Conflict de muncă. Sentința nr. 3805/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3805/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 6729/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Noiembrie 2014
Președinte - C. E. C.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - A. T.
Grefier - N. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3805/2014
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași în numele și pentru reclamanta R. A.-M. în contradictoriu cu pârâta Școala G. L.-P., având ca obiect conflict de muncă - anulare decizie de reîncadrare.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Componența nominală a completului de judecată CM3, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii asistentului judiciar E. A., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu asistentul judiciar planificat pe lista de permanență, respectiv T. A., conform procesului verbal nr. 1228 din data de 27.10.2014 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale, atașat în copie la dosar .
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 29.10.2014, susținerile și concluziile reprezentantului reclamantei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.11.2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 12.11.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 19.11.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /22.07.2014, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta R. A. M., a chemat în judecată pe pârâta Școala G. L. P., solicitând:
- anularea deciziei de reîncadrare nr. 15/28.02.2011 emisă de pârâtă;
- obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantei începând cu data de 01.09.2010 și 01.01.2011, potrivit Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, rezultate inclusiv din hotărâri judecătorești, și la emiterea unei noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.09.2010 și 01.01.2011 potrivit Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010;
- obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.09.2010 – 12.05.2011.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că face parte din personalul didactic al unității de învățământ pârâte, iar prin decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu data de 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Mai susține reclamanta că deciziile de reîncadrare emise stabileau salarii la nivelul celor date efectiv în plată în decembrie 2009, dar nu erau cuprinse ș diferențele de drepturi salariale obținute prin hotărâre judecătorească și în baza Legii nr. 221/2008. Toate deciziile de reîncadrare emise pentru anul 2011 au fost contestate în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 330/2009, în termen legal, la unitatea de învățământ pârâtă.
Mai susține reclamanta că, în condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata unor diferențe salariale pentru anul 2009, aceasta, în calitate de angajator, trebuie să recalculeze salariul în 2011 prin raportare și la hotărârea judecătorească.
Reclamanta arată faptul că pârâta a încălcat prevederile art. 17 alin. 1, 2 și 4 și ale art. 41 alin. 3 Codul muncii, precum și faptul că, astfel cum a statuat și doctrina, modificarea contractului trebuie efectuată cu respectarea prevederilor art. 17 alin. 1, 2 și 4 și art. 19 Codul muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice. Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esențiale ale contractului și anume felul muncii, locul muncii și salariul. Cu toate acestea, art. 48 Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca o măsură de protecție a salariatului. Pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a art. 63 alin. 1 Codul muncii, Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestuia cu legea fundamentală, reținând că un contract individual de muncă „nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți”. De asemenea, nu constituie modificare nelegală a felului muncii promovarea în funcție conform contractului colectiv de muncă sau schimbarea din funcție determinată de pierderea parțială a capacității de muncă. Dimpotrivă, s-a reținut că schimbarea din funcție având ca rezultat și micșorarea salariului poate fi făcută numai cu acordul salariatului, în caz contrar angajatorul procedând la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă o încălcare a dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat și tot cu acordul părților. Tot astfel, în practică s-a decis că este nelegală modificarea unilaterală a felului muncii și salariului prin trecerea dintr-o funcție de conducere în una de execuție.
Or, în speță, susține reclamanta că la data emiterii deciziilor de reîncadrare, instanța de fond se pronunțase deja în sensul acordării diferențelor salariale. Pârâta ar fi trebuit să aibă în vedere aceasta hotărâre executorie și să întocmească deciziile de reîncadrare prin raportare la salariul de jure, majorat, al reclamanților și nu să emită decizii de reîncadrare în evidentă contradicție cu hotărârea pronunțată, în scopul eludării acesteia.
Reclamanta mai învederează și faptul că unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate prin hotărâre judecătorească, în momentul în care a calculat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariale începând cu ianuarie 2010, pârâta trebuia să se raporteze și la hotărârea judecătorească ce consfințea salariile reale și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpă, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifica un nou prejudiciu constând într-un nou calcul eronat. Mai mult, pârâta a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariale începând cu data de 02.12.2008 și până în prezent. Or, această conduită a pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor câștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Insuficiența fondurilor nu constituie o justificare rezonabilă din perspectiva obligațiilor impuse de Legea nr. 128/1997.
Cu privire la al treilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că acesta reprezintă consecința firească a admiterii primelor două capete de cerere, fără de care nu ar exista o eficacitate reală.
