Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1212/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1212/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 12403/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Aprilie 2014
Președinte - I. D.
Asistent judiciar - A. E.
Asistent judiciar - B. M. M.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1212
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe U. S. LIBERE DIN INVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAȘI în numele și pentru reclamanții B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N., E. I., P. I., și pe pârât S. G. D. A. S., pârât S. G. D. A. S. PENTRU GRADINITA CU PROGRAM NORMAL NR. 17 IASI, pârât S. N. I. IASI, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ la data de 17.12.2013 U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N., E. I., P. I., în contradictoriu cu pârâtele S. G. D. A. S. și Școala N. I. Iași, a solicitat anularea deciziilor de reîncadrare nr. 2,3,4,5,6 emise la 09.03.2010 emise de structura Grădinița cu program prelungit nr. 17 (unitate ce avea la momentul emiterii deciziilor personalitate juridică dar care, la momentul formulării acțiunii funcționează ca structură pe lângă Școala D. S.), obligarea pârâtei Școala D. S. la reîncadrarea salarială a reclamanților începând cu data de 01.01.2010, potrivit Legii nr. 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009 precum și obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010 potrivit legii 330/2009 cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, anularea deciziilor de reîncadrare pentru anul 2011 cu nr. unic 2/2011 emise de pârâta Școala N. I. Iași, obligarea pârâtei reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu 1.01.2011 conform legii 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010 și emiterea unor noi decizii de reîncadrare începând cu 1.01.2011 cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010, obligarea pârâtei Școala D. S. la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea legii 330/2009 și 285/2010 raportat la legea 221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform cu prevederile legii 330/2009 raportat la legea 221/2008 actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății pentru 1.01._10 reclamanții B., D., M., M. și T. iar pentru 1.09._10 reclamanții E. și P..
S-a mai solicitat obligarea pârâtei Școala N. I. Iași la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea legii 330/2009 și 285/2010 raportat la legea 221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform cu prevederile legii 330/2009 raportat la legea 221/2008 actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății pentru perioada 1.01-13.05.2011 pentru reclamanții B., D., M., M. și T.; au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții fac parte din personalul didactic si didactic auxiliar al unitatii de învățământ parate. Prin Decizia ICCJ nr. 11 din 8 octombrie 2012 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art. 30din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice în situația recalculării salariilor de baza ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010, ICCJ a decis ca, in interpretarea si aplicarea dispozițiilor art- 5 alin. (6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții de categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si masuri in domeniul bugetar si ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie stabilit in conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind drepturile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului in invatamant, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Deciziile de reincadrare emise in temeiul Legii 300/2009 stabileau salarii la nivelul celor efectiv in plata in decembrie 2009, dar nu erau cuprinse si diferentele de drepturi salariale obținute pentru decembrie 2009 prin hotarare judecătoreasca si in baza Legii 221/2008.Deciziile de reincadrare emisa in temeiul Legii 285/2010 au fost contestate in termen legal potrivit procedurii prealabile, la unitatea școlara.
Au arătat reclamanții, pentru primele două capete de cerere, că, în condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata unor diferențe salariale pentru întreg anul 2009, aceasta, în calitate de angajator, trebuie să țină seama de această realitate juridică nouă și să recalculeze salariul reclamanților în 2010 prin raportare și la hotărârea judecătorească menționată.
Au arătat reclamanții că înțeleg să invoce excepția nulității absolute parțiale a deciziilor de reîncadrare, motivat de împrejurarea că aceasta încalcă principiul neretroactivității stabilind efecte juridice atât anterior datei la care au fost emise, cât și anterior datei la care i-au fost comunicate.
Totodată, având în vedere faptul că orice modificare a contractelor de muncă poate fi efectuată, în condițiile legii, doar cu acordul salariatului sau măcar cu înștiințarea acestuia, implicit și modificarea salariului trebuia comunicată salariaților, anterior ca această modificare să producă efectele. Mai mult, dacă pârâta ar fi respectat dispozițiile Legii nr. 221/2008, deciziile pe anul 2010 ar fi fost conforme cu legea, cuprinzând un salariu majorat. Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și contraprestația angajatorului în raport cu munca prestata, în baza raportului de serviciu. Efectele raportului de serviciu se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului.
