Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1086/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1086/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 5053/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Aprilie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1086/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant L. D. C. și pe pârât S.C. TE R. P. S.R.L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică cons. jur. D. M. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Cons. jur. D. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar la un termen de judecată anterior.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, contestatorul L. D. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. TE-R. P.. SRL, ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 177/06.03.2013 și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu drepturile acordate sub formă de tichete de masă, calculate până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătoresti.
Cu privire la netemeinicia deciziei se arată în fapt, ca prin decizia contestată s-a dispus concedierea reclamantului motivat de desființarea locului de muncă.
Precizează reclamantul că a fost angajat la societatea pârâtă începând cu anul 2009 pe postul de mecanic intretinere și reparatii mașini de cuvut, la punctul de lucru din Iasi, ..
Motivele arătate în preavizul de concediere nr. 79/05.02.2013 nu sunt reale intrucat nu s-a produs nicio modificare în activitatea societății, volumul de muncă fiind același, dimpotrivă societatea a achizitionat noi masini de cusut.
Desființarea locului de muncă nu s-a impus ca o măsură efectivă cu cauze reale si serioase, interventia reclamantului în întreținerea si repararea mașinilor de cusut și brodat fiind în continuare necesară.
Nici cauza arătată în preaviz nu este serioasă deoarece seriozitatea cauzei trebuie raportată atât la situatia angajatorului, in sensul de stabili interesul său legitim pentru concedierea salariatului, cât si la situatia personală a reclamantului, pentru a se stabili daca erau sau nu posibile sia lte soluții în afara concedierii.
Cu privire la legalitatea deciziei, reclamantul învedrează faptul că decizia de concediere nu respectă disp. Artz. 76 codul muncii în sensul că nu prevede motivele de fapt si de drept avute în vedere la concedierea reclamantului, desființarea locului de muncă neîncadrându-se in dispozitiile art. 76 lit. a
Conform art. 76 coroborate cu art. 79 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuia sa cuprindă sub sanctiunea nulității motivele de fapt care au dus la măsura concedierii.
Motivele de fapt si de drept trebuie sa fie precizate in decizia de concediere și nu in alte inscrisuri.
Pentru lipsa acestor mentiuni, legiuitorul a institzuit un caz de nulitate expresa, vătămarea fiind presupusă până la dovada contrarie.
În drept, se invocă disp. Art. 65,78-80, 266-208, 270-275 din legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
În dovedirea contestației, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 177/06.03.2013 emisă . SRL s-a dispus, în temeiul art. 65 alin.1din Codul Muncii, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului L. D. C., începând cu data de 06.03.2013, motivat de desființarea postului ocupat de acesta.
Conform art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere „trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64”.
Contrar susținerilor contestatorului, decizia de concediere cuprinde mențiunile prevăzute ca obligatorii.
Astfel, este indicat motivul care determină concedierea, desființarea postului ocupat de contestator, precum și durata preavizului, 20 de zile lucrătoare.
În ceea ce privește obligația menționării listei tuturor locurilor de muncă disponibile și a termenului în care salariatul trebuie să opteze pentru un loc de muncă vacant, chiar dacă se apreciază că este necesară și în cazul concedierilor care nu țin de persoana salariatului, iar nu doar în situațiile prevăzute de art. 64 din Codul muncii, este de observat că această obligație există dacă angajatorul are locuri corespunzătoare vacante.
Or, în cauză, s-a mentionat in cuprinsul deciziei contestate faptul că în societate nu există posturi vacante compatibile cu pregatirea profesională a reclamantului.
Prin urmare, nu există nici un motiv de nulitate a deciziei contestate, aceasta fiind emisă cu respectarea cerintelor imperative ale legii.
În speță, s-a făcut dovada că desființarea locului de muncă este efectivă, prin depunerea organigramei adoptate in luna martie 2013, în care postul ocupat de contestator nu se mai regăsește.
De asemeni, măsura a avut o cauză reală și serioasă pentru faptul că s-a urmărit eficientizarea activității societății, prin reducerea costurilor. În aceste sens se reține faptul că societatea a achizitionat utilaje noi pentru a răspunde cerințeolor de calitate și pentru a reduce pe termen lung costurile cu întreținerea și reparatia utilajelor vechi.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că organizarea activității societății este atributul administratorului societății, instanța constată că cererea este neîntemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul L. D. C., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., . contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în P., ., jud. Iași, J_, C. RO21495905.
Cu drept de apel, care se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
D.T.A.M B.A. T.A.
Grefier,
C.D.
Red./tehnored. D.T.A.M
4 ex./25.07.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 1097/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1029/2014.... → |
|---|
