Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2007, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Rolast" S.A. pentru a
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrata la data de 06.09.2007, reclamantulR.M. a chemat în judecata pe pârâta S.C. Rolast" S.A. pentru a fi obligata laplata sumei de 50000 Euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferitprin accidentul de munca survenit la data de 13.09.1985, iar în subsidiar laplata unei prestatii periodice; a sumei de 70000 Euro, reprezentând prejudiciulde agrement si estetic, respectiv daune morale si la plata contravalorii uneiproteze, cu cheltuieli de judecata.În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul pârâtei, iar la datade 13.09.1985, în cursul exercitarii atributiilor de serviciu, a fost victima unuiaccident de munca în urma caruia a suferit o amputatie traumatica a 1/3 apartii superioare a bratului stâng, culpa în producerea acestuia fiind comuna.Ulterior acestui accident între parti a intervenit o întelegere potrivit careia, camodalitate de reparare a prejudiciului urma sa ramâna în continuare salariatulpârâtei, ceea ce s-a si realizat pâna la data de 30.05.2007 când a fostdisponibilizat ca urmare a schimbarii obiectului de activitate al acesteia. De laacel moment s-a aflat în imposibilitate de a-si mai întretine familia întrucâthandicapul este permanent.
A mai aratat reclamantul ca în cauza sunt îndeplinite disp. art.998 Codcivil, deoarece existenta prejudiciului este evidenta, constând în amputareabratului stâng, infirmitate permanenta si ireversibila, fapta ilicita care a condusla producerea acestuia o constituie nerespectarea de catre pârâta, respectivde catre cei trei prepusi ai acesteia - seful de atelier D.A., maistrul de schimbD.C., seful de echipa P.N. - a regulilor privind organizarea activitatii de dozare-amestec, fapt ce rezulta din continutul procesului verbal emis de ISPTM Arges,iar legatura de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu este atestata de acelasiproces verbal de constatare a accidentului. De asemenea, sunt îndeplinite siconditiile speciale de angajare a raspunderii comitentului pentru faptaprepusului în sensul ca raportul de prepusenie exista în mod cert, în conditiileîn care cele trei persoane care au fost considerate ca raspunzatoare pentruproducerea accidentului erau angajatii pârâtei la momentul producerii acestuia,iar fapta a fost savârsita de acestia în functiile ce li s-au încredintat.Prin întâmpinarea formulata la data de 23.10.2007, pârâta a invocat exceptiade netimbrare a actiunii, cu motivarea ca actiunea introdusa de reclamant esteîntemeiata pe principiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998 cod civil siexceptia de prescriptie a dreptului la actiune, sustinând ca accidentul demunca a avut loc în 16.09.1985, fiind astfel depasit termenul de prescriptie adreptului la actiune care curge de la data la care a luat la cunostinta de asa-zisul prejudiciu si, de asemenea, nu a intervenit nici o cauza de întrerupere saususpendare a acestuia.Pârâta a mai aratat ca prejudiciul nu este cert, lichid si exigibil, iar culpa înproducerea accidentului apartine reclamantului, astfel cum rezulta dincontinutul procesului verbal de constatare a accidentului prin care s-a stabilitca acesta s-a produs ca urmare a interventiei reclamantului la banda decauciuc în functiune, nerespectându-se astfel disp. art.5.5.5 din NDPM-MIC/1982.La data de 05.12.2007, reclamantul si-a precizat temeiul de drept al actiunii, însensul ca întelege sa se prevaleze si de disp. art.285, 281, 171-178, 39 alin.1lit.f, 40 alin.2 lit.b Codul muncii, art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958,art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, republicata. A mai aratat ca raportul juridicdedus judecatii este nascut din executarea contractului de munca, astfel ca nueste supus timbrajului si ca obiectul cererii sale îl constituie obligarea la plataprejudiciului creat prin imposibilitatea prestarii în prezent si în viitor, pâna lapensionare, a unei munci de tipul celei pe care o desfasura la momentulproducerii accidentului. Cum prejudiciul este actual si permanent termenul deprescriptie nu se calculeaza de la momentul accidentului. Mai mult, pârâta aîntrerupt curgerea unui eventual termen de prescriptie prin aceea ca a întelessa achite în toata aceasta perioada o despagubire echivalenta cu salariul pecare l-ar fi avut fara a presta nici o activitate în schimbul acestei despagubiri.Pârâta a formulat o noua întâmpinare la data de 22.01.2008 prin care a reluat
aceleasi argumente privitoare la exceptiile invocate prin întâmpinarea initiala.
