A data de 16.10.2008, reclamantul Sindicatul Independent al Salariaţilor din caLdrul Primăriei Municipiului Piteşti, în numele şi pentru membrii de sindicat A.C.
| Comentarii |
|
a data de 16.10.2008, reclamantul Sindicatul Independent al Salariatilor dincaLdrul Primariei Municipiului Pitesti, în numele si pentru membrii de sindicatA.C.V. s.a., a chemat în judecata pe pârâtul Municipiul Pitesti, solicitândobligarea acestuia la plata sporului de dispozitiv în proportie de 25\% dinsalariul de baza, pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii si în continuare,drepturi ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflatie la data platii, cucheltuieli de judecata.În motivare, reclamantii au aratat ca sunt salariatii pârâtei si ca potrivit disp.art.9.2 anexa 1 din Normele Metodologice modificate prin Ordinul nr.496/2003al Ministerului Administratiei si Internelor, care prevad ca indemnizatia dedispozitiv se acorda si personalului civil ce îsi desfasoara activitatea îndomeniul administratiei publice li se cuvenea si acestora, ca si functionarilorpublici, acest spor înca de la aparitia Legii nr.13/1999 modificata sicompletata. Indemnizatia de dispozitiv se acorda pentru tot personalul ce faceparte din administratia publica, potrivit disp.art.5 si 6 din Codul muncii privitoarela discriminare si la plata egala pentru munca egala, precum si a disp. art.14din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care instituie principiulnediscriminariiLa data de 05.12.2008 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantiiA.R. s.a. - personal contractual, cerere ce face obiectul prezentului dosar, deactiunea formulata de reclamantii ce au calitatea de functionari publici.La data de 18.02.2009, Marin Maria a formulat cerere de interventie în interespropriu, solicitând sa fie obligat pârâtul la plata sporului de dispozitiv, înproportie de 25\% din salariul de baza, începând cu ultimii trei ani anterioriactiunii, aratând ca face parte din personalul contractual al PrimarieiMunicipiului Pitesti, în functia de operator treapta I, în cadrul DirectieiEconomice - Serviciul Constatare Impunere persoane fizice.Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.543/CM din 13.03.2009, a respinsactiunea ca nefondata retinând urmatoarele:Asa cum rezulta din actele de la filele 26-78 din dosar si din cartile de muncaale reclamantilor, acestia sunt încadrati la Primaria Pitesti, în calitate depersonal contractual. Reclamantii au pretins ca dreptul la sporul de dispozitiv lise cuvine în baza dispozitiilor Legii nr.138/1999.Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede ca militarii angajati pe baza decontract, cadrele militare în activitate si salariatii civili beneficiaza de oindemnizatie de dispozitiv lunara de 25\% din solda de functie, solda de grad,solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul debaza, însa potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 dispozitiile prezentei legi seaplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale,Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului deInformatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de
Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.De asemenea, art.47 din acelasi act normativ prevede ca personalul civil dinministerele si institutiile centrale prevazute la art.1 beneficiaza de drepturilesalariale reglementate în legislatia aplicabila în sectorul bugetar si de uneledrepturi salariale prevazute în prezenta lege, iar art.49 prevede ca personalulcivil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art.47, care desfasoaraactivitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza deprimele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederiloraplicabile cadrelor militare în activitate.Din analiza acestor texte de lege, rezulta evident ca este vorba doar depersonalul civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului deInterne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe,Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale siMinisterului Justitiei.Reclamantii au sustinut ca potrivit disp. art.9.2 anexa 1 din NormeleMetodologice modificate prin Ordinul nr.496/2003 s-a prevazut ca de acestspor sa beneficieze si personalul civil din cadrul administratiei publice.Prin Ordinul Ministerului de Interne nr.275/2002 au fost adoptate Normelemetodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, care a fostmodificata si completata prin Ordinul M.A.I. nr.496/2003. Potrivit pct.9.2 dinordin, indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil