Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1029/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1029/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 4734/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Aprilie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - A. E.
Grefier - N. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1029/2014
Pe rol pronunțarea contestației formulată de contestatorul R. F. în contradictoriu cu intimata S. R. de Televiziune, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 26.02.2014, susținerile și concluziile apărătorului contestatorului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04.03.2014 și pentru 18.03.2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată motivat de faptul că președintele completului de judecată se află în concediu medical, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.03.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 02.04.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra conflictului de munca reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ contestatorul R. F. a chemat în judecată intimata S. Națională de Televiziune solicitând anularea Deciziei de concediere 285 din 28.02.2013 emisă de intimată, repunerea sa în situația anterioară concedierii, obligarea intimatei să-i plătească o despăgubire egală cu drepturile salariale actualizate, majorate și indexate până la data reintegrării efective, cu cheltuielile de judecată.
Arată contestatorul că a fost angajat la S. R. de Televiziune cu contract individual de munca pe postul de sofer de autoturisme si camionete la Studioul Teritorial Iași. Prin OUG nr. 33/2012 s-a stabilit în sarcina Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune obligația de a aproba un plan de redresare economică a Societății Române de Televiziune . În executarea acestei obligații, Consiliul de administrație al SRTv a emis Hotărârile nr. 110 din 28.08.2012 și nr. 121 din 29.10.2012, prin care a fost aprobat Programul de Redresare Economică a SRTv și a fost aprobată modificarea organigramei societății care prevede desființarea unor posturi și redenumirea posturilor rămase în noua structura organizatorica. Decizia emisă este nelegala a susținut contestatorul întrucât potrivit art. 76 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, „decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art 69 alin. 2 lit. d), numai în cazul concedierilor colective." În cazul de față, deși angajatorul a efectuat concedieri colective, așa cum menționează expres în cuprinsul deciziei de concediere, actul contestat nu cuprinde toate criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform prevederilor legale, angajatorul considerând suficient să precizeze că în fapt disponibilizarea este urmare a obținerii unui punctaj general de 68,67 și contestatorul nu a fost cuprins în categoria persoanelor cu probleme sociale avute în vedere în cadrul procesului de diminuare a consecințelor concedierii. A precizat contestatorul ca solicita verificarea de către instanța a respectării tuturor prevederilor prevăzute de 69-72 C.muncii, nelegalitatea procedurii decurgând și din nelegala constituire a Consiliului de Administrație. Angajatorul a stabilit în mod nelegal criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere și a aplicat în mod greșit
criteriile în funcție de care a realizat concedierile. Astfel, potrivit art. 69 alin. 3 din Codul muncii, „criteriile prevăzute la alin.2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după realizarea evaluării obiectivelor de performanță".Acest criteriu prioritar este prevăzut și în art. 52 bis din Contractul Colectiv de Muncă al SRTv, cu mențiunea că formularea din Codul muncii este redată într-o formă diferită, astfel că, în loc de obiective de performanță, se regăsește exprimarea performanțe profesionale individuale. Probabil intenționat, pentru a putea ignora rezultatele evaluărilor profesionale individuale ale salariaților, realizate trimestrial în cadrul SRTv conform criteriilor prevăzute în contractul individual de muncă, în temeiul art. 17 alin. 4 din Codul muncii, prin întocmirea fișelor de evaluare profesională, în scopul de a tria personalul altfel decât în raport de realizarea obiectivelor de performanța pe care angajatorul le-a stabilit în temeiul art. 40 alin. 1 lit. f din Codul muncii, angajatorul a adoptat un Regulament privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților Societății Române de Televiziune, conform Anexei nr. 1 a Hotărârii Consiliului de administrație al SRTv nr. 121 din 29 octombrie 2012, care stabilește o procedură de selecție a salariaților nelegală, prin raportare la prevederile art. 69 alin. 3 din Codul muncii și la prevederile art. 52 bis din Contractul Colectiv de Muncă al SRTv. În consecință, stabilirea ordinii de prioritate la concediere este nelegală, întrucât Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului de administrație al SRTv nr. 121 din 29 octombrie 2012 nu a fost adus la cunoștința salariaților, sub semnătură, astfel că nu era legală evaluarea pe baza altor reguli decât cele în raport de care angajatorul a realizat până în noiembrie 2012 evaluarea profesională a salariaților. A susținut contestatorul că nu a fost informat despre procedura concretă de verificare, după cum nu a primit, pentru că nu a existat, o bibliografie pentru testul grilă. Fața