Mai susțin reclamanții faptul că pârâta a încălcat prevederile art. 17 alin. 1, 2 și 4 și ale art. 41 alin. 3 Codul muncii, precum și faptul că, astfel cum a statuat și doctrina, modificarea contractului trebuie efectuată cu respectarea prevederilor art. 17 alin. 1, 2 și 4 și art. 19 Codul muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice. Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esențiale ale contractului și anume felul muncii, locul muncii și salariul. Cu toate acestea, art. 48 Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca o măsură de protecție a salariatului. Pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a art. 63 alin. 1 Codul muncii, Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestuia cu legea fundamentală, reținând că un contract individual de muncă „nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți”. De asemenea, nu constituie modificare nelegală a felului muncii promovarea în funcție conform contractului colectiv de muncă sau schimbarea din funcție determinată de pierderea parțială a capacității de muncă. Dimpotrivă, s-a reținut că schimbarea din funcție având ca rezultat și micșorarea salariului poate fi făcută numai cu acordul salariatului, în caz contrar angajatorul procedând la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă o încălcare a dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat și tot cu acordul părților. Tot astfel, în practică s-a decis că este nelegală modificarea unilaterală a felului muncii și salariului prin trecerea dintr-o funcție de conducere în una de execuție.
Or, în speță, susțin reclamanții că la data emiterii deciziilor de reîncadrare, instanța de judecata se pronunțase deja în sensul acordării diferențelor salariale pe anul 2009, chiar dacă hotărârea nu fusese comunicată părților și nu era încă irevocabilă. Pârâta ar fi trebuit să aibă în vedere hotărârea executorie și să întocmească deciziile de reîncadrare prin raportare la salariul de jure, majorat, al reclamanților și nu să emită decizii de reîncadrare în evidentă contradicție cu hotărârea pronunțată, în scopul eludării acesteia. De altfel, cel mai bun exemplu al relei credințe al pârâtei îl reprezintă chiar refuzul comunicării cestor decizii către salariați în noiembrie 2010.
Mai arată reclamanții faptul că nici drepturile salariale obținute prin hotărâre judecătorească anterioară nu au fost achitate, deși, conform art. 44 alin. 1 din Constituția României, creanțele împotriva statului sunt garantate, astfel că dreptului în sine nu i se poate aduce atingere, indiferent de calendarul de plăți. În acest sens, jurisprudența CEDO (Cauza C. contra Republicii M.) prevede că articolul 6 parag. 1 al Convenției asigură tuturor persoanelor dreptul de a prezenta în fața unei instanțe judecătorești orice plângere referitoare la drepturile și obligațiile lor civile, acest drept incluzând dreptul de a se adresa unei instanțe judecătorești, drept din care rezultă dreptul de acces la o instanță. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu, dacă sistemul legal național al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie, să rămână neexecutată în detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput ca articolul 6 paragraf 1 al Convenției să descrie detaliat garanțiile de procedură oferite părților aflate în litigiu, proceduri care sunt echitabile, publice și prompte, fără a asigura executarea hotărârilor judecătorești; interpretarea prevederile articolul 6 para. 1 ca referindu-se exclusiv la accesul la o instanță judecătorească și îndeplinirea procedurilor legale, fără asigurarea executării hotărârii judecătorești, ar duce la situații incompatibile cu principiile statului de drept pe care Statul Contractant s-a obligat să le respecte prin ratificarea Convenției. Executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță judecătorească, trebuie privită ca o parte integrală a unui proces conform prevederilor articolului 6 al Convenției (cauza Hornsby versus G. din 19 Martie 1997). De asemenea, unei autorități statale nu i se permite să invoce în calitate de scuză lipsa de fonduri pentru a nu executa o hotărâre judecătorească. Prin urmare, o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești ar putea fi justificată doar de anumite circumstanțe. Dar această întârziere nu trebuie să fie astfel încât să atingă însăși esența dreptului garantat de articolul 6 parag. 1 al Convenției (Immobiliare Saffi versus Italia). Interpretând practica CEDO, puterea executivă și cea legislativă nu au dreptul de a încerca să creeze un cadru legislativ menit să diminueze puterea judecătorească și menit să ignore hotărârile judecătorești ori să împiedice punerea lor în executare.
