Conflict de muncă. Decizia 1764/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1764
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta TRANS SRL A împotriva sentinței civile nr. 289 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă Trans SRL A, avocat, iar pentru pârâtul intimat Burta lipsă, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță a ignorat proba cu interogatoriul pârâtului și a reținut greșit că acestuia nu îi revine obligația de completare a autorizației de transport și a numărului de înmatriculare.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță a apreciat corect starea de fapt reținând în mod just că pretențiile reclamantei sunt nefondate. Astfel, deși societatea recurentă avea dreptul să conteste procesul verbal, aceasta nu a făcut-o, iar explicațiile date de intimat nu au fost combătute.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22.08.2008, reclamanta - TRANS SRL a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.312,5 euro, reprezentând echivalentul sumei de 4.620 lei, ce constituie contravaloarea prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în data de 07.07.2005, pârâtul, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, angajat ca șofer la societatea reclamantă, a efectuat o cursă de transport România - Germania. În data de 09.07.2005, pe teritoriul Germaniei s-a efectuat un control de către autoritățile germane cu privire la documentele de transport care însoțeau marfa, ocazie cu care s-a constatat că documentele nu sunt corect și complet întocmite. Deși autorizația de transport a fost pusă la dispoziția șoferului, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a completa licența de transport cu numărul de înmatriculare a camionului pe care pârâtul îl conducea. Hotărârea de sancționare a societății reclamante a fost transmisă acesteia în limba germană, iar traducerea actului în limba română a fost realizată la data de 17.05.2006. Societatea reclamantă, în calitate de angajatoare, a fost obligată la plata amenzii în cuantum de 1.312,5 euro deoarece, așa cum reiese din procesul -verbal de sancționare întocmit de către Administrația federală pentru circulația mărfurilor în dosarul nr. 90-02-235-34--/05 din 04.05.2006, persoana responsabilă de completarea licenței de transport nu a putut fi identificată, întrucât pârâtul a refuzat să prezinte actele sale personale pentru a fi sancționat, refuzând să se legitimeze și să își exprime punctul de vedere. Reclamanta consideră că pârâtul se face vinovat de încălcarea art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii civile, ca nefondată, cu motivarea că faptele descrise de reclamantă nu reprezintă încălcări ale obligațiilor pe care și le-a asumat prin contractul colectiv de muncă. În fapt, reclamanta nu a comunicat pârâtului niciodată o fișă a postului în care să fie consemnate în mod concret atribuțiile, drepturile și obligațiile pe care ar urma să și le asume în calitate de angajat al societății. Nu i s-a prezentat și nu semnat nici un document în baza căruia reclamanta să fi stabilit că este responsabil de completarea documentelor despre care se vorbește în procesul verbal de constatare a contravenției întocmit în Germania.
Prin sentința civilă nr. 289 din 16 februarie 2009 Tribunalului Arads -a respins acțiunea reclamantei - Trans SRL, în contradictoriu cu pârâtul Burta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului, și anume fapta ilicită în condițiile în care probatoriul administrat nu atestă obligația pârâtului de a completa autorizația de transport cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor, vinovăția ce a fost reținută de autoritatea germană în sarcina reclamantei și a reprezentantului acesteia; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, constând în amenda contravențională.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință, pârâtul Burta să fie obligat la plata sumei de 1312,5 Euro, echivalentul sumei de 4620 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu.
În motivare, a reiterat motivele arătate în petitul acțiunii, arătând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a completa licența de transport cu numărul de înmatriculare al camionului pe care îl conducea și ruta de transport, opinând în sensul că greșit instanța de fond a concluzionat că nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a salariatului Burta, deși el însuși a recunoscut la interogator obligația pe care o avea în calitate de șofer de a completa documentația de transport, iar la stabilirea culpei salariatului, ar fi trebuit să se țină seama atât de sarcinile prevăzute în fișa postului, cât și de existența calității sau împuternicirii de a le realiza.
A mai arătat recurenta că din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără dubiu că sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului, conform art.270 alin.1 Codul muncii, constând în faptul că prin refuzul de legitimare al pârâtului, societatea a fost amendată, amendă ce a fost plătită de societate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299-312 rap. la art.3041Cod procedură civilă.
Criticile aduse sentinței civile recurate, sunt nefondate.
Prima instanță a observat în mod corect că faptele despre care face vorbire reclamanta în acțiune, și reiterate în recurs, nu întrunesc elementele în baza cărora ar fi angajată răspunderea materială a angajatorului.
Art. 270 alin.1 din Codul muncii, prevede că " salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", izvorul răspunderii patrimoniale constituindu-l contractul individual de muncă.
La baza răspunderii patrimoniale stă vinovăția (culpa) celui în cauză, în cadrul ei nefuncționând, ca regulă, prezumția de culpă, o altă caracteristică constând în reglementarea răspunderii patrimoniale prin norme legale imperative, iar salariatul răspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care a fost prevăzut sau era previzibil la momentul încheierii contractului individual de muncă.
Ori, din probatoriul existent la dosar rezultă că pârâtul nu a semnat nici un document în baza căruia reclamanta să fi stabilit că este responsabil de completarea documentelor despre care se vorbește în procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit în Germania, completarea licenței de transport neputând face obiectul completării de către conducătorul auto.
Într-adevăr, la stabilirea culpei salariatului trebuie să se țină seama și de sarcinile prevăzute în fișa postului, însă, din fișa postului rezultă că nu pârâtului, în calitate de șofer, îi revenea obligația completării autorizației de transport.
Pentru aceste considerente, cum sentința atacată este legală și temeinică, sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta TRANS SRL A împotriva sentinței civile nr. 289 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect conflict de muncă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./14.12 2009
Thred./14.12.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 11/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5455/2009. Curtea... → |
|---|