de prevederile art. 7 alin. 10 din Regulament, în cadrul consultărilor angajatorului cu Sindicatul pentru Unitatea Salariaților din TV s-a convenit ca din comisiile de selecție să nu facă parte directorii de direcție sau de departament, nici redactori șefi, insa această înțelegere nu a fost respectată de angajator la Studioul Teritorial Iași, de altfel numirea membrilor nu s-a realizat prin Ordin al Președintelui Director general. Pentru testul grila nu a existat barem de corectare iar testul a continut unele intrebari care nu aveau legatura cu atributiile postului. Pentru ca nu a existat barem de corectare nu a putu formula contestatie impotriva baremului de corectare iar angajatorul nu a permis contestarea rezultatelor testului grila pe care nici nu le-a afisat. In plus la acest test nu a fost verificata identitatea candidatilor si nu au fost securizate lucrarile astfel ca fiecare membru al comisiei de selectie a stiut cui ii apartine lucrarea pe care o nota iar in timpul desfasurarii probei unii salariati au fost lasati sa utilizeze telefoanele mobile sau alte mijloace de comunicare si informare aspect care trebuie sa fi fost mentionat de catre observatori in procesele verbale pe care le-au intocmit. In ceea ce priveste memoriul de activitate si interviul care trebuie sa fie in legatura cu continutul memoriului de activitate nu au existat criterii minimale unitare de notare iar in cadrul interviului intrebarile s-au axat pe problematica postului. In aceasta maniera s-a ajuns ca angajatorul sa mentina pe postul de sofer doua persoane –D. si D. cu care nu voia niciun cameraman sa circule din cauza mirosului si a mizeriei din autovehiculele acestora si care comparativ cu ele au parcurs distante mult mai mici si au cautat sa evite multe activitati fara a se lua in considerare nici faptul ca este unicul intretinator de familie ca nu a avut vreo abatere disciplinara si ca starea sanatatii il obliga sa urmeze tratament medical platit.
Desființarea posturilor de sofer din cadrul Studioului Teritorial Iași al SRTv nu a fost efectivă ori nu a avut cauze reale și serioase. Astfel,în continuare reporterii TVR solicită serviciile unor soferi concediați pentru emisiunile lor, invocând faptul că nu au suficienti oameni. Mai mult, scopul afirmat de angajator - redresarea financiară a SRTv - nu este real și nu este posibil în maniera de restructurare aleasă de Consiliul de administrație al SRTv, deci desființarea posturilor nu are în toate cazurile cauze reale și serioase, pentru a fi îndeplinite exigențele art. 65 alin. 2 din Codul muncii. De altfel, după realizarea concedierilor colective în cadrul SRTv s-au făcut angajări, iar salariații care nu au participat la procedura de selecție, din cauza faptului că era suspendata executarea contractului individual de munca sunt menținuți în funcție, astfel că numărul real al posturilor ocupate este mai mare decât numărul maxim al posturilor pe care SRTv le avea în organigrama atunci când a luat hotarârea de a realiza concedieri colective.
În drept au fost invocate prevederile Codului Muncii și art.453 C..pr.civ, solicitându-se proba cu interogatoriu, înscrisuri, martori.
La acțiune au fost anexate inscrisuri.
Legal citată, intimata a depus intâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată.
Arată intimata că la nivelul Societății Române de Televiziune a fost operată o reducere a numărului de locuri de muncă prin concedierea colectivă pe considerente economice și financiare, o reformare a structurii funcționale și de personal, asigurându-se fluxuri de activitate noi, corelat cu un număr redus de angajați.
Intimata susține în întâmpinare argumente referitoare la legalitatea deciziei de concediere contestate din perspectiva procesului de concediere colectivă, subliniind că a respectat procedurile administrative referitoare la dialog social, negocieri interne și notificări, și citează în acest sens și Decizia Curții Constituționale publicată în M.Of. nr. 684/03.10.2012, în a cărei motivare se reține faptul că toate actele adoptate de Consiliul de Administrație rămân valabile.
Referitor la criticile punctuale ale contestatorului, intimata arată în principal că în conținutul deciziei se regăsesc prevăzute in mod expres elementele avute in vedere de art. 69, alin. 2, lit d din Codul Muncii republicat si ca din aceasta perspectiva criticile din motivarea acțiunii sunt lipsite de substanța si au un evident caracter arbitrar atâta timp cat legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului ca in acord cu partenerul social să stabilească modalitatea prin care va face departajarea salariaților in cazul concedierilor colective. Art. 69, alin. 2, lit. d din Codul Muncii prevede ca măsura concedierii colective trebuie sa aiba in vedere criterii pentru stabilire ordinii de prioritate la concediere si ca art. 52 bis din contractul Colectiv de Munca aplicabil la momentul inițierii procesului de concedieri colective impunea ca selectia să se realizeze pe baza performantelor profesionale individuale. Or, prin procesul de consultări dintre angajator si sindicatul reprezentativ s-a prevăzut ca selecția se va face conform unui Regulament de Organizare si Desfășurare a Selecției, care a fost adus la cunoștința tuturor salariaților societății atat prin postare pe rețeaua interna de internet si televiziune, cat si prin comunicare către structurile sindicale.
