Recalculare pensie. Sentința nr. 1159/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1159/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 2397/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1159
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și pârât prin consilier juridic Arsanu M., care depune la dosar delegația de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar adeverința nr._/16.04.2013.
Pârâta prin consilier juridic depune la dosar întâmpinare, și adresa nr. 8266/2012 din care rezultă că înscrisurile aflate la dosarul de pensionare al reclamantului au fost înaintate Comisiei centrale de contestații, un exemplar fiind comunicat reclamantului. Învederează tribunalului că nu a intrat în posesia înscrisurilor ce au fost înaintate Comisiei centrale de contestații.
Tribunalul, verificând înscrisurile aflate la dosar, apreciază că nu se mai impune depunerea de către pârâtă a înscrisurilor aflate la dosarul de pensionare al reclamantului.
Pârâta prin consilier juridic învederează tribunalului că prin întâmpinare a invocat nulitatea adeverinței depusă la dosar de către reclamant.
Tribunalul acordă cuvântul pe excepția nulității adeverinței.
Pârâta prin consilier juridic solicită admiterea excepției nulității adeverinței, având în vedere dispoz. art. 127 din HG nr. 257/2011.
Reclamantul personal solicită respingerea excepției, întrucât adeverința este valabilă.
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul personal solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta prin consilier juridic solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, față de faptul că din adeverință nu rezultă temeiul legal.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.10.2012, reclamantul I. P. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de P. Ilfov, solicitând recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr._/28.10.2011 în care sunt incluse toate sporurile cu caracter global în regin permanent și obligarea pârâtei de a achita diferența de bani de la data introducerii acțiunii.
În motivarea cererii, reclamantul arată că are o vechime în câmpul muncii de 34 ani și 6 luni, stagiul total realizat fiind de 48 ani, 7 luni și 18 zile. A formulat cerere de recalculare a pensiei la pârâtă pentru a valorifica adeverința nr._/2011, însă aceasta i-a încălcat drepturile sale cu privire la principiul contributivității.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri în copie, respectiv: decizia nr._/2012, act de identitate, talon pensie, adeverința nr._/2011.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită invocă nulitatea absolută a adeverinței pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 127 alin. 1 din HG nr. 257/2011, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării se arată că veniturile atestate de adeverința depusă de reclamant nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor pensie, față de prevederile art. 127 din HG nr. 257/2011. Potrivit acestor dispoziții, adeverințele privind sporurile cu caracter permanent acordate în perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se vor prezenta numai în situațiile în care aceste sporuri nu sunt înregistrate în carnetul de muncă. Din conținutul adeverinței nu rezultă care este salariul de încadrare, ce fel de spor și în baza cărui act normativ a fost acordat, veniturile atestate de adeverință cât și temeiul legal în baza căruia au fost acordate.
Pârâta a mai arătat că, în situația în care s-au lua în calcul la stabilirea pensiei, veniturile indicate în adeverință ce reprezintă prime, acord și adaos, ar însemna o încălcare a prevederilor art. 2 din Legea nr. 263/2010 modificată privind principiul obligativității și principiul contributivității.
Întâmpinarea este întemeiată în drept pe dispoz. Legii nr. 263/2010, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 27/1966, Legea nr. 57/1974, Legea nr. 49/1992
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul, pensionat pentru limită de vârstă, a solicitat Casei Județene de P. Ilfov la data de 03.11.2011 recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând acord și prime, venituri atestate de adeverința cu nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B., așa cum rezultă din dovada depusă în dosar la fila 4.
În soluționarea acestei cereri pârâta a emis Decizia nr._/15.02.2012 (fila 4) prin care a respins solicitarea reclamantului, motivat de faptul că acordul global și prima nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Cu privire la susținerile pârâtei formulate prin întâmpinare referitoare la nulitatea absolută a adeverinței nr._/28.10.2011 pentru neîndeplinirea condițiilor de fond, Tribunalul reține că aspectele invocate în susținerea nulității vizează forma și nu fondul acesteia.