Prin încheierea din data de 22.02.2008, instanta a respins exceptianetimbrarii actiunii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.La data de 21.01.2009, reclamantul si-a precizat si majorat pretentiile, aratândca solicita prin primul capat de cerere obligarea pârâtei la plata sumei de320951 lei stabilita prin raportul de expertiza contabila, varianta finala si, deasemenea, ca solicita contravaloarea unei proteze în cuantum de 4658 lei,potrivit ofertei S.C. Cristimar Ortopedic" S.R.L.Prin sentinta civila nr.122/CM din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Arges - SectiaCivila a admis în parte cererea si a obligat pe pârâta sa plateascareclamantului suma de 320951 lei reprezentând despagubiri civile, suma de10 000 Euro ce urmeaza a fi platita în lei la cursul valutar din ziua platii,reprezentând prejudiciu de agrement si estetic si suma de 4658 leireprezentând contravaloare proteza.A mai fost obligata pârâta si la plata sumei de 1400 lei cheltuieli de judecatacatre reclamant.Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Asa cum rezulta din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de16.09.1985 de catre I.S.T.P.M Arges, la 03.09.1985, în sectia de dozaj-amestec din cadrul unitatii pârâte a avut loc un accident de munca în urmacaruia reclamantul a suferit o amputatie traumatica 1/3 superioara brat stâng,infirmitate cu caracter permanent. S-a constatat ca accidentul a avut dreptcauza favorizanta organizarea necorespunzatoare a activitatii de la dozare-amestec privind instruirea corespunzatoare a personalului, verificareacunostintelor acestora, stabilirea masurilor în caz de dereglare a utilajelor,abateri pentru care s-au stabilit a fi raspunzatori inginerul sef de atelier D.A.,masinist schimb D.C. si seful de echipa P.N., iar drept cauza principalainterventia reclamantului la banda de cauciuc în functiune, operatiune ceîncalca dispozitiile art.5.5.5.din N..D.P.M.Din recunoasterile ambelor parti, din continutul raportului de expertizacontabila, din cuprinsul adeverintelor nr.165/166/25.04.2007 emise de S.C.Rolast" S.A. si al notei de lichidare de la f.6 din dosar, a rezultat careclamantul a ramas în continuare încadrat în cadrul unitatii pârâte pâna ladata de 30.05.2007, când i-a încetat contractul de munca potrivit art.65 Codulmuncii, fiindu-i achitate drepturile salariale cuvenite si decontându-i-seprotezele medicale pe perioada respectiva.Reclamantul a solicitat însa repararea prejudiciului creat prin imposibilitateaprestarii în prezent si în viitor, pâna la pensionare, a unei munci de tipul celeipe care o desfasura la momentul producerii accidentului.În prejudiciul constând într-o atingere adusa sanatatii sau integritatii psihiceintra mai multe elemente. Acestea sunt tratamentele medicale, chirurgicale,farmaceutice, pe care victima trebuie sa le suporte (damnum emergens) silipsa câstigului corespunzând diminuarii sau suprimarii capacitatii sale de amunci (lucrum cessans) în aplicarea principiului repararii integrale aprejudiciului. În practica judecatoreasca se acorda despagubiri pentruprejudiciile rezultate din scaderea sau pierderea capacitatii de munca apersoanei astfel încât sa se acopere nu numai prejudiciul actual, ci si pe celviitor, constând, de exemplu, în diminuarea veniturilor (micsorarea retributiei,pensionarea pentru invaliditate, etc.), drept consecinta a scaderii sau pierderiicapacitatii de munca. Cum infirmitatea reclamantului este permanenta,afectând definitiv capacitatea de munca a acestuia, pârâta, prin plata salariuluisi a protezelor pâna la momentul încetarii contractului de munca, a reparatdoar partial prejudiciul suferit de acesta, cuvenindu-i-se acordarea uneidespagubiri cuprinzând si contravaloarea unei proteze si dupa acel moment.S-a