Alegațiile care nu tin decât de optica reclamantului si nu de intenția legiutorului cum ca selecția trebuia făcuta doar pe baza obiectivelor de performanta avute in vedere de art. 40, alin. 1, lit. f din Codul Muncii, nu pot fi primite ca si o critica intemeiata pentru ca din textul art. 69, alin. 3, teza finala Codul Muncii se distinge in mod neechivoc faptul ca selecția se face după evaluarea realizării obiectivelor de performanta, ceea ce in cazul de fata s-a si întâmplat și nici o norma legala incidența in cauza nu prevede cum se va face selecția pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, ci doar ca aceasta trebuie făcuta pe considerente care tin de performantele profesionale ale salariaților .
Referitor la situația funcțiilor de sofer s-a arătat ca in vechea structura erau 8 angajați iar in prezent, dupa concedieri, mai exista un număr de 4 angajați, de unde-rezulta ca susținerile pe acest aspect sunt absolut nefondate. De asemenea, reclamantul critica si componenta comisiilor de selecție numite de angajator prin aceea ca la nivelul Studiului Teritorial lasi au fost membrii care nu ar fi avut dreptul si astfel ca selecția in sine ar fi fost una subiectiva. Or, . toti membrii comisiilor de selecție au fost la rândul lor incluși in procesul de selecție, fara a-si cunoaște punctajul obținut decât odată cu salariații pe care i-au evaluat, si . faza ca la nivel teritorial s-au format comisii de selecție din conducători ierarhici din cadrul studiourilor in cauza pentru ca procesul de evaluare a performantelor se realizează pe categorii de locuri de munca de către superiorii ierarhici, neexistand nici restricție sau prevedere contrara. La nivelul Societății Romane de Televiziune a existat constituita o comisie de soluționare a contestațiilor împotriva modului de realizare a selecției si pe care reclamantul nu a sesizat-o in măsura in care se considera defavorizat de comisia de selecție de la nivelul Studioului Teritorial TVR lasi. La nivel de angajator a fost aprobata o structura de personal redusa cu 635 locuri de munca, situație in care a fost desființat si locul de munca ocupat de acesta in cadrul Serviciului Economic - Administrativ, prin reducerea cu 4 a numărului de locuri de munca din cadrul postului.
Pentru dovedirea caracterului efectiv al concedierii s-a arătat că la nivelul Serviciului Economic - Administrativ din cadrul Studioului Teritorial lasi nu s-au mai efectuat angajări pe postul pe care a activat reclamantul. Așadar, reținând ca angajatorul a desființat 4locuri de munca din cadrul postului sofer din cele 8 existente la nivelul Studioului Teritorial TVR lasi, ca măsura restructurării Societății Romane de Televiziune in ansamblul sau a avut la baza dispoziții legale speciale si o temeinica justificare (a se vedea planul de redresare), cat si ca pe locul de munca ocupat de contestator nu a fost realizata o alta angajare, sens in care s-a solicitat să se constate indeplinita exigenta prevăzuta de art. 65, alin. 2 din Codul Muncii republicat.
În cauza a fost operata o concediere colectiva care întrunește cumulativ cerințele legale in sensul de a fi o concediere efectiva, reala si serioasa pe motive întemeiate. In concret, concedierea reclamantului a fost dispusa din motive ce tin atât de realități financiare cat si de organizarea in sine a activității societății, motive care se regăsesc explicit prevăzute in Codul Muncii si care sunt transpuse în realitatea de fapt prin planul de redresare al Societății Romane de Televiziune, prin care se justifica ca necesitatea unei asemenea masuri de redimensionare negativa a grilei de personal plan supus aprobării Consiliului de Administrație al societății. Fiind in prezenta unei concedieri colective realizate prin regândirea integrala a structurii organizatorice si funcționale s-a stabilit o noua organigrama ca si . unui angajator nou înființat. Desființarea locului de munca este efectiva atunci cand acesta este suprimat din grila angajatorului, cand nu se mai regăsește in organigrama acestuia, aspect care urmeaza a fi probat fără echivoc, pentru ca la nivelul Studioului TVR lasi a fost redus numărul de locuri de munca care formau postul de sofer, iar departajarea a fost făcuta comparativ intre toti cei 8 ocupanți ai locurilor de vizate de reducere.