Reclamanții mai susțin faptul că, în speță, prin hotărâre judecătorească s-a constatat în mod irevocabil că pentru luna decembrie 2009 drepturile salariale nu erau la nivelul celor plătite efectiv, ci cu 34% mai mari, diferența fiind acordată prin hotărâre judecătorească. Chiar dacă diferența de 34% acordată prin titlu executoriu nu a fost achitată în fapt, totuși existența dreptului și plata sa sunt două probleme distincte, astfel că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților au fost, legal, cu 34% mai mari. Orice altă interpretare ar duce la o nouă încălcare a CEDO, pentru că ar permite puterii executive sau legislative să ignore o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nu se poate lua în considerare doar partea salarială care era dată în plată în decembrie 2009, pentru că hotărârea judecătorească a acordat diferențe de drepturi salariale tot în baza unei legi, respectiv a Legii nr. 221/2008. Or, Legea nr. 330/2009, prin art. 30, stabilește că salariul din luna ianuarie 2010 nu poate fi mai mic decât cel din luna decembrie 2009. Reprezentantul reclamanților mai învederează și faptul că pârâta, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, a fost obligată, în primul rând, la calcularea drepturilor salariale potrivit Legii nr. 221/2008, urmând să achite și diferențele. În consecință, unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate prin hotărâre judecătorească, în momentul în care a calculat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariale începând cu ianuarie 2010, pârâta trebuia să se raporteze și la hotărârea judecătorească ce consfințea salariile reale și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpă, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifica un nou prejudiciu constând într-un nou calcul eronat. Mai mult, pârâta a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariale începând cu data de 02.12.2008 și până în prezent. Or, această conduită a pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor câștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar insuficiența fondurilor nu constituie o justificare rezonabila din perspectiva obligațiilor impuse de Legea 128/1997. Potrivit acestui text al Convenției, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”. În jurisprudența constantă a CEDO, s-a stabilit că noțiunea „bun” acoperă și dreptul unei persoane asupra unei creanțe (Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis contra Greciei), inclusiv a uneia de natură salarială. Tot dreptul internațional insistă să garanteze dreptul la un salariu egal al cetățenilor. Astfel, România este parte semnatară a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, iar potrivit art. 7 lit. a din acest Pact, „Statele părți (...) recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi (...) remunerația care asigură tuturor lucrătorilor cel puțin (...) un salariu echitabil și o remunerație egală pentru munca de valoare egală, fără nici o distincție”. Art. 9 statuează că „Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială”.
Susțin reclamanții faptul că de la 01.01.2011 s-a menținut același sistem prestabilit de Legea 330/2009, în sensul că prin Legea 285/2010 s–a stabilit ca salariu personalului bugetar din 2011 să fie cu 15% mai mari decât în octombrie 2010 . Însă, în cazul admiterii a capetelor de cerere vizând diferențele salariale pentru anul 2010 se reia aceeași situație din 2009/2010. Dacă instanța de judecata va dispune obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamanților și plata diferențelor de drepturi salariale pentru 2010, rezultă că drepturile salariale aferente lunii octombrie includ și diferențele din hotărârea ce va fi pronunțată. Pe cale de consecință, întreg salariu din octombrie 2010 trebuie avut în vedere a calcularea și plata salariului în 2011. Au subliniat reclamanții că înțeleg să conteste deciziile și din 2010 și din 2011 întrucât aceste decizii le-au fost comunicate toate în aceeași perioada de timp, fapt ce determină, de altfel, și o soluționare unitară a litigiului.
Mai arată reclamanții, potrivit considerentelor expuse în detalierea primului capăt de cerere, începând cu data decembrie 2009, salariul lor a fost cu 34% mai mare, în baza hotărârilor judecătorești obținute. Prin urmare, la muncă egală, reclamanții care în decembrie 2009 aveau un salariu majorat cu 34% și în anul 2010 trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, cu atât mai mult cu cât însuși legiuitorul și-a exprimat voința în acest sens.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate o . acte cererii de chemare în judecată. La solicitarea instanței aceștia au depus o . precizări la 8.01.2014 (prin registratura instanței).
Pârâta Școala N. I. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate prin Legea nr. 300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute în art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerare „a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”. Astfel, a procedat la reîncadrarea personalului, cu respectarea întocmai a acestor prevederi. Documentația privind reîncadrarea a fost verificată de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010, ocazie cu care s-a constatat că reîncadrarea personalului s-a făcut în mod corect. De asemenea, Direcția Finanțelor Publice a constatat încadrarea corectă în alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, aprobând plata salariilor. Mai susține pârâta faptul că prin disp. art. 48 alin. 16 din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată O.G. nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, precum și faptul că a procedat corect la reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010.