apreciat de catre tribunal ca pentru repararea prejudiciului material seimpune acordarea unei sume globale, iar nu a unei prestatii periodice, pentruca aceasta ar putea fi lipsita de eficienta ca urmare a unei eventuale dizolvaria societatii pârâte, având în vedere ca deja aceasta si-a schimbat obiectul deactivitate si pentru ca în cazul reclamantului nu exista în ceea ce privesteinfirmitatea - reversibilitate, prestatia periodica acordându-se pâna la încetareastarii de nevoie.Referitor la suma care s-ar cuveni cu un astfel de titlu, instanta a retinut ca estecea stabilita în varianta a doua a raportului de expertiza, completat, întrucâtveniturile salariale pe care reclamantul le-ar fi obtinut de la unitatea pârâtapâna la data pensionarii ar putea prezenta variatii, prin aceasta variantaexpertul calculând despagubirea raportându-se la ponderea pe care ar avea-osalariul net realizat de reclamant fata de salariul mediu net pe economie, înraport de indicii de crestere potrivit prognozelor Comisiei Nationale, cuantumulacesteia fiind de 320.951 RON.De asemenea, tot în cadrul despagubirilor materiale, instanta a apreciat careclamantului i se cuvine si contravaloarea unei proteze, cuantumul ce se vaacorda urmând a fi stabilit în raport de principiul disponibilitatii partilor înprocesul civil, la 4658 lei.Asa cum au statuat doctrina si practica în materie, vatamarea grava aintegritatii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai într-unprejudiciu material determinat si imediat evaluabil, ci si în într-un alt prejudiciuaflat la limita dintre cel moral si material, care este consecinta caracteruluiireversibil al vatamarii si care lipseste persoana în cauza de posibilitateadeplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiileacestei participari si care a fost denumit de unii autori prejudiciu de agrement".Aceasta despagubire trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate,importanta si consecintele acesteia pentru persoana vatamata. Apreciereaprejudiciului moral se realizeaza sub aspectul efectelor negative suferite depersoana vatamata pe plan fizic si psihic si nu se rezuma la determinareapretului" suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnaaprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale prejudiciului si aimplicatiei acestuia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate.Trebuie sa se aprecieze ce a pierdut persoana vatamata pe plan fizic, psihic,social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normala, linistita sifericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar si în viitor în societatearespectiva.Prin amputarea a 1/3 din partea superioara a membrului stâng este evidentca reclamantului i s-au alterat conditiile de viata, ca nu mai are posibilitatea dea contribui la bunastarea familiei sale, ca i s-a alterat si imaginea de sine,precum si ca posibilitatea de a participa din plin la viata sociala s-a diminuat.Consecintele faptei sunt permanente si ireversibile, ele urmând a fi suportatede reclamant toata viata. În consecinta, acestuia i se cuvine si prejudiciulestetic si de agrement, apreciat de instanta, în raport de aceste criterii, dar sitinând seama de faptul ca si reclamantul a avut culpa în producereaaccidentului, la suma de 10000 Euro, suma ce poate oferi o reparatie justa apagubei de aceasta natura suferita de reclamant.Pârâta a sustinut ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civiledelictuale, întrucât culpa în producerea accidentului ar fi a reclamantului. Dincuprinsul procesului verbal de constatare a accidentului a rezultat ca aceastaculpa este comuna, motiv pentru care au si fost sanctionate persoaneleangajate ale unitatii pârâte raspunzatoare, fapta ilicita a acestora constând înnerespectarea regulilor de organizare a sectiei amestec dozaj, privindinstruirea corespunzatoare a personalului, verificarea cunostintelor acestora,stabilirea masurilor în caz de dereglare a utilajelor. Potrivit art.173-176 Codulmuncii, angajatorul are/trebuie sa ia masurile necesare pentru protejareasecuritatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire ariscurilor profesionale si sa organizeze instruirea angajatilor sai în acestdomeniu, masuri pe care aceasta nu le-a întreprins.