Concedierea are o cauza reala atunci cand prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice ori de reorganizarea activității interne la nivel de societate, reorganizare care excede noțiunii de reorganizare a persoanei in înțelesul art. 244 si urm. din Codul Civil, aceasta reorganizare privind structura interna de personal, in speța reducerea numărului de locuri de munca. O ultima condiție de legalitate a concedierii pentru motive neimputabile este aceea a seriozității măsurii, in sensul ca aceasta nu trebuie sa disimuleze realitatea economica ori functionala a angajatorului, fiind legata in mod obligatoriu de existenta unei justificări a măsurii fara sa urmărească o persoana ci postul/locul de munca ocupat de acesta.
Or, în susținerea legalității și temeiniciei deciziei trebuie avute în vedere:
1. Justificarea tehnico - economica, in care este expusa motivația obiectiva a necesitații luării unei masuri de natura organizatorica, document care in aceasta speța este reprezentat de planul de redresare anexat;
2. Decizia organului suprem de conducere al societății, cu privire la desființarea locului/locurilor de munca, sens in care au fost emise Hotărârile Consiliului de Administrație nr. 10 din 2012, nr. 120 din 2012 si nr. 121 din 2012;
3. Notificarea intenției de concediere colectiva către partenerii sociali si transmise către Inspectoratele Teritoriale de Munca si Agențiile teritoriale privind Ocuparea Forței de Munca;
4. Consultarea partenerului social conform Legii nr. 62 din 2011 si art. 69 din Codul Muncii;
5. Aplicarea unor criterii de selecție in vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere;
6. Notificarea concedierii colective conform art. 72 din Codul Muncii republicat si transmiterea acesteia către Inspectoratele Teritoriale de Munca si Agențiile teritoriale privind Ocuparea Forței de Munca pentru redistribuirea in munca;
7. Acordarea de compensații materiale conform Contractului Colectiv de Munca;
Concluzionând, s-a apreciat ca în speța contestatorul a fost concediat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile in cazul concedierii colective pentru motive care nu tin de ia salariatului, data fiind desființarea locului de munca ocupat de acesta.
1. Astfel, concedierea a fost determinata de desființarea locului de munca ocupat de contestator.
Conceptul de „loc de munca”în sensul art.65 alin.1 Codul Muncii presupune sensul larg echivalent cu acela de „post2, respectiv loc de munca stricto sensu -locatia în care salariatul presteaza activitatea) prestațiile pe care le îndeplinește –funcția pe care este angajat.
In consecința, prin „desființarea locului de munca", in sensul art. 65 alin. 2, se înțelege desființarea locului de munca ocupat de către salariat in structura funcțional-organizatorica a angajatorului, evidențiata prin înlăturarea acestuia din organigrama. Analizând organigrama ulterioara desființării a patru locuri de munca de sofer din cele 8 existente anterior, se va constata ca locul de munca pe care a activat contestatorul nu se mai regăsește în organigrama tocmai pentru ca salariatul in urma selecției a avut punctaj inferior celorlalți angajați pe post. De asemenea, in sprijinul caracterului efectiv al desființării locului de munca ocupat de contestator s-a arătat că la nivelul societății, ulterior concedierii nu a fost înființat nici un alt loc de munca de natura celui ocupat de contestator astfel cum se prevede la art. 74. alin. 1 din Codul Muncii.
2. Motivul desființării locului de munca al contestatorului nu a avut legătura cu persoana acesteia, ci aceasta decizie a fost luata din considerente economice si organizatorice, având drept obiectiv eficientizarea activității si a optimizării resurselor financiare alocate.
În acest sens, s-a arătat ca soluția reducerii unor locuri de munca din categoria activităților suport a fost adoptata ca urmare a memorandumului privind eșalonarea plaților fiscale în contextul in care Agenția Naționala de Administrare Fiscala începuse proceduri de executare silita a Societății Romane de Televiziune. Mai mult decât atât, pe lânga situația creata de iminenta executare silita a creanțelor au fost luate in calcul si datoriile comerciale si funcționale deosebit de mari care au blocat funcționarea serviciului public de televiziune.
Rezulta deci ca desființarea locurilor de munca a intervenit ca urmare a unor motive obiective, justificate pe rațiuni financiare si economice, fara nici o legătura subiectiva cu situatia salariatului concediat.
