conducă la concluzia încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fiind de observat și împrejurarea că partea contributivă a pensiei sale de serviciu nu a fost în nici un fel afectată de recalcularea operată, fiind suprimată doar componenta necontributivă, suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care a beneficiat.
În acest sens, este de menționat și decizia de respingere pronunțată de CEDO în cauza nr._/11 - A. M. F. s.a. contra României, în plângerea având ca obiect tocmai reducerea pensiilor speciale ca urmare a aplicării Legii 119/2010. Prin această decizie, ca și prin Decizia dată în Cauza A. c. România, Curtea a concluzionat că măsurile criticate de reclamante (respectiv reducerea pensiilor ca urmare a aplicării Legii 119/2010) - nu le-a făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor și nu au fost discriminate în mod nejustificat, în comparație cu alți pensionari (par. 48).
În consecință, având în vedere că ingerința statului, din perspectiva dreptului contestatorului la respectarea pensiei de serviciu, a fost legală, a urmărit un scop legitim și a respectat un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat, instanța constată că, prin recalcularea și revizuirea pensiei reclamantului conform dispozițiilor Legii 119/2010 și OUG 59/2011, nu se aduce atingere dreptului fundamental de proprietate consacrat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tot în Cauza C. A. și alții vs. România a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv, că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii și că reclamantul nu a pierdut pensia care îi era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul servicului militar, ci doar o parte din pensie care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamantul beneficiase anterior datorită naturii profesiei.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de M. E. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul M. E. domiciliat în Iași, ., ., . cu intimatul M. Administrației și Internelor – Casa de Pensii cu sediul în București, Piața Revoluției, nr.1A, sector 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi 11.02.2014, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
A.C. B.L. L.N. N.D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 230/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 518/2014.... → |
|---|