În stabilirea întinderii prejudiciului suferit de reclamant, instanta a avut învedere aceasta culpa comuna, acordând în parte suma cuvenita dreptprejudiciu de agrement si estetic, legatura de cauzalitate între fapta ilicita siprejudiciu existând, asa cum s-a aratat mai sus.În ceea ce priveste conditiile prevazute de art.1000 alin.3 Cod civil, instanta aapreciat ca si acestea sunt îndeplinite, respectiv persoanele mentionate înprocesul verbal si sanctionate erau la acel moment salariatii pârâtei, iar fapta aavut loc cu ocazia exercitarii de catre acestia a atributiilor de serviciu.Fata de aceste considerente, în baza art.1000 alin.3 Cod civil siart.173-176 Codul muncii, actiunea formulata de reclamant a fost admisa înparte, asa cum s-a aratat.Împotriva sentintei civile nr.122/CM/23 ianuarie 2009 pronuntata de TribunalulArges - Sectia Civila a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. ROLAST"S.A. care a criticat hotarârea atacata, în esenta, pentru urmatoarele motive denelegalitate si netemeinicie:- hotarârea pronuntata de tribunal s-a dat cu încalcarea competentei alteiinstante, recurenta considerând ca în prima instanta competenta material estejudecatoria, deoarece natura juridica a litigiului este civila si anume plata unorsume de bani, echivalenta a prejudiciului rezultat dintr-o fapta ilicita, în opiniareclamantului, a prepusilor pârâtei a carei raspundere solidara este atrasa învirtutea acestui raport de prepusenie, iar în speta sunt incidente prevederileart.304 pct.3 din Codul de procedura civila.În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat de recurenta-pârâta cainitial, actiunea a fost motivata în drept pe dispozitiile art.998-999 Cod civil siart.1000 alin.3 din acelasi cod, iar ulterior pe dispozitiile Codului muncii, acesteultime prevederi legale negasindu-si aplicare în litigiu.De asemenea, tot în cadrul aceluiasi motiv de recurs, s-a aratat de recurenta-pârâta ca în speta se aplica art.1 Cod procedura civila, care mentioneaza cajudecatoriile judeca în prima instanta, toate procesele si cererile în afara decele date prin lege în competenta altor instante".- hotarârea pronuntata de tribunal este lipsita de temei legal, iar în cauza suntaplicabile dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arata ca instanta de fond a încalcatnormele de procedura în solutionarea exceptiilor invocate de catre pârâta,întrucât nu a motivat respingerea exceptiilor de netimbrare si de prescriere adreptului la actiune, desi avea obligatia sa o faca conform art.268 coroborat cuart.261 din Codul de procedura civila.De asemenea, în cadrul acestei critici s-a precizat ca prima instanta a aplicat siinterpretat gresit normele de drept si anume art.39 lit.f si art.40 lit.a din Codulmuncii, coroborate cu art.171-178 din acelasi act normativ, care reglementeazaobligatiile angajatorului privind asigurarea sanatatii si securitatii în munca,acestea fiind operabile numai în situatia în care salariatul refuza prestareamuncii sale prevazuta în contractul individual de munca pentru neîndeplinireaobligatiilor angajatorului de a-i asigura conditiile tehnice si organizatoricecerute de siguranta muncii prevazuta în art.171-178 din Codul muncii.Se mentioneaza de catre pârâta ca potrivit art.281 din Codul muncii, caredefineste