3. Cauza desființării locului de munca ocupat de contestator a fost una reala si serioasa.
În acest sens, s-a arătat că rămân aplicabile argumentele prezentate mai sus, susținute de înscrisurile depuse in probatiune si care au stat la baza emiterii deciziei contestate, aceasta masura fiind necesara in contextul pierderii majore, datoriilor fiscale si comerciale care depășeau 177 milioane Euro si pe fondul lipsei de eficienta economica.
În concluzie, s-a arătat că desființarea locului de munca al contestatorului a avut o cauza reala și serioasa deoarece a avut caracter obiectiv, iminenta încetare de plăți și executarea silita începuta de ANAF cat și de alti creditori, constituind cauza concedierii, iar desființarea locului ed munca al contestatorului a avut caracter serios.
În consecință s-a solicitat respingerea ca nefondata a contestației formulate.
La întâmpinare a fost anexata documentația care a stat la baza procedurilor de concediere colectivă în cadrul SRTv și documentația aferentă concedierii contestatorului.
Contestatorului i-a fost incuviintata proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul care a fost administrat iar intimatei i-a fost incuviintata proba cu inscrisuri care au fost depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. Nr./D.R.U. 285/28.02.2013 emisă de S. R. de Televiziune, s-a dispus, potrivit prevederilor art.65(1) Codul Muncii, încetarea, începând cudata de01.03.2013, a contractului individual de munca al contestatorului, înregistratsub nr. 1464/20.03.1995 angajat al societății,pe funcția de sofer de autoturisme si camionete, in cadrul Studioul teritorial lasi, Serviciul producție – lasi.S-a precizat că măsura concedierii, pentru motive neimputabile salariatului,este întemeiată pe dispozitiile art.65 alin. (1) din Codul Muncii, republicat, data fiinddesființarea locului de munca ocupat de acesta. S-a arătat că începând cu data de01.02.2013 a beneficiat de un termen de preaviz, conform prevederilor art. 75 alin.(1)din Codul Muncii, republicat si ale art.40 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare. S-a învederat totodata că societatea nu dispune de locuri de munca vacante, conform pregătirii profesionale ori calificării salariatului, situație in care a fost solicitat sprijinul Agenției teritorialede ocuparea fortei de munca, in vederea redistribuirii, conform prevederilor art. 64 alin.(2) din Codul Muncii, republicat.
S-a arătat că motivele de fapt ale concedierii sunt determinate de situația economico-financiara a societății, în baza Hotărârii nr.110/28.08.2012 a Consiliului de Administrație, prezentându-se întreaga procedura urmata și dimensiunea restructurării. S-a indicat că în ceea ce îl privește pe contestator, acesta a obținut în urma selecției realizate un punctaj general de 68,67 și nu a fost cuprins în categoria persoanelor cu probleme sociale avute în vedere în cadrul procesului de diminuare a consecințelor concedierii. S-a indicat că având in vedere ca numărul de locuri de munca de natura si felul celui ocupat de contestator s-a redus, măsura concedierii se aplica in baza criteriilor de selecție aplicate la nivelul societății, măsura dispusa prin decizie, fiind consecința desființării locului de munca ocupat de contestator si anume sofer de autoturisme si camionete in cadrul Studioul teritorial lasi, in contextul participării in cadrul procesului de selecție privind stabilirea ordinii de prioritate laconcediere, fiind astfel in prezențaunei concedieri colective pentru motive neimputabile acestuia.
Instanța reține că în ceea ce privește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, aceasta este reglementată în art. 68 – 72 Codul muncii.
Astfel, potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Potrivit disp. art. 66 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă”. În art. 68 din Codul muncii este definită concedierea colectivă, iar în următoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmată în cazul unei concedieri colective, respectiv obligațiile care revin angajatorului. Astfel, potrivit disp. art. 69 alin. 1 Codul muncii, în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele: a) numărul total și categoriile de salariați; b) motivele care determină concedierea preconizată; c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere; d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor; f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil; g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile; h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați. Această notificare prevăzută la art. 69 alin. 2 Codul muncii, trebuie comunicată în mod obligatoriu de către angajator Inspectoratului Teritorial de Muncă și Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentanților salariaților (art. 70 Codul muncii).
Potrivit disp. art. 711 alin. 1 Codul muncii, în situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri. O copie a notificării prevăzute la art. 711 alin. 1 Codul muncii se comunică de către angajator în mod obligatoriu și sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă (art. 711 alin. 3). Dispozițiile art. 69 și ale art. 711 Codul muncii sunt în concordanță și cu dispozițiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislației statelor membre cu privire la concedierile colective.