Pârâta a susținut că reîncadrarea personalului pe anul 2011 s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, conform Normelor metodologice aprobate cu OMMFPS nr. 42/2011 și ale OMFP nr. 77/2011. Mai susține pârâta că a respectat prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, pentru toți salariații fiind stabilite salarii cu 15% mai mari decât salariile acordate în luna octombrie 2010. De altfel, legiuitorul face trimitere la „salariile acordate în octombrie 2010” și nu la salariile la care ar fi avut dreptul. Or, în luna octombrie 2010 salariații nu au beneficiat de diferențe salariale în baza Legii nr. 221/2008. Mai mult, chiar dacă salariații au obținut un titlu executoriu în baza Legii nr. 221/2008, diferența de drepturi salariale nu a fost acordată, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 71/2009.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat și excepția tardivității introducerii acțiunii/prescripției dreptului la acțiune. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009. În aceste condiții, unitățile de învățământ au procedat la reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010. Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătura cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației. În conformitate cu prevederile art. 3 din O.M.M.F.P.S. nr. 32/2010, controlul aplicării Legii nr. 330/2009 se face de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale, cu privire la stabilirea salarizării personalului. Acest control s-a realizat de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010 și s-a finalizat printr-o adresă transmisă prin unitatea de trezorerie teritorială, iar conform prevederile art. 4 din același ordin, controlul aplicării Legii nr. 330/2009, cu privire la alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, s-a făcut de către Direcția Finanțelor Publice. În acest sens, unitatea a prezentat la Trezoreria Iași adresa de verificare primită de la Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, ocazie cu care s-a constatat încadrarea în alocațiile bugetare și s-a aprobat efectuarea plății salariilor
La dosar s-a administrat proba cu acte.
Asupra excepției tardivității/ prescripției acțiunii, fața de motivele invocate de pârât, Tribunalul reține că, în cauza, dispozițiile legale invocate de pârât privesc cheltuielile bugetare și nu au relevanță în ceea ce privește termenul în care se pot solicita acordarea drepturilor salariale, termen ce rămâne guvernat de prevederile art.268 alin.1 lit.c C.Muncii, termen respectat în cauza. De altfel, potrivit disp. art. 34 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Potrivit disp. art. 34 alin. 3, ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile, iar potrivit alin. 4, împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. 1 persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației. Or, potrivit art.272 C.Muncii era în sarcina pârâtului de a face dovada modului de soluționare a contestațiilor formulate împotriva acestora, a comunicării deciziilor de reîncadrare și a răspunsurilor date în procedura prealabilă, dovada ce nu a fost produsă în prezenta cauza. În consecință, se va respinge excepția prescripției (tardivității) dreptului la acțiune, invocată de către pârât.
Pe fond, analizand actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N., E. I., P. I. au fost salariații Grădiniței cu program normal nr. 17, ce avea personalitate juridică la momentul emiterii deciziilor de reîncadrare, unitate de învățământ ce funcționează în prezent pe lângă Școala D. S., având calitatea de personal didactic, respectiv didactic auxiliar.
În anul 2010 s-au emis decizii de reîncadrare pentru reclamanți la data de 09.03.2010, mai puțin pentru reclamanții E. și P. – primul reclamant angajat din anul 200o0 și aflându-se în concediu fără plată la momentul emiterii deciziilor, al doilea fiind angajat la 1.09.2010.
Pentru anul 2011 s-au emis către reclamanții M., V. (T.), B., D. și M. deciziile de reîncadrare nr. unic 2 la 15.02.2011 de către pârâta Școala N. I., contestate pe procedura prealabilă fără a exista un răspuns din partea unității de învățământ pârâte.
Prin deciziile de reîncadrare emise pentru anul 2010 s-a dispus reîncadrarea acestor reclamanți, începând cu data de 01.01.2010, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009. De asemenea, prin aceleași decizii s-au stabilit, potrivit art. 30 alin. 1 și 5 lit. a din Legea nr. 330/2009, drepturile salariale cuvenite reclamanților începând cu data de 01.01.2010.
Așa cum am menționat pârâta nu a facut dovada datei comunicării acestor decizii, respectiv nici a modalității de soluționare a contestației.