jurisdictia muncii, instanta specializata în dreptul muncii solutioneazaconflictul de drepturi nascut între angajat si angajator, care are ca obiectneexecutarea obligatiilor celui din urma privitoare la asigurarea sanatatii sisigurantei muncii primului de catre acesta si nu solutioneaza litigii în caresalariatul a invocat un prejudiciu produs de catre prepusii angajatorului prinfapta lor ilicita.Tot în acest motiv de recurs se arata ca în mod gresit prima instanta a respinsexceptia netimbrarii actiunii, în speta operând prevederile Legii nr.146/1997 sia prescriptiei dreptului la actiune, în cauza operând prescriptia generala de 3ani, mai ales ca unitatea pârâta a platit reclamantului suma prevazuta încontractul colectiv de munca, suma solicitata de reclamant si aprobata desindicat.- hotarârea pronuntata la fond nu cuprinde motivele pe care se sprijina saucuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, în speta operânddispozitiile art.304 pct.7 din Codul de procedura civila.Se arata de recurenta-pârâta ca prima instanta a retinut vina exclusiva aintimatului în producerea accidentului prin interventia la banda de cauciucaflata în functiune, dar instanta nu a tinut cont de acest aspect si de primulraport de expertiza si a dispus completarea acestuia si a obligat pârâta la platasumei de 320.951 lei catre reclamant, exclusiv în temeiul expertizei completateîn varianta a II-a.Mai mult, chiar daca prima instanta a retinut culpa comuna prin consemnareaca drept cauza favorizanta abaterile altor trei angajati ai recurentei, atunci ar fitrebuit obligata societatea pârâta la despagubiri în proportie de 50\%, respectiv160.485 lei din care trebuiau scazuti banii platiti în anii 2004-2006 si 5.000Euro despagubiri morale. Se considera de recurenta ca nici aceste sume nusunt cuvenite pentru reclamant, întrucât în cauza nu sunt îndeplinite conditiilecumulative ale raspunderii civile delictuale pentru care trebuie sa raspundacomitentul. Astfel, se arata de pârâta ca în litigiu nu exista legatura decauzalitate între prejudiciu si fapta ilicita, deoarece actiunea care a condus lacrearea prejudiciului a fost a intimatului care a intervenit la un utilaj aflat înfunctiune, fara nici o protectie minima, care nu presupune un instructaj special,ci manifestarea instinctului de conservare.De asemenea, se arata ca fata de procesul verbal nr.17645/1985, careconsemneaza aceasta împrejurare de fapt mentionata mai sus, rezulta înca odata inexistenta raportului de cauzalitate si în consecinta respingerea actiuniipentru neîndeplinirea conditiilor prevazute de art.998 si art.1000 alin.3 din
Codul civil.Recurenta-pârâta a precizat ca dreptul la recuperarea prejudiciului se nasteexclusiv daca cel pagubit cunoaste paguba si solicita despagubirea, iar dincererile reclamantului din anii 2004-2006, rezulta indubitabil ca fata de vina saexclusiva, singurul drept ce i se cuvine este cel referitor la contravaloareaprotezelor, sume ce i-au fost platite.Tot în acest motiv de recurs se arata ca instanta de judecata în mod nelegal astabilit perioada de obligare a societatii pârâte la plata de despagubiri civile dela un punct zero nedeterminat si pâna la data pensionarii reclamantului,încalcând astfel principiul proportionalitatii despagubirii si conducând în final lao îmbogatire fara justa cauza a celui ce invoca prejudiciul.Un ultim aspect mentionat de pârâta în cadrul acestei critici a fost aceea cainstanta de fond a creat precedentul periculos al prioritatii persoanelor care ausuferit un accident de munca la drepturi salariale ce nu le-ar fi obtinut daca nuar fi existat aceasta împrejurare în dauna persoanelor care au fostindisponibilizate conform legii, ca si intimatul, acesta din urma nesolicitând ladata disponibilizarii sale suma pretinsa în actiune.