Analizând prevederile art. 69 și ale art. 711 Codul muncii, se reține de către instanță că angajatorului îi revine obligația de efectua două notificări: una în perioada în care au loc consultările cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, iar o a doua notificare în perioada ulterioară consultărilor, respectiv după ce angajatorul a luat decizia de a aplica măsura concedierii colective. De altfel, aceste notificări au un conținut relativ diferit, în sensul că cea de-a doua notificare trebuie să cuprindă unele elemente suplimentare față de prima notificare. De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor legale sus – menționate rezultă că cele două notificări sunt obligatorii.
Or, în speță, se reține de către instanță că intimata a respectat procedura prevăzută de lege.
Astfel, prin hotărârea CA nr. 106/10.08.2012 (filele 51-115 vol. I), a fost aprobat raportul financiar care să stea la baza programului de redresare economică a societății pârâtei în baza OUG 33/2012, propunându-se o reducere a cheltuielilor și eficientizarea activității, iar sub aspectul resurselor umane s-a remarcat numărul foarte mare de posturi de conducere care generează costuri salariale mari.
Prin hotărârea CA nr. 110/28.08.2012 (filele 116-216 vol. I), s-a aprobat programul de redresare economică a societății pârâte, în care s-a inclus și necesitatea redimensionării personalului societății prin declanșarea concedierilor colective, în condițiile în care există un număr total de 3321 posturi, din care au fost desființate un număr de 318 posturi care erau vacante, prin hotărârea CA nr. 104/2012.
Prin ordinul OPDG nr. C/529/11.09.2012 (filele 239-242 vol. I), a fost aprobat un proiect al planului de reorganizare și restructurare de personal, privind desființarea unui număr de 962 locuri de muncă din 3302 existente la data de 31.08.2012, pentru a se ajunge la numărul final de 2340 posturi, prin procedura concedierilor colective.
În data de 11.09.2012, pârâta a emis notificarea privind intenția de a efectua concedieri colective către sindicatul reprezentativ, inspectoratele teritoriale de muncă și agențiile teritoriale de ocupare a forței de muncă (filele 243-301 vol. I), comunicând că intenționează să reducă numărul de 962 de locuri de muncă din 3302 posturi, iar criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate sunt primordial performanțele profesionale și, după caz, cele de natură socială.
În intervalul 13.09._12 au avut loc mai multe întâlniri de consultare între reprezentanții patronatului și sindicatului (finalizate cu încheierea unor procese-verbale filele 301-324 vol. I), în cadrul cărora sindicatul a solicitat ca procesul de reducere de personal să aibă la bază criteriile de evaluare a realizării obiectivelor de performanță stabilite prin contractele individuale de muncă, iar patronatul a optat pentru o selecție de personal, constând într-un memoriu de activitate, un test grilă (fără bibliografie) privind cadrul normativ și un interviu. Patronatul a acceptat luarea în considerare a rezultatelor evaluării realizării obiectivelor de performanță (ce a avut loc în luna septembrie 2012), numai ca și criteriu prealabil eliminatoriu pentru . de selecție al salariaților.
La data de 27.09.2012, pârâta a emis o nouă notificare C/632/26.09.2012 privind intenția de a efectua concedieri colective (filele 1-30 vol. II), în care se consemnează un număr total de angajați existenți de 3274, urmând a fi păstrați 2395 de angajați.
Prin hotărârea CA nr. 121/29.10.2012 (filele 59 117 vol II), a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților și noua organigramă pe care urmează să fie redistribuiți salariații în urma selecției, pe 2395 posturi.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Regulament, nu toate categoriile socio-profesionale din societatea pârâtă sunt supuse selecției, pârâta recunoscând că un număr de 461 de salariați nu au fost supuși selecției.
Prin ordinul PDG nr. 709/01.11.2012, cu modificările ulterioare (filele 119-125 vol. II), au fost numite comisiile de selecție și Comisia de soluționare a contestațiilor.
Documentația ulterioara vizeaza efectiv procesul de selectie, proces ce a fost finalizat cu trimiterea ultimei notificări, înregistrata sub nr. C/19/25.01.2013 (f.353-375).
Prin Hotărârea CA nr. 1/2013 (filele 377-378 vol II), a fost aprobata suplimentarea numărului de 2395 de posturi prevăzut în schema organizationala cuprinsă în programul de redresare economica a SRtv aprobat pin HCA 110/2012 cu modificări ulterioare cu un număr de 55 posturi, urmând a fi de 2450, persoanele fiind prevăzute în Anexa. Potrivit art.2 din actul invocat schema organizationala aprobata pin HCA 110/2012, cu toate modificările ulterioare devine operationala la nivelul societății la data de 01.02.2013, înlocuind schema organizationala existenta, care se abroga.