Reclamanta a invocat și decizia nr. 2686/18.09.2013 pronunțată de secția a II – a a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a hotărât că, în cazul în care termenul de prescripție a fost depășit ca urmare a conduitei procesuale a pârâtei, care a înțeles să-și exercite drepturile legale, după care, constatând că acest demers nu a avut rezultatul scontat, a invocat excepția prescripției dreptului reclamantei de a formula acțiunea, instanța trebuie să facă aplicarea art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și, în consecință, chiar dacă termenul de prescripție s-a împlinit, trebuie să soluționeze cauza pe fond deoarece pârâta invocă prescripția intervenită ca urmare a conduitei sale.
Pentru toate aceste motive, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 15/28.02.2011, contestația formulată împotriva acestei decizii și adeverința nr. 733/30.06.2014.
Pârâta Școala G. L. P. nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 29.10.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în cea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2010 – 12.05.2011.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.09.2010 – 12.05.2011, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, potrivit disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. În speță, reclamanta a solicitat plata unor diferențe de drepturi salariale pentru perioada 01.09.2010 – 12.05.2011.
Având în vedere obiectul acțiunii, precum și data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 22.07.2014, instanța reține că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în capătul de cerere având ca obiect calculul și plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2010 – 12.05.2011.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2010 – 12.05.2011.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta R. A. M. este salariata pârâtei Școala G. Luna P., fiind angajată pe postul de profesor.
Pentru anul 2010, reclamantei nu i-a fost emisă decizie de reîncadrare în temeiul Legii nr. 330/2009, având în vedere faptul că aceasta a fost încadrată începând cu data de 01.09.2010.
În anul 2011, prin decizia nr. 15/28.02.2011 emisă de către unitatea de învățământ pârâtă s-a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 11 și ale art. 33 din Legea nr. 284/2010. De asemenea, s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantei începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 1 și ale art. 16 din Legea nr. 285/2010. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, pârâta nefăcând dovada modului de soluționare a acestei contestații.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat anularea deciziei de reîncadrare nr. 15/28.02.2011 și obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de reîncadrare și la reîncadrarea sa începând cu data de 01.09.2010 și cu data de 01.01.2011, potrivit disp. Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 și a Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.09.2010 – 12.05.2011.
Se mai reține de către instanță că potrivit disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, „începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009”.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010 (în vigoare în anul 2010) „începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. 1 și 3 din Legea – cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009”.
În consecință, față de dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010 (în vigoare în anul 2010), instanța reține că reîncadrarea viza doar personalul aflat în funcție la data de 01.01.2010.
Or, în condițiile în care reclamanta a fost angajată la unitatea de învățământ pârâtă începând cu data de 01.09.2010, instanța reține că este neîntemeiată cererea acesteia având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de reîncadrare și la reîncadrarea salarială începând cu data de 01.09.2010, potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009.
În ceea ce privește cererile având ca obiect anularea deciziei nr. 15/28.02.2011 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de reîncadrare și la reîncadrarea salarială începând cu data de 01.01.2011, potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Or, în speță, prin decizia nr. 15/28.02.2011 au fost stabilite drepturile salariale cuvenite reclamantei începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legilor nr. 285/2010 și nr. 284/2010, luându-se în considerare drepturile salariale de care a beneficiat reclamanta în luna octombrie 2010. În condițiile în care nu s-a dispus, printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt act, modificarea cuantumului sau modificarea modului de calcul al drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010, instanța reține că drepturile salariale au fost stabilite în mod corect prin decizia nr. 15/28.02.2011, cu luarea în considerare a salariului de care a beneficiat reclamanta în luna octombrie 2010.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că sunt neîntemeiate cererile formulate de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta R. A. M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. L. P., având ca obiect anularea deciziei nr. 15/28.02.2011 și reîncadrarea salarială a reclamantei începând cu data de 01.09.2010, respectiv 01.01.2011, urmând să le respingă.
De asemenea, instanța va respinge și cererea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta R. A. M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. L. P., având ca obiect obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 01.09.2010 – 12.05.2011, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2010 – 12.05.2011 și, în consecință:
Respinge cererea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta R. A. M., în contradictoriu cu pârâta Școala G. L. P., având ca obiect obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 01.09.2010 – 12.05.2011, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererile formulate de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, cod fiscal_, cont RO06CECEIS0131RON0121786 deschis la CEC Iași, în numele și pentru reclamanta R. A. M., CNP_, în contradictoriu cu pârâta Școala G. Luna P., cu sediul în P., .. 172, jud. Iași, având ca obiect anularea deciziei nr. 15/28.02.2011 și reîncadrarea salarială a reclamantei începând cu data de 01.09.2010, respectiv 01.01.2011.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
C.C.E. cu opinie în sensul E.N.
prezentei hotărâri,
M.B.M. T.A.
Red./ tehnored. C.C.E.
26.01.2015,
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
