Recalculare pensie. Sentința nr. 951/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 951/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 431/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 951/2015
Ședința publică de la 9 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
Asistenți Judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia asigurări sociale privind pe reclamanta C. M., cu domiciliul în Tulcea, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. G. cu împuternicire din partea reclamantei și consilier juridic M. C. cu delegație din partea pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a acordat termen pentru administrare probe, după care:
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul solicită respingerea cererii pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea la recalcularea pensiei prin luarea în calcul a veniturilor pentru ore suplimentare și veniturilor pentru munca în acord pe perioada 1979-2001.
Mai menționează că din adeverința nr. 4000/780/08.02.2013 emisă de . Tulcea rezultă fără dubiu că pentru aceste venituri s-au achitat contribuții de asigurări sociale, de asemenea și din adresa nr. 4000/3706/25.05.2015 emisă de același angajator la solicitarea instanței rezultă că numai pentru o anumită perioadă, de câteva luni nu s-au achitat contribuții de asigurări sociale.
Mai precizează că pârâta a motivat că veniturile pentru ore suplimentare și veniturile pentru munca în acord nu ar avea caracter permanent și ca atare nu ar fi luate în calcul la stabilirea punctului de pensie, însă atât timp cât reclamantei i s-au calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale, aceste venituri ar trebui luate în considerare, indiferent de cum este interpretată legea, având caracter permanent.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2015 sub nr._, reclamanta C. M. a solicitat obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea la recalcularea pensiei stabilită prin Decizia nr._/19.03.2013, prin luarea în calcul a veniturilor pentru ore suplimentare și a veniturilor pentru muncă în acord pe perioada 1979-2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr._ din data de 19.03.2013, i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă.
A susținut reclamanta că întrucât în raport de veniturile realizate din salarii și sporuri, punctajul de calculare era prea mic, a solicitat fostului angajator STX OSV SA Tulcea o adeverință cu toate drepturile salariale pe perioada în care a fost angajată.
Reclamanta a arătat că STX OSV SA Tulcea i-a eliberat adeverința cu nr. 4000/780/08.02.2013, care cuprinde atât veniturile brute, cât și sporurile pentru ore suplimentare și pentru munca în acord pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale. Din adeverința eliberată rezultă că nu s-au virat contribuții doar pentru sumele reprezentând drepturi plătite asiguraților din fondurile de asigurări sociale de stat și drepturi plătite potrivit legii în cazul desfacerii contractelor de muncă, iar pentru toate celelalte drepturi salariale, inclusiv pentru sporurile arătate s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
A precizat reclamanta că pârâta a respins cererea privind luarea în calcul a veniturilor pentru ore suplimentare și a veniturilor pentru muncă în acord, motivat de faptul că nu au caracter de permanență, omițând că pentru aceste sporuri s-au achitat contribuțiile pentru asigurări de sănătate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/03.12.2014, C.I., cupon de pensie, anexa deciziei nr._/19.03.2013, adeverința nr. 4000/780/08.02.2013.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei ca nefondate.
S-a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 2731/04.02.2014, reclamanta a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cererea fiind soluționată prin emiterea deciziei de pensie nr._/19.03.2013, cu un punctaj mediu anual de 1,_ puncte corespunzător unei pensii de 2.177 lei la data de 14.10.2014.
A susținut pârâta că la stabilirea punctajului mediu anual nu s-a valorificat venitul brut care include și venitul pentru ore suplimentare și venitul pentru munca în acord așa cum este evidențiat în adeverința nr. 4000/780/08.02.2013 emisă de STX OSV SA Tulcea.
Pârâta a mai învederat că prin cererea înregistrată sub nr._/25.11.2014, reclamanta a solicitat, recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor brute din adeverința nr. 4000/780/08.02.2013 emisă de STX OSV SA Tulcea, iar motivele pentru care nu se pot valorifica veniturile brute i-au fost comunicate prin adresa nr._/03.12.2014.
S-a mai menționat că decizia de pensie nr._/19.03.2013 nu a fost contestată de reclamantă.
A precizat pârâta că potrivit dispozițiilor art. 127 alin.(1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010: ”Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15”.
Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /2010 precizează că: “Mențiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale și formele de retribuire pentru "orele suplimentare"" realizate peste programul normal de lucru.”