În consecință, față de toate probele administrate în cauză, instanța constată că intimata a respectat procedura prevăzută de dispoziițiile imperative referitoare la concedierile colective.
Cu privire la motivele de nulitate invocate, instanța reține că potrivit art.76 C.Muncii decizia de concediere se comunica în scris salariatului și trebuie să conțina în mod obligatoriu :a) motivele care determina concedierea, b) durata preavizului, c) criteriile de stabilirea ordinii priorității, conform art.69 alin.2 lit.d, numai în cazul concedierilor colective; d) lista locurile de munca disponibile in unitate.
Instanța reține, pe de o parte că decizia cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.76C.Muncii expunând atât rațiunile ce au condus la nivelul angajatorului la necesitatea restructurării, cat și situația concreta a contestatorului, indicându-se că s-au aplicat criteriile de selecție stabilite, inclusiv punctajul obținut, precum și că contestatorul nu a fost cuprins în categoria persoanelor cu probleme sociale avutein vedere in cadrul procesului de diminuare a consecințelor concedierii. În consecință, instanța apreciază că decizia cuprinde toate elementele formale prevăzute de dispozițiile legale imperative, iar celelalte critici ale contestatorului se circumscriu apărărilor legate de temeinicia deciziei.
În acest ultim sens, concedierea trebuie examinată din perspectiva a două aspecte: să aibă loc o desființare efectivă a locului de muncă și să existe o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă și, în consecință, și a concedierii salariatului. Singura persoană îndreptățită să aprecieze asupra oportunității luării măsurii de desființare a locului de muncă al salariatului în cauză în raport cu dificultățile economice, transformările tehnologice și reorganizarea activității, este angajatorul. Din perspectiva legala, de esența instituției prevăzute de art.65 C.Muncii este dreptul decizional al angajatorului de a determina forma și modalitatea de reorganizare a activității sale, în scopul eficientizării și adaptării fie la condiții socio-economice determinate, fie la dispoziții normative, cum este cazul în speța.
În cadrul procedurii generale de concediere colectivă desfășurată la nivelul întregii Societăți Române de Televiziune au intrat și posturile de sofer la Studioul Teritorial Iași.
Din actele depuse, rezultă că la nivelul intimatei - Serviciul Teritorial Iași - la data de 31.01.2013 (f.209 și urm) figurau 8 posturi de sofer iar la data de 31.10.2013 au fost păstrate în grila doar 4 posturi de sofer.
În vederea stabilirii persoanelor afectate de procedura de concediere și realizarea departajării, prin hotărârea CA nr. 121/29.10.2012 a intimatei a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea selecției salariaților, stabilindu-se modalitatea de desfășurare a selecției, cu 3 etape: I – analiza și evaluarea memoriilor de activitate depuse de salariați, II – susținerea și notarea testului grilă, III –interviu.
Principalele critici ale contestatorului vizează greșita stabilire și aplicare a criteriilor de prioritate la concediere, în raport de prevederile art. 69 alin. 3 din Codul muncii - „criteriile prevăzute la alin.2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după realizarea evaluării obiectivelor de performanță" și art. 52 bis din Contractul Colectiv de Muncă al SRTv, care se refera la performanțele profesionale individuale.
Or, instanța reține că tezele defensive prezentate de contestator depășesc obiectul învestirii instanței. În condițiile în care hotărârea CA nr. 121/29.10.2012 nu a fost invalidata într-o procedura jurisdicționala, aceasta produce efecte juridice depline, reprezentând din punct de vedere legal, temeiul realizării departajării angajaților în procedura concedierii colective, urmărind tocmai punerea în aplicare a unui sistem concurențial public, obiectiv și transparent. În acest sens, opțiunea angajatorului de instituire a unui tip de concurs pe posturile rămase în schema organizaționala satisface dezideratele decurgând din dispozițiile invocate de contestator, care sunt generice și laxe, stabilind doar principial prioritatea criteriilor profesionale în raport de cele sociale. Or, reținând ca nici o dispoziție regulamentara nu contravine acestei finalități, iar alte aspecte nu fac obiectul cenzurii prezentei instanțe, trebuie apreciat că procesul de selecție s-a realizat în acord cu procedura interna aprobată legal, iar simpla opozitie a organelor consultative sindicale este lipsita de orice relevanța judiciară, în lipsa invalidării jurisdicționale a actului de autoritate a angajatorului.
În cauza, intimata a făcut dovada încunoștiințării personale a contestatorului cu privire la organizarea și desfășurarea selecției salariaților, datele de prezentare la secretariatele comisiilor de selecție, precum și cu privire la actele necesar a fi prezentate – Memoriu de activitate (conform modelelor prevăzute în anexa 3 -6 la Regulament și Formularul de Opțiune (conform modelului prevăzut în Anexa 2 la Regulament.
