Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 4028/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4028/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 8001/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Decembrie 2014
Președinte - P. T.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier A. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4028/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții V. C., B. D., D. L., O. M. și pe pârâții P. DE PE L. INALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE BUCUREȘTI, P. DE PE L. CURTEA DE APEL IAȘI, P. DE PE L. CURTEA DE APEL SUCEAVA, D.I.I.C.O.T. BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție DISJUNGERE-DECLINAT.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr._, reclamanții C. F. D., B. M., C. V., M. D. E., I. I., I. D., A. G., B.(Ș.) M. PURSELIA, L.(B.)D. E., B. A., E. V., P. E., C. VULTURAȘ, VIRVESCU E., A. C. E., L. C. E., M. D., C. M., B. C., C. I. C., M. G., H. M. I., S. S., V. C., B. D., D. L., O. M., prin reprezentant A. C. E. in contradictoriu cu pârâții P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE BUCUREȘTI, P. DE PE L. CURTEA DE APEL IAȘI, P. DE PE L. TRIBUNALUL IAȘI, P. DE PE L. CURTEA DE APEL SUCEAVA, D.I.I.C.O.T. BUCUREȘTI, se solicită plata contravalorii premiului anual.
In motivarea actiunii se arată că potrivit art. 25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual, media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se îh calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinai*. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potriviți prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care sei acordă premiul."
Se sustine ca premiul anual este un drept de natură salarială, fiind acordat „pentru activitatea desfășurată" în raport de perioada lucrată, iar singura condiție pentru reducerea sau neacordarea acestui premiu se referă la desfășurarea necorespunzătoare a activității sau sancționarea disciplinară.
O astfel de condiție nu poate fi invocată sau dovedită de pârâți în privința niciunui dintre reclamant. Împrejurarea că stingerea obligației angajatorului are loc la un moment ulterior perioadei pentru care dreptul s-a realizat prin trecerea timpului nu are nici o relevanță în ceea ce privește existența și consacrarea legislativă a dreptului la premiu, dreptul fiind pe deplin realizat și efectiv prin expirarea ultimei zile a anului 2010.
Fiind un drept de natură salarială, premiul anual intră sub sfera de protecție a art. 1 din primul Protocol la CEDO, el constituind un „bun" în sensul acestui text, astfel cum a fost interpretat de organele de aplicare a Convenției.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:„Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedem la stabilirea majorării salariale ce se acordă pentru anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi"
In speța nu se pune problema retroactivității legii noi ci se învederează instanței de judecată că prin aplicarea textului art,8 din Legea nr. 285/2010 se aduce atingere unui drept fundamental al reclamanților, reglementat printr-o normă cu forță juridică superioară, respectiv art. 1 din Primul Protocol la CEDO. Astfel, potrivit art. 20 din Constituția României:
1) Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate in acord cu Declarația Universală Drepturilor Omului, cu pacte si cu celelalte tratate la care România este parte;(2) Dacă există neconcordanță intre pacte si tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In lumina acestui text constituțional, instanța națională poate să nu se rețină aplicabilitatea unei norme juridice adoptată de legiuitorul intern dacă apreciază că, dând efecte acestei norme interne, uneia din părțile din proces i se aduce atingere unui drept fundamental reglementat printr-un tratat internațional la care România este parte.
În cuprinsul deciziei în interesul legii nr. 29/2011, înalta Curte de Casație și Justiție, reține că deciziile și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt obligatorii în ceea ce privește constatările conformității sau neconformității atât cu Constituția, cât și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, dacă instanța de contencios constituțional a constatat convenționalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constituțională), iar aceasta nu împiedică instanțele de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte, în raport de circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu Conventia.
Pârâtul Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta curte de casație și justiție București a invocat excepția necompetenței teritorialei a instanței pentru personalul conex și personalul contractual, excepția ce a fi admisă . Astfel, prin sentința civila nr. 883/16.06.2014 a Tribunalului Bacau s-a dispus disjungerea, in temeiul art. 127 Cod procedură civilă cu referire la dispozițiile art. 210 din Legea 62/2011, cererilor formulate de reclamanții V. C., B. D., D. L., O. M., cereri ce au fost înaintate la Tribunalul Iași.