care îsidesfasoara activitatea în domeniul administratiei publice, iar pct.31.1 din ordinprevede ca prin personalul civil, în sensul prezentului ordin se întelege:functionarii publici si personalul contractual civil din Ministerul Administratiei siInternelor. De asemenea, se prevede ca personalul civil din MinisterulAdministratiei si Internelor beneficiaza de drepturile prevazute de prezentalege, cu exceptia celui din domeniul administratiei publice care beneficiazadoar de dreptul prevazut de art.13 din lege, precum si de cele prevazute înreglementarile în vigoare aplicabile salariatilor omologi din sectorul bugetar.Deasemenea, potrivit pct.VI din ordin, masurile de aplicare a acestuia vor fi luatede comandantii si sefii de unitati.Reclamantii fac parte dintr-un organ al administratiei publice locale si nu dincadrul Ministerului de Interne, astfel ca Ordinul invocat nr.496/2003 nu îsi areaplicabilitate în privinta acestora, neexistând nici o legatura de subordonare ainstitutiei pârâte fata de Ministerul Administratiei si Internelor, consiliul localfiind, potrivit Legii nr.215/2001, o autoritate publica locala autonoma.În ceea ce priveste constatarea unei eventuale discriminari între personalulmilitarizat si reclamanti, instanta a apreciat ca diferenta de tratament dintrecele doua categorii nu poate fi retinuta ca discriminare. Pentru ca aceasta sapoata fi retinuta este necesar sa se stabileasca ca persoane aflate în situatiiasemanatoare sau comparabile în materie beneficiaza de un tratamentpreferential, iar daca o asemenea distinctie între situatii analoage saucomparabile exista, ea sa nu îsi gaseasca nici o justificare obiectiva saurezonabila. În cauza nu exista egalitate între persoanele care îsi desfasoaraactivitatea într-un dispozitiv militar - în care exista anumite reguli de accesspecifice, de circulatie în interiorul dispozitivului, de comunicare - si o institutiepublica în care toate aceste reguli nu se aplica. În consecinta, dispozitiile art.16din Constitutie si art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu auaplicabilitate în cauza.Mai mult, prin Decizia 821/2008 a Curtii Constitutionale s-au constatatneconstitutionale disp. art.2 alin.1 si alin.11 si ale art.27 din OG nr.137/2000 înmasura în care sunt interpretate în sensul ca se da în competenta instantei dejudecata retinerea încalcarii principiului egalitatii în fata legii prin examinarea sicenzurarea solutiilor cuprinse în legi si ordonante si, de asemenea, de adesfiinta norme juridice instituite prin legi si de a crea în locul acestora altenorme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative. Art.31alin.1 din Legea nr.47/1992 prevede ca decizia prin care se constataneconstitutionalitatea unei legi sau ordonante în vigoare este definitiva siobligatorie.Împotriva acestei sentinte au formulat recurs, în termen legal, reclamantiicriticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevazut de art.3041 Codprocedura civila aratând, în esenta, ca prin Ordinul nr.496/2003, dat înaplicarea Legii nr.138/1999, s-a asigurat egalitatea de tratament salarial pentrutoti salariatii din administratia publica, aflati sub autoritatea si coordonarea
Ministerului Internelor si Reformei Administrative.S-a mai aratat ca si o parte a practicii judiciare este în acest sens,mentionându-se câteva hotarâri prin care au fost admise astfel de actiuni.În consecinta, s-a solicitat admiterea recursului, desfiintarea sentintei si pefond admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.Prin întâmpinarea formulata în cauza, Municipiul Pitesti a solicitat respingerearecursului ca nefondat aratând, în esenta, ca recurentii fac parte dintr-un organal administratiei publice locale - autoritate publica autonoma, fara subordonarefata de Ministerul Administratiei si Internelor.S-a mai aratat ca nici dispozitiile art.5 si 6 din Codul muncii si cele ale art.14din C.E.D.O. privind discriminarea nu justifica admiterea actiunii, deoarecerecurentii si angajatii institutiilor mentionate nu se afla în situatii asemanatoare,iar prin hotarârile judecatoresti invocate s-a adaugat la lege.Recursul formulat de reclamanti si încadrat atât în dispozitiile art.304 pct.9 Codprocedura civila, cât si în cele ale art.3041 Cod procedura civila, a fost respinsca nefondat pentru urmatoarele considerente:Instanta de fond a facut o aplicare corecta a legii, respectiv a dispozitiilor art.13si 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personaluluimilitar din institutiile publice de aparare nationala, precum si acordarea unordrepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cât si a dispozitiilorart.9:2 si 31.1. din Normele Metodologice de aplicare a legii, modificata prinOrdinul nr.496/2003.Potrivit tuturor acestor dispozitii, indemnizatia de dispozitiv se acorda sipersonalului civil care îsi desfasoara activitatea în domeniul administratieipublice, de exemplu serviciul de eliberare si evidenta a pasapoartelor,permiselor si certificatelor de înmatriculare sau cel de evidenta informatizata apersoanei, însa prin personal civil, în sensul legii si a normelor metodologicede aplicare a acesteia, nu se întelege tot personalul bugetar care îsidesfasoara activitatea în administratia publica, ci doar functionarii publici sipersonalul contractual civil din Ministerul Administratiei si Internelor, personaldin care nu fac parte si reclamantii, acestia facând parte dintr-un organ aladministratiei publice locale, autoritate publica autonoma fara nici osubordonare fata de Ministerul Administratiei si Internelor.Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile de personal carefunctioneaza în administratia publica nu este corecta, si ar conduce lamodificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.În ceea ce priveste pronuntarea unor hotarâri judecatoresti prin care s-auadmis astfel de actiuni, s-a retinut ca o asemenea situatie, chiar daca ar fidovedita în cauza, nu poate conduce la admiterea recursului.Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod procedura civila, s-a constatat ca nu exista alte motive de casare sau modificare a sentinteirecurate, iar în baza art.312 al.1 Cod procedura civila recursul a fost respins canefondat.12. Nerespectarea dispozitiilor art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul munciiconduce la nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare care nu poate fiacoperita prin confirmare.Art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul munciiPotrivit art.268 alin.2 lit. a, c, d din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatiiabsolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa contina: descriereafaptei care constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fostînlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinareprealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul dedrept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica.Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare trebuie sacuprinda toate elementele enumerate în textul citat. Lipsa uneia dintre eleatrage nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.Referitor la mentiunea de la lit.a, în decizie trebuie descrisa în concret faptapentru care a fost sanctionat cel în cauza.Simpla mentiune ca datorita modului defectuos de lucru se creeazaposibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cât si nerespectarea obligatiade a organiza activitatea de asigurari si daune, de a organiza si raspunde deîndeplinirea sarcinilor trasate de aplicarea normelor si regulamentelorsocietatii, nu este de natura a preciza în ce a constat atitudinea contestatoruluisi prin ce a contravenit deontologiei profesionale.De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie între descriereafaptei, adica indicarea situatiei de fapt în materialitatea ei, prevazuta la lit.a simotivarea în fapt si în drept prevazuta la lit.d, adica indicarea dispozitiilor înbaza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea articolului, alineatului,literei. dispozitiilor legale regulamentare din contractul colectiv de muncanesocotit de acesta.Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara,contractului colectiv de munca încalcate, are relevanta pentru ca instanta sapoata stabili si verifica daca, într-adevar, fapta salariatului constituie abateredisciplinara si daca se încadreaza printre obligatiile impuse acestuia.Numai prin indicarea în decizia de sanctionare a motivelor pentru care s-auînlaturat apararile formulate de salariatul învinuit se asigura în mod real siefectiv dreptul lui la aparare.Fata de prevederile art.268 alin.2 s-a retinut în mod clar ca acest text, prinfiecare componenta a sa, deci si în ceea ce priveste prevederile de la lit.a, c sid, statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei cerinte de formaad validitatem, nulitate care, în lipsa unui text în sens contrar, nu se poateacoperi prin confirmare.(Decizia civila nr.1500/R-CM din 27 octombrie 2009)
| ← Prin acţiunea înregistrată la data de 10 februarie 2009,... | La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., în contradictoriu cu... → |
|---|