Prin deciziile emise de către pârâtă pentru anul 2011 în beneficiul reclamanților menționați s-a dispus reîncadrarea acestor reclamanți începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 11 și ale art. 33 din Legea nr. 284/2010. De asemenea, prin aceleași decizii s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanților începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 1 și ale art. 16 din Legea nr. 285/2010.
Împotriva acestor decizii reclamanții au formulat contestații, pârâta necomunicând nici un răspuns.
Reclamanții E. și P. nu au depus decizii pentru 2011.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat (raportat la situația fiecăruia) anularea deciziilor de reîncadrare emise pentru anii 2010 și 2011 și obligarea pârâtului la emiterea unor noi decizii de reîncadrare și la reîncadrarea lor începând cu data de 01.01.2010, respectiv cu data de 01.01.2011, potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 și dispozițiilor Legii nr. 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, respectiv octombrie 2010, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 și a Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioadele menționate în partea introductivă.
Cât privește excepția de nulitate absolută a deciziilor de reîncadrare, instanța reține excepția procesuală este un mijloc de apărare ce presupune un incident procedural care tinde fie la întârzierea judecății (excepțiile dilatorii) fie la încetarea acesteia (excepțiile dirimante). Excepția procesuala distinctă ca natura juridica de excepția de drept substanțial, este similara cu aceasta din urmă, întrucât ambele reprezintă mijloace de apărare, prin care pârâtul tinde la respingerea acțiunii promovate împotriva sa. În acest sens, reclamantul nu poate avea calitatea de autor al excepției în propria sa acțiune, apărarea fiind greșit calificata de reclamanți ca fiind o excepție procesuala, aceasta fiind un mijloc de apărare pe fondul cauzei.
Calificând corect mijlocul procesual, ca apărare de fond, instanța reține că susținerile reclamaților referitoare la nulitatea absolută parțiala a deciziilor de reîncadrare sunt neîntemeiate având în vedere că nu este incidenta nicio cauza de invaliditate formală sau de fond care să atragă legal sancțiunea nulității.
Se mai reține de către instanță că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, se reține de către instanță că începând cu data de 01.01.2010 reclamanții trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, instanța reține faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale (Legii nr. 221/2008), și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, instanța reține faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, instanța reține faptul că începând cu data de 02.12.2008 este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.
În aceste condiții, salariul reclamanților la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților, personal didactic și didactic auxiliar, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține de către instanță că deciziile și răspunsurile contestate, emise de pârâte, sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat de reclamanți în luna decembrie 2009 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și cu hotărârile judecătorești menționate.
Cât privește dispozițiile art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, invocate de pârâtă, instanța reține că potrivit acestor dispoziții legale, „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”. Or, prin decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, deși a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009, s-a reținut faptul că prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizia nr. 842/2009 și prin decizia nr. 989/2009. Pe cale de consecință, raportat la decizia nr. 124/2010 a Curții Constituționale, instanța nu va reține susținerile pârâtei referitoare la dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010.
În consecință, reținând ca nelegale deciziile de reîncadrare aferente anului 2010, instanța constată că sunt întemeiate și cererile formulate de reclamanții din prezenta cauza având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, precum și la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale (inclusiv indemnizația de concediu de odihnă) încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, corespunzătoare perioadelor lucrate de fiecare reclamant în intervalul 01.01.2010 – 31.12.2010, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Dispozițiile art.1 din Legea 118/2010 vor fi aplicate, avându-se în vedere drepturile salariale stabilite potrivit prezentei sentințe. Pentru reclamanții E. și P. instanța va avea în vedere faptul că reclamantul E. era încadrat la pârâtă la momentul emiterii figurând în concediu fără plată iar reclamantul P. a fost angajat în 1.09.2010, urmând a fi emise și pentru aceștia decizii de reîncadrare astfel cum prevăd dispozițiile menționate mai sus, urmând a se plăti și acestora diferențele salariale pentru perioada efectiv lucrată în cadrul pârâtei.
Referitor la anul școlar 2010 – 2011 se reține de către instanță faptul că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, instanța reține faptul că acestea trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, reținând că este întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, instanța reține implicit faptul că drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010 trebuiau calculate cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008. Astfel, salariul reclamanților începând cu luna ianuarie 2010 (deci și cel din luna octombrie 2010) trebuia să fie egal cu salariul din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuia calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008. Totodată, drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, calculate în raport de dispozițiilor Legii nr. 221/2008, urmau a fi reduse cu 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010. Salariul astfel determinat, urma să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011.