Pe rolul Tribunalului Iași, cererea formulată de reclamanții V. C., B. D., D. L. și O. M. în contradictoriu cu pârâtii P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. București, P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, P. de pe lângă Tribunalul Iași și P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost înregistrată la nr._ .
La primul termen, 10.11.2014, pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, subliniind că nu au avut raporturi de serviciu cu reclamanții.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive conform dispozițiilor art.224 C.pr.civ, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat, în raportul juridic de drept substanțial.
Potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit disp. art. 160, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, doar angajatorul are calitate procesuala pasiva . ca obiect plata unor drepturi salariale .
In speța, nu s-a dovedit că pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava ar avea atribuții legale legate de plata drepturilor bănești aferente contractelor individuale de muncă ale reclamanților.
Pentru aceste motive, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava și se va respinge acțiunea formulat în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Pe fond, examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr.330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că plata premiului anual se va face pentru întreg personalul salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Prin urmare, conform Legii nr. 330/2009, premiul anual aferent anului 2010 trebuia plătit începând cu luna ianuarie 2011.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres prin art. 39 din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat în vigoare la 01.01.2010 (dată la care s-ar fi născut dreptul reclamanților de a solicita și, respectiv, de a primi premiul anual aferent anului 2010).
Prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut în art. 8 din Legea nr.285/2010 că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
În consecință, din dispoziția legală expresă rezultă că noua reglementare a inclus în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2011 și cuantumul sumei unice acordată cu titlu de premiu anual pentru perioada anului 2010.
Nu se poate reține că dispoziția de la art.8 aduce atingere principiului fundamental al neretroactivității legii deoarece, Legea nr.285/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.878/28.12.2010 și se aplică începând cu ianuarie 2011 și nu retroactiv. La momentul exigibilității plății premiului anului aferent 2010, legiuitorul a optat pentru compensarea între creanțele bănești aferente premiului anual și majorările salariale aferente anului 2011.
De asemenea, din jurisprudența Curții Europene (Cauza Lelas contra Croației, Cauza Vilho Eskelinen contra Finlandei, Cauza Bahceyaka contra Turciei, Cauza Kechko contra Ucrainei)rezultă că dreptul la anumite beneficii bănești cuvenite unui salariat, nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat în anumite condiții unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, ca dreptul salarial să fie considerat un „bun", el trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Convenție și consacrate de jurisprudența C.E.D.O. Cu alte cuvinte, Convenția protejează dreptul la salariu, dar nu poate garanta pe viitor întinderea acestuia, cu atât mai mult în lipsa unei reglementări legale interne care să susțină și să reglementeze acel drept.
In consecință, instanța retine că dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. l din primul Protocol la C.E.D.O., dacă are o fundamentare în legislația internă. În speță, dreptul la acordarea premiului anual aferent anului 2010 a avut, până la data de 31.12.2010, o fundamentare în legislația internă, respectiv art. 25 din Legea nr. 330/2009, însă, după data de 31.12.2010, actul normativ intern de reglementare a acestui drept, respectiv Legea nr. 330/2009, nu a mai fost in vigoare, acordarea premiului anual pentru anul 2010 fiind reglementată de Legea nr. 285/2010 în sensul includerii în creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Se retine și decizia nr. 21 din 18.11.2013 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul in interesul legii stabilind că, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut la art. 25 Legea cadru nr 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, a fost inclus in majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat in forma supusă vechii reglementări.
Față de toate aceste considerente și raportat la dispozițiile legale invocate, instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții V. C. CNP_, B. D. CNP_, D. L., O. M., cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, Iași, .. 28, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu sediul în Suceava, . nr. 29, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții V. C. CNP_, B. D. CNP_, D. L., O. M., cu domiciliul procedural ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, .. 28, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, .., sector 5, D.I.I.C.O.T. București, cu sediul în București, ..-14, sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, cu sediul în Iași, .. 28, jud. Iași și P. de pe lângă Tribunalul Iași, cu sediul în Iași, .. 28, jud. Iași.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
T.P. cu opinie în sensul
prezentei hotărâri
B.L. - L.N.
GREFIER,
M.A.
Red./tehnored. T.P.
11 ex./13.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4026/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 4031/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