In urma procedurii de selectie contestatorul a realizat un punctaj general de 68,67 .
Criticile contestatorului cu privire la efectuarea procedurii de selecție nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere că, deși Regulamentul de organizare și desfășurare a selecției pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere a fost contestat, nu s-a făcut dovada nelegalității acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă astfel incat acesta isi produce efectele in mod deplin.
În condițiile în care s-a apreciat pentru considerentele anterior expuse ca procedura de selectie are caracter legal și obligatoriu, aspectele invocate atat în contestatie, cat și pe parcursul soluționării cauzei referitoare la nelegalitatea comisiilor de selectie, lipsa bibliografiei, continutul întrebărilor, participarea angajaților de pe alte posturi puteau fi invocate în condițiile art. IV din Regulament.
În ceea ce privește critica referitoare la ineficiența Regulamentului de organizare și desfășurare a selecției pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, raportat la faptul că exista o prevedere în acest sens, reglementată de art. 52 bis din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit căruia criteriile de protecție socială minimală prevăzute la art. 52, se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea performanțelor profesionale individuale, instanța nu o poate reține având în vedere că această reglementare nu precizează modalitatea de evaluare individuală.
În consecință, se poate aprecia că în fapt departajarea între salariații pe postul de sofer din cadrul serviciului de productie al intimatei s-a realizat în mod concurențial și obiectiv, în temeiul dispoziției adoptate legal la nivelul angajatorului.
Astfel, intimata a făcut dovada desființării efective și reale a 4 posturi de sofer, dovada temeiului concret al concedierii contestatorului, precum și a criteriilor de departajare între salariați, stabilite la nivelul unității, fiind respectate prevederile legale.
În ceea ce privește celelalte apărări ale contestatorului, se reține că este indubitabil, că raportat la activitatea desfășurata de angajatorul din speță, atribuțiile funcționale ale societății au rămas aceleași, fără ca aceasta premisă să poată conduce automat la concluzia că orice desființare a unui post din statutul de funcții nu are caracter real, efectiv și serios. Nu se poate realiza o confundarea a celor două sfere noționale diferite: chiar dacă atribuțiile funcționale rămân aceleași, numai angajatorul este în măsură să determine numărul persoanelor ce le vor aduce la îndeplinire, cât și sarcinile profesionale ce incumbă fiecărui angajat. De asemenea, externalizarea cu titlu episodic și parțial a unora dintre activitati, în contextul specificității activității angajatorului nu poate fi apreciata nici abuziva, nici contrară legii, în condițiile în care angajatorul este liber să-și gestioneze propria politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune, iar caracterul abuziv, nelegal sau arbitrar al măsurii nu transpare din nici una din probele administrate.
Nu în ultimul rând, nu se poate reține apărarea contestatorului conform căreia creșterea cheltuielilor operationale înseamnă nerespectarea motivelor reorganizarii, care au constituit cauza concedierii sale. Încetarea contractului de muncă al contestatorului a fost dispusă în mod justificat, în temeiul OUG 33/2012 și actelor interne anterior pe larg redate, iar locul de muncă ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, desființarea postului având o cauza reală și prezentând un caracter obiectiv, impus de reorganizarea structurii interne a angajatorului, care este liber să determine modalității cele mai potrivite pentru eficientizarea activității sale. Aspectele bugetare ulterioare scapa cenzurii instanței, ce poate verifica doar legalitatea și temeinicia măsurii concedierii, nu și oportunitatea acestei măsuri, așa cum corect a susținut intimata. Cauzele desființării postului se circumscriu sferei motivaționale obiective de reorganizare și eficientizare, instanța de judecată neputând obliga angajatorul la un alt raționament „de reducere a costurilor operaționale și de funcționare a instituției”, în condițiile în care angajatorul este liber să-și gestioneze propria politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul apreciază neîntemeiată contestația si in consecinta o va respinge.
În temeiul disp. art. 453 NCPC, va fi obligat contestatorul, deoarece a căzut în pretenții, să-i plătească intimatei suma de 1612 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul R. F., (C.N.P._), cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat M. T., u sediul în Iași, .. 15, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata S. R. de Televiziune, CUI RO8468440, cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 191, sector 1.
Obligă contestatorul să achite intimatei suma de 1612 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
M.M. cu opinie în sensul
prezentei hotărâriGREFIER,
M.B.M. E.A. E.N.
Red.MM/20.06.2014/4ex
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1086/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1031/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
