La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., în contradictoriu cu intimata Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF, a formulat contestatie împotriva deciziei nr. 1328/
| Comentarii |
|
La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., în contradictoriu cu intimataSocietatea de asigurare Reasigurare ARDAF, a formulat contestatie împotrivadeciziei nr. 1328/24.12.2008 emisa de intimata, solicitând anularea acesteia,cu cheltuieli de judecata.În motivare, contestatorul a aratat ca prin decizia de mai sus a fost sanctionatcu reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 5\%, retinându-se canu si-a respectat obligatia de a organiza activitatea serviciilor sicompartimentelor componente ale Sucursalei Ardaf Muntenia Pitesti. Deciziaeste nelegala pentru ca a fost emisa la 24.12.2008, dar comunicata pe adresade email la data de 16.01.2009, încalcându-se astfel disp.art.268 alin.3 CodulMuncii, în cuprinsul ei nu au fost mentionate motivele pentru care i-au fostînlaturate apararile formulate în scris în timpul cercetarii prealabile disciplinare,contravenind astfel disp.art. 268 alin.2 Codul Muncii si sanctiunea a foststabilita cu încalcarea vadita a disp.art.266 Codul Muncii.Decizia este si netemeinica pentru ca sanctiunea s-a aplicat apreciindu-se caa adus prejudicii unitatii pârâte prin modul sau defectuos de lucru, ceea cecontravine rezultatelor obtinute de sucursala pe perioada activitatii sale,aceasta situându-se în permanenta în topul primelor 5 sucursale din cadrulsocietatii, atât sub aspectul volumului primelor încasate, cât si al indicatorilorde performanta.La data de 29.04.2009, contestatorul si-a completat contestatia, solicitândobligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 25000 lei,reprezentând prejudiciul de imagine creat prin aplicarea sanctiunii. Prinaceeasi cerere, contestatorul si-a precizat si obiectul cererii de chemare înjudecata, sustinând ca îsi mentine motivele indicate în cuprinsul celei initiale sica invoca exceptia nulitatii absolute a deciziei nr.1328/2008.S-a aratat ca intimata a încalcat dispozitiile art.267 alin.1 Codul muncii întrucâtprocedura cercetarii disciplinare prealabile s-a desfasurat cu nerespectareaprevederilor legale în materie.În cuprinsul deciziei de sanctionare nu este descrisa complet fapta socotitadrept abatere disciplinara, nu sunt mentionate textele de lege ori dispozitiiledin contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern, dispozitiasau ordinul unui conducator ierarhic ce au fost încalcate de contestator,precum si motivele pentru care au fost înlaturate apararile sale formulate întimpul cercetarii disciplinare prealabile. S-a mai sustinut ca trimiterea dincuprinsul deciziei la referatul nr.770/19.12.2008 al Comisiei de Cercetare
Disciplinara nu poate acoperi cerinta prev.de art.268 alin.2 Codul muncii.A concluzionat contestatorul ca lipsa oricareia din mentiunile de mai susatrage nulitatea absoluta a deciziei.A mai aratat contestatorul ca nu a savârsit nicio abatere disciplinara întrucâtrezultatele activitatii sale au fost de exceptie, aducând câstiguri substantialepentru societatea intimata si pozitia a doua la nivel national pentru sucursalape care o conduce în calitate de director.Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiataaratând ca a fost aplicata corect contestatorului sanctiunea întrucât înactivitatea acestuia au fost constatate o serie de deficiente, cauzând în modimplicit desfasurarea în mod deficitar a atributiilor de serviciu si de catre ceilaltiangajati din subordinea acestuia si producerea unui prejudiciu unitatii.S-a mai sustinut ca intimata a respectat procedura cercetarii disciplinareprealabile, aceasta s-a efectuat în prezenta salariatului, obiectul cercetarii,data si locul întrevederii au fost stabilite, au fost indicate si motivele pentrucare au fost înlaturate apararile formulate de contestator în timpul cercetariidisciplinare prealabile. De asemenea, intimata a precizat ca a raspunsobiectiunilor contestatorului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare, acesteafiind consemnate în cuprinsul referatului din data de 19.12.2008 si casanctiunea nu a fost aplicata în fapt.La data de 20.05.2009 intimata a invocat exceptia lipsei de interes având învedere ca sanctiunea nu a fost aplicata, exceptie pe care instanta a respins-ola data de 03.06.2009 pentru motivele indicate în cuprinsul încheierii din aceadata.