În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în principal, casarea hotarâriiatacate cu trimitere spre rejudecare la instanta competenta si în subsidiarmodificarea în tot a sentintei si pe fond admiterea exceptiei de netimbrare si adreptului la actiune si pe fond respingerea actiunii, iar în caz de neprimire aacestora, pe fond respingerea actiunii ca nefondata ca urmare a neîndepliniriiconditiilor prevazute de art.998 Cod civil, cu cheltuieli de judecata.Pârâta S.C. ROLAST" S.A. Pitesti a solicitat prin recurs, în conformitate cuart.300 alin.2 si 3 din Codul de procedura civila, suspendarea executariisentintei, dar s-a renuntat la aceasta cerere la termenul din 2 octombrie 2009,întrucât recursul s-a judecat la acea data.La dosarul cauzei, recurenta-pârâta S.C. ROLAST" S.A. Pitesti a depus siconcluzii scrise.Intimatul-reclamant R.M.l a formulat concluzii scrise prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei-pârâte la platacheltuielilor de judecata.Verificând sentinta civila atacata în raport de criticile formulate în recurs si dinansamblul probelor administrate în cauza, Curtea a respins ca nefondatrecursul pentru urmatoarele considerente:Prima critica este nefondata, deoarece în mod legal prima instanta a solutionatcauza, întrucât competenta materiala apartine în prima instanta tribunalului(complet specializat de munca si asigurari sociale) si nu judecatoriei, nefiindvorba de un litigiu de drept civil asa cum este definit de art.1 din Codul deprocedura civila.Dispozitiile art.281 din Codul muncii definesc litigiile aflate sub jurisdictiamuncii, iar în prezenta speta exista un conflict de munca, un raport juridicnascut din executarea contractului de munca care intra sub jurisdictia muncii.Astfel, s-a precizat ca executarea contractului de munca a prilejuit producereaunui accident de munca, iar consecintele acestui eveniment au condus la oamputatie traumatica 1/3 superioara brat stâng a reclamantului R.M., fapt carerezulta din procesul-verbal cu nr.17645/1985, încheiat de fostul I.S.T.P.M.
Arges, institutie aflata în subordinea Ministerului Muncii.De asemenea, potrivit dispozitiilor art.171-178 din Codul muncii, angajatorului îirevin obligatii pe linia asigurarii securitatii si sanatatii în munca, ceea cereprezinta un element care face parte din continutul raportului juridic de munca.Rezulta ca daca obligatia angajatorului de a asigura securitatea si sanatatea înmunca se circumscrie raportului juridic de munca, încalcarea acestei obligatii sirepararea prejudiciului cauzat angajatului are aceeasi natura juridica si anumeun raport juridic de munca.Conform art.270 din Codul muncii, legiuitorul a prevazut posibilitatea pentruangajator de a-si recupera prejudiciul produs de salariati din vina si în legaturacu munca lor, astfel ca si angajatul are dreptul de a-si recupera prejudiciulcreat în urma executarii contractului de munca cauzat de încalcarea uneiobligatii de catre angajator, obligatie ce intra în continutul raportului juridic demunca.În concluzie, Curtea a constatat ca în speta se aplica dispozitiile art.281 dinCodul muncii, ca petitul dedus judecatii contine un raport juridic de munca, asacum s-a mentionat mai sus, iar în litigiu nu sunt aplicabile prevederile art.1 dinCodul de procedura civila, referitoare la competenta materiala.Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat ca în speta nu suntaplicabile prevederile art.304 pct.3 din Codul de procedura civila.A doua critica este nefondata, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarârelegala si temeinica, în speta nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 dinCodul de procedura civila.Tribunalul a raspuns celor doua exceptii si anume de netimbrare si aprescriptiei extinctive prin încheierea pronuntata la termenul din 22 februarie2008. Prin aceasta hotarâre s-a motivat în fapt si în drept respingerea celordoua exceptii, aratându-se ca în speta este vorba de un raport juridicde dreptul muncii si ca obiectul litigiului îl constituie compensarile banestisolicitate de reclamant prin actiune.Referitor la faptul ca litigiul nu s-ar afla sub sfera jurisdictiei muncii descrisa deart.281 din Codul muncii, Curtea nu a mai analizat acest aspect, deoarece afost tratat când s-a raspuns la prima critica din recurs, cu mentiunea în plus capotrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozitiile acestui act normativ secompleteaza cu prevederile legislatiei civile si anume, în speta, cele referitoarela raspunderea civila delictuala.În ceea ce priveste aspectul invocat de pârâta în recurs, în sensul ca prezentaactiune trebuia timbrata la valoare, în mod corect tribunalul a retinut prinaceeasi încheiere din 22 februarie 2008 aplicabilitatea art.285 raportat laart.281 din Codul muncii, care arata ca prezentul litigiu este scutit de platataxei judiciare de timbru, deoarece cauza se subsumeaza sferei raportuluijuridic de munca.De asemenea, potrivit art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, orice drepturi caredecurg din raportul de munca sunt scutite de plata taxei de timbru.Curtea a retinut ca potrivit prescriptiei invocate de pârâta în fata primeiinstante, în mod legal tribunalul a statuat ca aceasta institutie nu opereaza încauza, deoarece prejudiciul a carui reparatie a fost solicitata de reclamant esteactual si permanent si consta în imposibilitatea prestarii în prezent si în viitorpâna la pensionare a unei munci de tipul celei pe care o realiza la momentulaccidentului de munca.Trebuie precizat ca reclamantul nu poate presta în continuare în câmpul munciiactivitatea pentru care era platit în perioada producerii accidentului si nici dupaproducerea acestui eveniment, deoarece lipsa unui brat face imposibilaprestarea acestei activitati.Curtea a constatat ca reclamantului nu-i pot fi acordate despagubiri materialepe jumatate sau scazându-se anumite sume achitate în anii 2004 - 2006,întrucât acestea nu pot fi acordate partial, deoarece s-ar fi încalcat principiulreparatiei integrale ce guverneaza materia raspunderii civile delictuale ale careireguli se aplica în cauza de fata. Handicapul reclamantului angajat este unulpermanent si nu înceteaza nici în anul 1985 si nici în anul 1988, astfel caacesta are dreptul de a i se achita prejudiciul suferit ca urmare a accidentuluide munca pâna la pensionare.În concluzie, Curtea a retinut ca tribunalul a pronuntat o hotarâre legala.Ultima critica este nefondata, deoarece tribunalul a pronuntat o hotarâre carecuprinde situatia de fapt si de drept pe care se sprijina sentinta si nici nucuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, în cauza neoperândprevederile art.304 pct.7 Cod procedura civila.În speta exista raport de cauzalitate dintre fapta culpabila a unitatii pârâte siprejudiciul produs reclamantului, deoarece S.C. ROLAST" S.A. Pitesti nu si-aîndeplinit obligatiile ce-i reveneau pe linia asigurarii si securitatii muncii în ceeace-l priveste pe reclamant, fapt care a condus la producerea accidentului demunca si la existenta prejudiciului solicitat de intimat. S-a constatat de catreCurte ca în speta sunt îndeplinite conditiile cumulative prevazute de art.998-999 Cod civil referitoare la raspunderea civila delictuala.De asemenea, în litigiu opereaza si dispozitiile art.1000 alin.3 Cod civil, întrucâtpersoanele mentionate în procesul verbal si sanctionate erau la acea data,respectiv anul 1985, salariatii unitatii pârâte, iar fapta a avut loc cu ocaziaexercitarii de catre acestia a atributiilor de serviciu.