Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4008/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4008/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 2851/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Decembrie 2014
Președinte - O. I.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. N.
Sentința civilă Nr. 4008/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAȘI, V. V. A., I. T., A. I. I., D. I., B. A. Olguța, D. D., D. D., N. I., G. L. Brîndusa, P. R., C. (D.) O., J. I., P. D. E., S. C., M. R., P. V., U. M., U. G., P. I., H. L., A. E., A. A. M., Ș. E. M., P. P., P. V. P., I. R. M., P. L., G. R. E., Ș. M. C., Ionița P., P. M., V. L., C. O., B. T. E. și pe pârât ȘCOALA G. HĂRMĂNEȘTII VECHI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 12.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânat pronunțarea pentru 26.11.2014, apoi pentru 03.12.2014, apoi pentru azi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ la data de 02.04.2014 U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele membrilor de sindicat reclamanți V. V. A., I. T., A. I. I., D. I., B. A. Olguța, D. D., D. D., N. I., G. L. Brîndusa, P. R., C. (D.) O., J. I., P. D. E., S. C., M. R., P. V., U. M., U. G., P. I., H. L., A. E., A. A. M., Ș. E. M., P. P., P. V. P., I. R. M., P. L., G. R. E., Ș. M. C., Ionița P., P. M., V. L., C. O., B. T. E. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. HĂRMĂNEȘTII VECHI, și precizată la data de 29.04.2014 (fila 16 dosar)a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești recunoscute prin sentințele civile nr. 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_ de la data pronunțării acestor sentințe și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentințele civile nr. sus-citate pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, în perioada 01.11.2008 - 31 decembrie 2009 actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor noștri de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Au învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (l)], următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care "nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
În consecință, apreciază că și în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(1)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
3)Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
În egală măsură, învederează instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G, nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2]
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective". în același sens, prin sentința nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul D. a reținut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu"; în consecință, în raport de dispozițiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței ..." (titlului executoriu).
În opinia reclamanților, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentinței menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
În consecință, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite.
În drept, și-au întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, al art. 2 din OG nr. 13/2011 și al art. 1530 și urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu acte și orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul dezbaterilor.
La dosarul cauzei s-a depus mandatul dat de reclamanți sindicatului, precum și sentințele civile nr. 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_ .
La termenul din 17.09.2014 instanța a invocat din oficiu excepția presrierii dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 02.04.2011.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că potrivit prevederilor Codului muncii cererea reclamanților este suspusă unui termen de prescripție 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune – „...în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;”.
Astfel, cum a reținut și Î.C.C.J., Completul competent să judece recursul în interesul legii: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Potrivit disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul în care poate fi formulată acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești restante este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Potrivit disp. art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Față de cauzele de întrerupere a cursului prescripției invocate de reclamanți, acestea sunt potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 recunoașterea debitului a cărui acțiune se prescrie de către debitor și cererea de chemare în judecată, formulată de creditor, în final admisă. Or cererea admisă prin sentința privind drepturile salariale a privit exclusiv aceste drept principal, ea neputând avea nici un efect în privința dreptului accesoriu la dobândă, la fel ca și recunoașterea acestui drept principal survenită prin O.U.G. nr.71/2009. Este adevărat că potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958 o dată cu prescripția dreptului la acțiune privind un drept principal ( dreptul salarial) se stinge și dreptul la acțiune privind dreptul accesoriu ( dobânda). Dacă în mod firesc un drept accesoriu nu poate fi mai bine caracterizat ( susceptibil de realizare prin forța de coerciție a statului) pentru creditor decât dreptul principal, un drept principal poate fi mai bine caracterizat decât un drept accesoriu și nici un principiu de drept nu se opune ca un creditor să nu mai poată realiza un drept accesoriu deși a realizat dreptul principal. Cu atât mai puțin se poate admite că întreruperea prescripției pentru drepturile salariale principale din speță ar fi atras de plano întreruperea dreptului accesoriu la dobândă cu cât nu s-a făcut dovada că, la data când a survenit respectiva întrerupere a prescripției pentru drepturile principale, existența dreptului accesoriu în sine ar fi fost fără echivoc acceptată de ambele părți ale raportului juridic, în condițiile în care însăși practica instanțelor judecătorești era neunitară asupra acestui aspect și a fost necesară unificarea ei prin decizia în recurs în interesul legii nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiției.
În aceste condiții, instanța de judecată urmează a admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada anterioară cu 3 ani datei formulării acțiunii introductive în prezenta cauză și, în consecință, va respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumelor reprezentând majorarea cu dobânda legala a drepturilor bănești care le sunt acordate prin sentințele civile nr. . 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_ calculate pentru intervalul de timp anterior datei de 02.04.2011.
Analizând pe fondul cauzei, cererea reclamanților, față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Instanța reține că prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești recunoscute prin sentințele civile nr. 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_ de la data pronunțării acestor sentințe și până la data plății efective.
Prin aceste sentințe s-a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu unitatea de învățământ pârâtă și s-a dispus achitarea către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale în baza Legii nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 18.06.2009 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2009, modificată și completată ulterior prin O.U.G. nr. 18/2010, O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 113/2010, Legea nr. 228/2011, Legea nr. 229/2011 și Legea nr. 230/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare, astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție „Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că:
În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 517 alin. 4 Cod proc. civilă, se reține că reclamanților V. V. A., I. T., A. I. I., D. I., B. A. Olguța, D. D., D. D., N. I., G. L. Brîndusa, P. R., C. (D.) O., J. I., P. D. E., S. C., M. R., P. V., U. M., U. G., P. I., H. L., A. E., A. A. M., Ș. E. M., P. P., P. V. P., I. R. M., P. L., G. R. E., Ș. M. C., Ionița P., P. M., V. L., C. O., B. T. E., ce se regăsesc în sentințele civile nr. . 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_, care au constituit titlu executoriu de la data pronunțării, li se cuvin, respectiv, datorează de către pârâta unitatea școlară daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în aceste titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, motiv pentru care acțiunea va fi admisă și va fi obligată parata Școala G. Hărmăneștii Vechi, jud. Iași sa plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând majorarea cu dobânda legala a drepturilor bănești ce le-au fost acordate prin sentințele civile nr. 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_, dobândă ce va fi calculata începând cu data de 02.04.2011 si până la data plătii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 02.04.2011
Respinge cererea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, cod fiscal_, cont RO06CECEIS0131RON0121786, în numele și pentru reclamanții V. V. A., I. T., A. I. I., D. I., B. A. Olguța, D. D., D. D., N. I., G. L. Brîndusa, P. R., C. (D.) O., J. I., P. D. E., S. C., M. R., P. V., U. M., U. G., P. I., H. L., A. E., A. A. M., Ș. E. M., P. P., P. V. P., I. R. M., P. L., G. R. E., Ș. M. C., Ionița P., P. M., V. L., C. O., B. T. E. în contradictoriu cu pârâta Școala G. Hărmăneștii Vechi, cu sediul în . având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente perioadei anterioare datei de 02.04.2011 întrucât a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții menționați în contradictoriu cu pârâta Școala G. Hărmăneștii Vechi.
Obligă pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentințelor civile nr. 322/19.02.2010 și 2296/19.11.2010 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarele nr._ și respectiv_, calculată începând cu data de 02.04.2011 și până la data plății efective.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publică din data de 08.12.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
I. OanaBaboi A. – T. AlinaNazarie D.
Red. / thred. – as. jud. B.A./ N.D
07 aprilie 2015/ 4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4207/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4026/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