A învederat pârâta că nu pot fi valorificate veniturile brute întrucât art. 165 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 și sumele cu titlu de “acord global” și “veniturile pentru ore suplimentare” pentru că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
În dovedirea cererii, pârâta a depus la dosar, următoarele înscrisuri: cererea nr. 2731/04.02.2013, adeverința nr. 4000/780/08.02.2013, decizia nr._/19.03.2013, cererea nr._/25.11.2014, adresa nr._/03.12.2014.
La data de 28 mai 2015, . a transmis la dosarul cauzei adresa nr. 4000/3706/25.05.2015.
Analizând cauza în raport de actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 04.02.2013, prin cererea înregistrată sub nr. 2731, reclamanta a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea și a veniturilor din adeverința nr. 4000/780/08.02.2013 emisă de STX OSV S.A Tulcea.
Pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea a emis decizia nr._/19.03.2013, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverința nr. 4000/780/08.02.2013 emisă de STX OSV S.A. Tulcea cu motivarea că nu s-au valorificat veniturile pentru ore suplimentare și veniturile pentru munca în acord întrucât nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 din normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Această decizie nu a fost contestată de reclamantă.
Potrivit adeverinței nr. 4000/780/08.02.2013 emisă de STX OSV SA Tulcea rezultă că în perioada ianuarie 1979 – martie 2001, reclamanta a realizat o . venituri brute din salarii, pentru care compania a virat contribuția de asigurări sociale, calculată la câștigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă.
La solicitarea instanței, adeverința sus menționată a fost completată cu adresa nr. 4000/3706/25.05.2015 emisă de același angajator denumit în prezent ., înscris potrivit căruia reiese că în lunile octombrie - noiembrie 1997, reclamanta a beneficiat de indemnizație de concediu medical, iar în perioada iulie 1996 - ianuarie 1997 a beneficiat de compensări conform HG nr. 542/05.07.1996, venituri pentru care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare.
Inițial, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajatori și se calcula prin raportare la venitul brut realizat.
Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.”
Totodată, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
În același timp, dispozițiile art. 10 din același act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuția tarifară.
Obligația plății unei contribuții de asigurări sociale a salariaților în funcție de câștigul salarial brut al acestora a fost menținută și prin dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, prin care au fost modificate o . prevederi din Decretul nr. 389/1972 și conform cărora "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel:
- „35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă;
- 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaților și a copiilor.”
Ulterior, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit că sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității care a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin. 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înțelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;
b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare;
c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților)”.
Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.2010 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a decis că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul a pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat.
De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din același act normativ, cât și cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivității anterior datei de 1 aprilie 2001.
La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunțat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”
Instanța supremă a reținut în motivarea acestei decizii că, aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
În concluzie, instanța reține că, în speță, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraților dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
În același timp, se apreciază că trebuie acordată prevalență dispozițiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluția contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecința că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legea nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Practica Curții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg și Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din aceeași Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia ).
În același sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, (Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
Față de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamanta a dovedit pretențiile sale precizate în adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art. 153 lit. f și g coroborat cu art. 156 din Legea nr. 263/2010, urmează să admită acțiunea.
D. consecință, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinței nr. 4780/08.02.2013 emisă de .” SA, denumita în prezent S.C.VARD TULCEA S.A. cu excepția îndemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamanta în perioada octombrie - noiembrie 1997 și a compensării conform HG nr. 542/1996 obținută în perioada iulie 1996 - ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/3706/25.05.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 04.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul în Tulcea, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect recalculare pensie.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute (inclusiv a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru munca în acord”, precum și a veniturilor menționate la rubrica „venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinței nr. 4780/08.02.2013 emisă de .” SA, denumita în prezent S.C. VARD TULCEA S.A. cu excepția îndemnizației de concediu medical de care a beneficiat reclamanta în perioada octombrie - noiembrie 1997 și a compensării conform HG nr. 542/1996 obținută în perioada iulie 1996-ianuarie 1997, așa cum s-a menționat în adresa nr. 4000/3706/25.05.2015 emisă de același angajator, cu acordarea drepturilor începând cu data de 04.02.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea .
Pronunțată în ședința publică din data de 09 iunie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
În temeiul art. 426 alin. 4 NCPC pentru judecătorul
Șurculescu M. L. în CO semnează președintele
instanței V. R. A.
Grefier – M. R.
Red. Asist Jud. TC/26.06.2015
Tehnored. Gref. RM/26.06.2015
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 363/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 1273/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