În mod corect tribunalul a apreciat ca repararea prejudiciului material fata dereclamant se impune prin acordarea unei sume globale pentru a putea fieficienta si tinând cont ca pentru intimat în ceea ce priveste infirmitatea nuexista reversibilitate, aceasta fiind permanenta, iar în materia raspunderii civiledelictuale exista principiul repararii integrale a prejudiciului si nu pe jumatatesau fractionar, asa cum gresit sustine recurenta.Faptul ca tribunalul a avut în vedere suma stabilita în varianta a II-a a raportuluide expertiza completat în cauza si a motivat de ce s-a ales aceasta variantanu reprezinta o încalcare a legii, întrucât este atributul instantei de judecata dea omologa varianta din raportul de expertiza care raspunde cel mai bine, ca sisuma, prejudiciului cauzat reclamantului.Tribunalul a statuat suma ce reprezinta prejudiciul material ce trebuie acordatreclamantului, tinând cont de acordarea unei sume globale si nu a uneiprestatii periodice pentru motivele ce s-au aratat mai sus în considerente.Sub aspectul întinderii prejudiciului suferit de reclamant, în mod corecttribunalul a acordat în parte suma cuvenita intimatului drept prejudiciu deagrement si estetic, având în vedere culpa comuna a celor doua partiprocesualeReferitor la faptul ca prin acordarea sumei reprezentând prejudiciul materialcatre reclamant s-ar crea o discriminare între acesta si persoanele angajateindisponibilizate de la pârâta S.C. ROLAST" S.A. Pitesti, Curtea a retinut ca înspeta nu opereaza institutia discriminarii, întrucât pentru reclamant exista o altasituatie de fapt si anume faptul ca acesta a ramas cu o infirmitate permanentaca urmare a producerii unui accident de munca si a faptului ca acesta nu maipoate presta activitati în câmpul muncii asa cum o poate face orice angajatdisponibilizat.Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul de procedura civilarecursul declarat de pârâta a fost respins ca nefondat, iar în baza art.274 dinCodul de procedura civila, recurenta a fost obligata sa plateasca intimatuluiR.M. suma de 2000 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat înfaza de recurs.15. Corelarea disp. art. 194 alin. 3 si 4 din Legea nr.19/2000 cu art. 20 alin. 3din Legea nr.164/2001Art. 194 alin. 3 si 4 din Legea nr.19/2000Art. 20 alin. 3 din Legea nr.164/2001Interpretând însa sistematic prevederile mentionate mai sus si pe cele aleart.194 alin.(3) si (4) din Legea nr.19/2001, observam ca intentia legiuitoruluieste aceea de acordare cumulata a drepturilor de pensie stabilite în sisteme depensii diferite, în situatia în care persoana în cauza îndeplineste conditiilepentru a fi înscrisa în doua sisteme de pensii.Situatia contestatorului este însa alta, si anume aceea ca desi a avut calitateade cadru militar si a îndeplinit serviciul militar ca elev al unei scoli militare,perioada de serviciu fiind redusa, nu a îndeplinit conditiile legale pentru abeneficia de pensie militara.Altfel spus, desi a realizat vechimea în serviciul militar, contestatorul nu abeneficiat de pensie pentru aceasta vechime.Situatia este transata în prevederile art.20 alin.(3) din Legea nr.164/2001privind pensiile militare de stat, cu modificarile ulterioare, potrivit caroraperioadele de vechime în serviciu sunt recunoscute ca perioade de contributieîn sistemul public de pensii si se au în vedere la stabilirea pensiei în unul dintrecele doua sisteme.Cum contestatorul nu poate beneficia de pensie militara, perioadele devechime în serviciul militar se vor avea în vedere, conform legii, la stabilireapensiei în sistemul public de pensii.(Decizia civila nr.1440/R-CA din 20 octombrie 2009)
| ← La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., în contradictoriu cu... | La data de 18.03.2008, contestatorul D.I. a formulat... → |
|---|