În urma probelor administrate în cauza, Tribunalul Arges prin sentinta civilanr.1103/CM/17.07.2009 a admis în parte contestatia formulata, a constatatnulitatea absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008 emisa de intimatasi a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecata.S-a retinut de instanta de fond la pronuntarea acestei sentinte ca în decizia desanctionare emisa de intimata fapta pretins a fi abatere disciplinara nu a fostdescrisa concret, nu au fost mentionate aspectele ce o individualizeaza (datasavârsirii, modalitatea în care s-a comis). Intimata a mentionat în cuprinsuldeciziei ca salariatul a încalcat anumite atributii de serviciu pe care leenumera însa, abstract, neindicând, de exemplu, care au fost sarcinile trasatede conducerea unitatii neglijate de contestator si în ce mod au fost încalcate;numarul dosarelor de dauna si datele care nu au fost înregistrate sau nucorect, etc., pentru ca instanta sa poata exercita controlul asupra temeinicieideciziei. Lipsa acestor mentiuni nu poate fi suplinita de existenta lor încuprinsul referatului de cercetare prealabila, mai ales ca nu exista dovada caacesta a fost comunicat salariatului odata cu decizia de sanctionare. Lipsamotivarii în fapt a deciziei de sanctionare, potrivit art. 268 alin.2 lit.a Codul
Muncii atrage nulitatea absoluta a acesteia.Din cuprinsul deciziei lipsesc, de asemenea si motivele pentru care au fostînlaturate apararile salariatului formulate cu ocazia cercetarii disciplinareinstanta neputând verifica daca a avut loc o cercetare disciplinara efectiva încadrul careia contestatorul si-a putut exercita dreptul la aparare. Acest viciu deforma al deciziei, potrivit art. 268 alin.2 lit.c Codul Muncii se sanctioneaza totcu nulitatea absoluta a deciziei. De asemenea, lipsa cercetarii prealabiledisciplinare constituie, la rândul ei o alta cauza de nulitate a deciziei potrivitdisp. art.267 alin.1 Codul muncii.Intimata nu a motivat în drept decizia, neindicând prevederile din dispozitiiledin contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern, dispozitiasau ordinul conducatorului ierarhic ce au fost încalcate de contestator, ceeace constituie potrivit art. 268 alin.2 lit.b Codul muncii un alt motiv de nulitateabsoluta a deciziei.În privinta daunelor morale instanta a apreciat ca acestea nu pot fi acordatecontestatorului atâta timp cât nu au fost prevazute în contractul colectiv demunca, contractul individual de munca sau de lege.Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen legal, atât contestatorulsi intimata.S-a aratat în recursul declarat de contestator, ca sentinta instantei de fond estenelegala si netemeinica, urmând a fi reanalizata cauza sub aspectulprevederilor art.3041 Codul muncii, întrucât în mod gresit s-a respins capatulde cerere privind plata daunelor morale.Instanta nu a avut în vedere ca prevederile art.295 alin.1 din Codul muncii seîntregesc cu celelalte dispozitii cuprinse în legislatia muncii, iar art.269 alin.1din Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat în temeiul normelor siprincipiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat însituatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpaangajatorului, în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cuserviciul.Interpretarea corecta a acestui text de lege este aceea ca, daca nu exista oclauza expresa în Contractul individual de munca sau în Contractul colectiv cuprivire la acordarea acestor daune se poate apela la calea dreptului comun,adica la raspunderea civila delictuala instituita prin art.998-999 Cod civil.Nu s-a avut în vedere prejudiciul grav de imagine ce i-a fost aduscontestatorului în cadrul firmei prin aplicarea sanctiunii, imaginea sa fiind gravdeteriorata. Aceasta sanctiune îi afecteaza imaginea si reputatia nestirbita încadrul societatii si în acest fel se aduc prejudicii majore sanselor sale depromovare în cadrul firmei.Fata de motivul aratat s-a solicitat admiterea recursului si modificarea în partea sentintei civile atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestatieiformulate.În recursul declarat de intimata s-a criticat sentinta instantei de fond canelegala si netemeinica fata de motivul de casare prevazut de art.304 pct.9Cod pr.civila, solicitându-se reanalizarea cauzei si sub aspectul prev.deart.3041 Cod pr.civila.1. În mod gresit instanta de fond a retinut ca fapta pretins a fi abateredisciplinara nu a fost descrisa concret si nu au fost mentionate aspectele careo individualizeaza, desi, din analiza deciziei de sanctionare se observa ca încuprinsul acesteia se face trimitere la referatul nr.570/19.12.2008 întocmit deComisia de cercetare si disciplina si la rezolutia conducerii societatii, acte careau stat la baza emiterii deciziei de concediere nr.1328 din 24 decembrie 2008.Prin acest referat s-a stabilit în mod concret si detaliat care au fost deficienteleconstatate, care au fost obiectiunile si motivatiile contestatorului, precum sipropunerile facute de conducerea societatii.