Analizând adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B., Tribunalul reține că emitenta a menționat în cuprinsul adeverinței, perioada în care a reclamantul a beneficiat de adaosuri la salariu, natura veniturilor suplimentare de care a beneficiat în această perioadă, precum și temeiul legal în baza căruia au fost acordate aceste venituri, respectiv Legea nr. 57/1974 și C.C.M.. Este adevărat că din cuprinsul adeverinței lipsesc mențiuni cu privire la salariul de încadrare și achitarea contribuțiilor de asigurări sociale, astfel că în lipsa unor dispoziții legale exprese care să sancționeze aceste lipsuri cu nulitatea absolută a adeverinței, Tribunalul apreciază că susținerile pârâtei nu pot fi primite. Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit legislației anterioare Legii nr. 19/2000, obligația de plată a contribuțiilor sociale revenea exclusiv angajatorului și este greu de crezut că în epoca comunistă aceste cote nu erau achitate. Tribunalul păstrează în vedere înscrisul depus de către reclamant la fila 28 din dosar, prin care se face dovada reținerii și virării de către R.A.T.B. a contribuției de asigurări sociale aferentă veniturilor realizate de către reclamant, în funcție de legislația în vigoare.
Pe de altă parte angajatorul este direct răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea elementelor inserate în adeverințele eliberate, astfel cum prevede art. 155 din H.G .nr. 257/2011, iar reclamantului nu i se poate imputa faptul că emitentul nu a eliberat adeverința în forma prevăzută de Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul apreciază că la stabilirea punctajului mediu anual, veniturile reprezentând acord global și prime menționate în adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B. trebuie valorificate, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 107 alin 3 din Legea nr. 263/2010, „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.
Prin adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B, explicitată prin înscrisul cu nr._/16.04.2013 ( fila 28) se face dovada veniturilor suplimentare ( acord global și prime) obținute de către reclamant în perioada 1966-2009 precum și a faptului că societatea a achitat contribuția de asigurări sociale pentru perioadele indicate în acest înscris.
În ceea ce privește sumele realizate pentru munca în acord global Tribunalul reține că această formă de retribuire presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Tribunalul are în vedere și dispozițiile Legii nr. 27/1966 care prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, precum și prevederile art. 1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat prin care de dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15%, asupra câștigului brut realizat de personalul salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către societatea emitentă a adeverinței.
Odată reținut acest aspect se cuvin a fi menționate și prevederile art. 2 lit.c din Legea nr. 263/2010 care statornicesc principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii 263/2010 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru ,, alte sporuri care nu au avut caracter permanent. “
Apreciem ca în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vederea de legiuitor la edictarea acestuia.
De altfel principiul contributivității este preluat din vechea reglementare respectiv din Legea nr. 19/2000 și se rezumă în esență la faptul că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis Recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că :formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale mai sus expuse, instanța reține că veniturile suplimentare constând în acord global și prime realizate de reclamant și menționate în adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B explicitată prin adeverința nr._/16.04.2013 trebuie luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece pentru aceste sume, s-au reținut și virat contribuțiile de asigurări sociale.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în baza art. 2 lit. c rap. la art. 96 precum și în temeiul art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, tribunalul va admite în parte cererea și va dispune recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea și a veniturilor suplimentare reprezentând acord global și prime, venituri realizate de acesta și atestate de adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B
Veniturile suplimentare vor fi valorificate numai în parte, respectiv doar până la data de 31.03.2001( inclusiv) având în vedere că ulterior acestui moment dovada contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale se realizează cu adeverințele C.A.S. eliberate de casele teritoriale de pensii și nu cu adeverințe eliberate de către angajatori.
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge cererea privind valorificarea veniturilor realizate ulterior datei de 31.03.2001, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește data de la care pârâta va efectua recalcularea cu valorificarea veniturilor ( acord și prime), realizate în perioada august 1966-deembrie 2000 și atestate de adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B, se vor avea în vedere dispozițiile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „ sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”.
Observând că reclamantul a depus adeverința la C. Județeană de P. la data de 03.11.2011, tribunalul urmează a dispune ca recalcularea și emiterea unei noi decizii să se realizeze începând cu data de 01.12.2011.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația pârâtei de a face plata acestor drepturi, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, tribunalul va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 01.12.2011 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității adeverinței, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul I. P. domiciliat în Comuna Voluntari, ., județ Ilfov în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, .. 17, sector 2.
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului și să emită o nouă decizie în acest sens, retroactiv începând cu data de 01.12.2011 cu luarea în considerare și a veniturilor realizate în perioada august 1966 - decembrie 2000 atestate de adeverința nr._/28.10.2011 eliberată de către R.A.T.B.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată în perioada de la 01.12.2011 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
Respinge cererea privind valorificarea veniturilor realizate ulterior datei de 31.03.2001, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.
Președinte, G. N. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. M. |
Tehnored. - M.M. 15.05 2013
Redactat – N.G../ 29 .05.2013 – 4 EX.
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1161/2013. Tribunalul ILFOV | Recalculare pensie. Sentința nr. 460/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