De altfel, prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 din_, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din_ pronunțata de Inalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, precum și faptul că în luna octombrie 2010 salariile reclamanților, personal didactic și didactic auxiliar, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține de către instanță că deciziile emise de pârâte sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat de reclamanți în luna octombrie 2010 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008 și cu prevederile Legii nr. 118/2010.
De asemenea, reținând ca nelegale deciziile de reîncadrare aferente anului 2011, instanța reține că sunt întemeiate cererile reclamanților indicați (cei cinci cărora li s-au emis decizii) de obligare a pârâtelor la emiterea unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, precum și la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, inclusiv, fața de principiul aplicării legii in timp.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat urmând să o admită astfel.
În consecință, instanța va anula deciziile de reîncadrare cu nr. 47/06.01.2010 și 53/12.01.2010, emise de către pârâtă în beneficiul reclamanților P. E. și Nicai G. F., va obliga pârâta la reîncadrarea salarială a reclamanților P. E. și Nicai G. F. prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, va obliga pârâta să calculeze și să achite reclamantei P. E. diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea va obliga pârâta să calculeze și să achite reclamantului Nicai G. F. diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 15.06.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, să calculeze și să achite reclamantului H. P. V. diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 02.10.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Va anula deciziile de reîncadrare nr. 2,3,4,5,6/09.03.2010 și 53/12.01.2010, emise de către pârâtă în beneficiul reclamanților B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N., va obliga pârâta S. G. D. A. S. la reîncadrarea salarială a reclamanților B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N. prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008. Va obliga pârâta S. G. D. A. S. să calculeze și să achite reclamanților menționați mai sus diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Va obliga pârâta S. G. D. A. S. la reîncadrarea salarială a reclamanților E. I., P. I. prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.09.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008; pârâta va calcula și achita celor doi reclamanți diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi anulate deciziile de reîncadrare cu nr. unic 2/15.02.2011 emise de către pârâtă în beneficiul reclamanților B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N., pârâta S. N. I. IASI urmând a fi obligată la reîncadrarea salarială a reclamanților menționați prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr.330/2009 și, implicit, din aplicarea Legii nr. 221/2008; de asemenea pârâta S. N. I. IASI va fi obligată să calculeze și să achite acestor reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Se va respinge cererea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar lași în numele și pentru reclamanți, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucat nu s-a facut dovada unor astfel de cheltuieli, eventualele cheltuieli efectuate cu medierea neaîncadrându-se în acestea având în vedere gratuitatea medierii.
PENTRU AXCESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, cod fiscal_, cont RO06CECEIS0131RON0121786, în numele și pentru reclamanții B. M. – C.N.P._, D. (D.) M. C.N.P._, M. C. C.N.P._, M. M. - C.N.P. -_, T. (V.) N. - C.N.P.-_, E. I. - C.N.P._, P. I.- C.N.P.-_, în contradictoriu cu pârâtele S. G. D. A. S. cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în nume propriu și pentru GRADINITA CU PROGRAM NORMAL NR. 17 IASI, S. N. I. IASI cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Anulează deciziile de reîncadrare nr. 2,3,4,5,6/09.03.2010 și 53/12.01.2010, emise de către pârâtă în beneficiul reclamanților B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N..
Obligă pârâta S. G. D. A. S. la reîncadrarea salarială a reclamanților B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N. prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Obligă pârâta S. G. D. A. S. să calculeze și să achite reclamanților menționați mai sus diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta S. G. D. A. S. la reîncadrarea salarială a reclamanților E. I., P. I. prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.09.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Obligă pârâta să calculeze și să achite celor doi reclamanți diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Anulează deciziile de reîncadrare cu nr. unic 2/15.02.2011 emise de către pârâtă în beneficiul reclamanților B. M., D. (D.) M., M. C., M. M., T. (V.) N..
Obligă pârâta S. N. I. IASI la reîncadrarea salarială a reclamanților menționați prin emiterea în folosul acestora a unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr.330/2009 și, implicit, din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Obligă pârâta S. N. I. IASI să calculeze și să achite acestor reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași în numele și pentru reclamanți, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2014.
Cu opinie în sensul prezentei hotărâri,
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
D.I. E.A. M.B.M. O.L.G.
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
4 EX – 26.05.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
