Pretentii. Sentința nr. 3644/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3644/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 3982/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3644/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant ., reclamant . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât B. C. C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanta S.C. ”C.E.T. IAȘI” S.A., societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. și înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3982/ 99/2014 la data de 05.05.2014 s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului B. C. C. la restituirea sumei de 1034 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a primei de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2011, cu cheltuieli de judecata.
S-a motivat că pârâtul a fost salariatul S.C. “C. IAȘI” S.A. în funcția de operator auxiliar turbine la Atelierul Turbine C. Iași II H., în baza contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta. În data de 20.10.2011, în baza acordului dintre părți, s-a suspendat contractul individual de muncă al pârâtului, în conformitate cu art. 54 Codul Muncii, începând cu data de 20.10.2011 până la data de 30.06.2012.
Ulterior pârâtul a formulat o cerere prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă cu acordul părților. Astfel, la data de 01.07.2012 raporturile contractuale de muncă au încetat conform Deciziei nr. 569/16.07.2012, prin acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b Codul
muncii.
Reclamanta mai arată, prin cererea sa de chemare în judecată, că pârâtul a efectuat integral concediul de odihnă aferent anului 2011, pentru care a primit suma de 4.799 lei net, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă si prima de vacanță, stabilite potrivit art. 2.6 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, pentru 35 zile CO.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 Codul muncii, “durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată .”. Raportat la activitatea prestată în intervalul 01.01._11 salariatului pârât i se cuvenea suma de 3.765 lei net, calculată pentru 28 de zile CO.
Menționează reclamanta că potrivit prevederilor art. 256 alin. l Codul muncii și a art. 2.12 alin.2 din Contractul colectiv de muncă al . „ salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Pârâtul a încasat necuvenit suma de 1.034 lei net, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță pentru 7 zile CO, aferentă perioadei nelucrate în anul 2011.
Precizează reclamanta, în acțiunea sa, că prin notificarea înregistrată cu nr._/10.12.2012 a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, însă fără rezultat. În vederea respectării procedurii prealabile, pârâtul a fost invitat să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, reglementate de art.60 ind. 1 alin. 1 lit. a)- f) din Legea 192/2006 modificată, însă acesta nu a dorit stingerea diferendului prin mediere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 145 alin.2, ale art. 256 alin. l Codul muncii, ale art. 2.12 alin.2 din Contractul colectiv de muncă al S.C. C. IAȘI S.A.
Reclamanta a depus în dovedire, în copii, cu duplicat pentru comunicare, următoarele înscrisuri: extras din contractul colectiv de muncă al ., contract individual de muncă, acord privind suspendarea CIM, Decizia nr. 432/20.10.2011, Decizia nr. 569/16.07.2012, Notificarea nr._/10.12.2012, Tabel de calcul CO necuvenit pe anul 2011, S. de plată, Pontaje, Ordin de plată, Borderou de plată, Cerere de mediere, Invitație la mediere, Proces verbal de informare privind medierea.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri ce a fost încuviințată de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul B. C. C. a fost angajat la reclamanta S.C. “C. IAȘI” S.A. în funcția de operator auxiliar turbine la Atelierul Turbine C. Iași II H., în baza contractului individual de muncă nr. 1910/2001 și Actului adițional nr._/16.11.2006 la contractul individual de muncă nr. 1910 (filele 34-36 dosar).
Prin decizia nr. 432/20.10.2011 s-a dispus suspendarea contractului individual de munca prin acordul părților pentru perioada 20.10._12, iar prin decizia nr. 569/16.07.2012 s-a dispus încetarea contractului individual de munca a salariatului pârât începând cu data de 01.07.2012.
Din fișele de pontaj și statele de plată, depuse la dosar rezultă că pârâtului i-au fost aprobate 35 zile de concediu de odihnă, pe anul 2011, acesta încasând suma de 4.799 lei net cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță.
Raportat la activitatea prestată în intervalul 01.01.2011 – 20.10.2011, salariatului pârât i se cuveneau 28 zile de concediu de odihnă, în timp ce acesta a beneficiat de 35 de zile de concediu. In atare situație, pârâtul datorează reclamantei partea din indemnizația de concediu de odihna și prima de vacanta încasata necuvenit pentru 7 zile, în sumă de 1.034 lei net ( fila 14 dosar).
Așa cum reiese din dispozițiile art. 39 al.1 lit. c din C.M., salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual. Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă conform art. 145 C.M.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar potrivit dispozițiilor art. 140 alin. 2 Codul muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil și este prevăzută în contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 Codul muncii, "durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic". Conform prevederilor art. 256 alin.1 Codul muncii și ale art. 2.12 alin.2 din Contractul colectiv de muncă al . "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".
Principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs sunt învoiala părților și acțiunea în justiție.
Instanța Tribunalului Iași reține că reclamanta a făcut dovada plății indemnizației de concediu, conform art.145 din Codul Muncii, în forma in vigoare la nivelul anului 2011 prin statele de plată și ordinul de plată, motiv pentru care se apreciază întemeiata pretenția reclamantei.
Raportat la activitatea prestată în intervalul 01.01.2011 – 20.10.2011, salariatului pârât i se cuveneau 28 zile de concediu de odihnă. Pe cale de consecință, apar ca necuvenit încasate sumele primite de pârât cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță aferentă unui număr de 7 zile de concediu de odihnă, în sumă de 1.034 lei net.
Pentru toate aceste considerente, se va admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. C. C., și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1034 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a primei de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2011.
Față de dispozițiile art. 453 N.c.pr.civ se va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli (cheltuielile de mediere neputând fi avute în vedere, ținând cont de faptul că legiuitorul a prevăzut expres gratuitatea ședinței de informare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.E.T. Iași” S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40 BRDE 240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., jud. Iași, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul B. C. C., CNP_, domiciliat în comuna C., .. Iași.
Obligă pârâtul B. C. să plătească reclamantei suma de 1.034 lei cu titlu de sume necuvenit încasate.
Respinge cererea reclamantei referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.
Președinte, Asistenți judiciari
D.T.A.M. B.A. T.A.
Grefier,
C.D.
Red. T.A.
Tehnored. T.A. + C.D.
5 EX./08.04.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3635/2014.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3693/2014.... → |
|---|