În mod gresit instanta de fond a apreciat ca din cuprinsul sentintei lipsescmotivele pentru care au fost înlaturate apararile contestatorului formulate cuocazia cercetarii disciplinare.Din actele dosarului rezulta în mod cert ca a fost numita o comisie de cercetaredisciplinare care a efectuat cercetarea prealabila, ocazie cu care contestatorulsi-a formulat apararile, iar motivele pentru care au fost înlaturate fiind celeprevazute în referatul nr.770/19.12.2009.De asemenea, în mod gresit instanta a retinut ca intimata nu a motivat în dreptdecizia, desi se arata în decizie ca a fost sanctionat în baza art.264 alin.1 lit.dsi art.266 si 267 alin.1 din Codul muncii pentru faptele prevazute de referatulnr.670/19.12.2008.Ca urmare, în mod eronat instanta de fond a apreciat ca nu au fost îndepliniteconditiile prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii la emiterea deciziei desanctionare.2. În mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei de interes ridicata deintimata în promovarea contestatiei. Aceasta, întrucât, desi a fost comunicatadecizia de sanctionare contestatorului aceasta nu a fost niciodata pusa înaplicare, pâna în prezent acestuia neretinându-i-se vreo suma de bani dinsalariu.Cum îndeplinirea conditiei interesului este necesara nu numai la momentulformularii cererii de chemare în judecata, ci si la data pronuntarii sentintei,instanta trebuia sa respinga contestatia ca ramasa fara obiect.Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si modificareasentintei instantei de fond, în sensul respingerii contestatiei formulate.Recursul declarat de contestator a fost admis, cu consecinta casarii în parte asentintei si trimiterii spre rejudecare la aceeasi instanta a capatului de cerereprivind plata daunelor morale. A fost mentinuta în rest sentinta atacata si a fostrespins recursul formulat de intimata.În considerentele acestei decizii, instanta de recurs a retinut urmatoarele:Obiectul contestatiei de fata îl formeaza obligarea intimatei la anularea decizieide sanctionare.Ulterior, contestatorul si-a completat contestatia solicitând obligarea intimatei laplata de daune morale în cuantum de 25.000 lei, reprezentând prejudiciul deimagine creat prin aplicarea sanctiunii.Instanta de fond a admis în parte contestatia formulata si a constatat nulitateaabsoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008.S-a mentionat în considerentele sentintei ca în privinta daunelor morale seapreciaza ca nu pot fi acordate contestatorului, nefiind prevazute în contractulde munca.Instanta de fond nu s-a pronuntat în nici un fel în dispozitivul sentintei asupraacestui capat de cerere, nu a analizat în fond cererea privind plata daunelormorale, în ce constau acestea, temeiul legal al solicitarii daunelor morale sidaca se acorda sau nu.Procedând în acest mod, instanta de fond nu a clarificat obiectul actiunii si, maimult, nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, motiv de casare prevazutde art.304 pct.6 Cod procedura civila.Fata de acest motiv a fost admis recursul declarat de contestator, cuconsecinta casarii în parte a sentintei atacate si trimiterii cauzei sprerejudecare la aceeasi instanta privind cererea de plata a daunelor morale, fiindmentinute în rest prevederile sentintei atacate.Recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat, pentru urmatoareleconsiderente:Prin decizia nr.1328 din 24 decembrie 2008, intimata-recurenta a dispussanctionarea contestatorului S.G. cu reducerea salariului de baza pe o duratade 3 luni cu 5\%.S-a precizat în motivarea contestatiei ca masura sanctiunii disciplinare s-a luatavând în vedere faptul ca, datorita modului defectuos de lucru se creeazaposibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii si ca este sanctionat pentrunerespectarea obligatiilor ce-i revin din contractul de munca.Potrivit art.268 alin.2 lit.a, c, d din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatiiabsolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa contina: descriereafaptei care constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fostînlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinareprealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul dedrept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica.Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare trebuie sacuprinda toate elementele enumerate în textul citat. Lipsa uneia dintre eleatrage nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.Referitor la mentiunea de la lit.a, în decizie trebuie descrisa în concret faptapentru care a fost sanctionat cel în cauza.Simpla mentiune ca, datorita modului defectuos de lucru se creeazaposibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cât si nerespectarea obligatiade a organiza activitatea de asigurari si daune, de a organiza si raspunde deîndeplinirea sarcinilor trasate de aplicarea normelor si regulamentelorsocietatii, nu este de natura a preciza în ce a constat atitudinea contestatoruluisi prin ce a contravenit deontologiei profesionale.De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie între descriereafaptei, adica indicarea situatiei de fapt în materialitatea ei, prevazuta la lit.a simotivarea în fapt si în drept prevazuta la lit.d, adica indicarea dispozitiilor înbaza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea articolului, alineatului,literei. dispozitiilor legale regulamentare din contractul colectiv de muncanesocotit de acesta.Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara,contractului colectiv de munca încalcate, are relevanta pentru ca instanta sapoata stabili si verifica daca, într-adevar, fapta salariatului constituie abateredisciplinara si daca se încadreaza printre obligatiile impuse acestuia.Numai prin indicarea în decizia de sanctionare a motivelor pentru cares-au înlaturat apararile formulate de salariatul învinuit se asigura în mod real siefectiv dreptul lui la aparare.Fata de prevederile art.268 alin.2 se retine în mod clar ca acest text, prinfiecare componenta a sa, deci si în ceea ce priveste prevederile de la lit.a, c sid, statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei cerinte de formaad validitatem, nulitate care, în lipsa unui text în sens contrar, nu se poateacoperi prin confirmare.Întrucât, asa cum s-a retinut în mod corect de instanta de fond, în decizie nu s-a mentionat descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlaturate apararilecontestatorului si temeiul de drept al aplicarii sanctiunii, asa cum prevaddisp.art.268 alin.2 Codul muncii, în mod corect s-a constatat nulitatea decizieiemise.Si cel de-al doilea motiv de recurs s-a retinut a fi neîntemeiat, întrucât, atâtavreme cât s-a formulat o contestatie împotriva deciziei de sanctionare, instantaa solutionat-o în fond si a constatat ca este nula, neputând aprecia lipsa deinteres. Intimata avea posibilitatea sa anuleze decizia în masura în care nutrecea la executarea acesteia.Fata de cele aratate, recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat înbaza art.312 alin.1 Cod procedura civila.13. Competenta de solutionare a cauzei pentru directorii executivi aisocietatilor comercialeArt. 152 din Legea nr. 31/1990Art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civilaArt. 37 alin. (3) din Legea nr.304/2004Înca din perioada în care se pretinde ca au fost îndeplinite operatiunilecauzatoare de prejudicii, Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale,modificata, prevedea la art.147 pentru directorii executivi, o raspundere fata desocietate pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, care opereaza în aceleasiconditii cu raspunderea administratorilor, chiar daca ar exista o conventiecontrara.Aceste prevederi au fost pastrate neschimbate în formele ulterioare ale legii,însa în cuprinsul art. 152.Ceea ce prevede expres Legea nr. 31/1990 în formele recent intrate în vigoareeste faptul ca directorii societatii comerciale pe actiuni, cum este reclamanta,nu pot încheia cu aceasta contracte de munca.Din interpretarea sistematica a prevederilor legale mai sus mentionate rezultaca directorii executivi ai societatilor comerciale raspund fata de acestea ca siadministratorii societatii pentru neîndeplinirea atributiilor potrivit dispozitiilorreferitoare la mandat si celor speciale din lege, chiar si atunci când suntsalariati ai acesteia.Fiind asimilati cu administratorii chiar si în situatia în care sunt salariati aisocietatii, directorii executivi poarta fata de societate o raspundere întemeiatape mandatul comercial, nu o raspundere patrimoniala în întelesul Coduluimuncii - cu privire la daunele produse societatii comerciale din vina si înlegatura cu munca lor.Data fiind cauza pretentiilor formulate prin cererea de chemare în judecata,natura litigiului este comerciala, competenta de solutionare a acestuia fiind ceareglementata de art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedura civila, fata de valoareaobiectului.Cum însa prin norme de organizare judecatoreasca - art. 37 alin. (3) din Legeanr.304/2004 privind organizarea judiciara, republicata - s-a prevazut preluareade catre tribunalele specializate a cauzelor de competenta tribunalului îndomeniile în care se înfiinteaza, curtea constata ca prin încalcarea normelormentionate privitoare la compunerea instantei, litigiul a fost solutionat de SectiaCivila a Tribunalului Arges, si nu de tribunalul specializat - Tribunalul
Comercial Arges.(Decizia civila nr.1381/R-CM din 13 octombrie 2009)
| ← A data de 16.10.2008, reclamantul Sindicatul Independent al... | Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2007, reclamantul... → |
|---|
