Conflict de muncă. Decizia 2327/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2327
Ședința publică din 3 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen DR.-
GREFIER: A
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta SRL A împotriva sentinței civile nr.425 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamanta recurentă SRL A, avocat, iar pentru pârâta intimată lipsă, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială, iar reprezentantul intimatei depune în copie chitanța de plată a onorariului avocațial în sumă de 500 lei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță a interpretat greșit natura juridică a acțiunii principale și a schimbat obiectul cauzei încălcând dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă. În speță, obiectul acțiunii principale fiind constatarea nulității absolute a unui contract individual de muncă, urmare a soluției pronunțate în dosarul nr.437/P/2005 și posibilitatea conferită de dispozițiile art.245 alin.3 lit.c/1 Cod procedură penală și nicidecum o cerere vizând un conflict de muncă, conform dispozițiilor art.283 alin.1 Codul muncii, cum eronat s-a reținut. De asemenea, în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate, respectiv excepția calității procesual active a intimatei, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității lucrului judecat, iar pe de altă parte, în mod evident au fost ignorate dispozițiile art.1169 cod civil și art.129 alin.5 Cod procedură civilă, privind probele administrate asupra cererii reconvenționale.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, susținând că prima instanță în mod corect a apreciat că cererea reclamantei a fost tardivă, fiind introdusă după decesul antecesorului intimatei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 1 februarie 2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta, în calitate de moștenitor legal al defunctului G, solicitând constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr.-/11.12.2003, înregistrat la ITM A la data de 17.12.2003,încheiat între defunctul și - SRL A,în temeiul art.56 lit. coroborat cu art.57 alin.7 Codul Muncii și art.948 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pârâta a fost cercetată în cauza ce a format obiectul dosarului nr.437/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad,dosar finalizat prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 17 iulie 2006, dată de procuror în același dosar, soluție definitivă prin respingerea plângerii întemeiată pe dispozițiile art.278 și art.2781Cod procedură penală.
A mai arătat că, deși procurorul avea posibilitate de a sesiza instanța civilă în vederea anulării contractului de muncă falsificat conform dispozițiilor art.245 alin.3 lit. Cod procedură penală nu a realizat acest lucru, dispunând scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
De asemenea, reclamanta a susținut că întrucât nu a existat o manifestare a acordului de voință al reprezentanților legali ai săi, în sensul încheierii contractului de muncă cu defunctul G, soțul pârâtei, contractul de muncă nr.-/11.12.2003 este lovit de nulitate absolută.
Prin întâmpinare, pârâta solicitat, în temeiul argumentelor invocate de către reclamantă, numai nulitatea relativă a contractului de muncă, nulitate care este prescriptibilă,față de nulitatea absolută.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtă, s-a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata sumei de 12.790 lei reprezentând c/valoarea salariilor restante neacordate pentru activitatea desfășurată de fostul angajat, G, în prezent decedat, soției acestuia, de la data de 01.12.2003 până la data de 31.12.2006, plus cheltuieli de judecată acordate conform sentinței civile nr.223/2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.12/2005,Decizia civilă nr.1586/2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.5306/C/2005, Sentința civilă nr.378/2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.125/2006.
Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cererii reconvenționale, arătând că instanța competentă ar fi Judecătoria Arad, conform prevederilor art.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamantă reconvențională arătând că dreptul de a solicita remunerarea muncii prestate în temeiul unui contract individual de muncă nul îl are numai persoana care a prestat munca.
De asemenea, a mai invocat reclamanta, excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că acțiunea este tardiv formulată pentru perioada cuprinsă între 01.12.2003-01.02.2005, precum și excepția autorității de lucru judecat, arătând că pentru întreaga perioadă pentru care sunt solicitate drepturile salariale prin acțiunea reconvențională există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și ca atare, s-ar impune aplicarea prevederilor art.163 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe fond, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă ca neîntemeiată și nelegală.
Prin sentința civilă 425 din 24 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, excepție invocată de pârâta;
A respins excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune și a autorității de lucru judecat, excepții invocate de reclamanta - SRL
A respins acțiunea civilă formulată și exercitată de reclamanta - SRL A, în contradictoriu cu pârâta ,în calitate de moștenitor legal al defunctului G, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr.-/11.12.2003, înregistrat la data de 17.12.2003, încheiat între defunctul G și - SRL A, ca tardiv introdusă.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamanta reconvențională în contradictoriu cu reclamanta - pârâta reconvențională, - SRL A și în consecință:
A obligat reclamanta-pârâta reconvențională să plătească pârâtei -reclamantă - reconvențională cu titlu de despăgubiri, suma de 12 790 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite și neachitate defunctului soț, pe perioada 01.12.2003-31.12.2006 și cheltuieli de judecată.
Totodată, a obligat reclamanta-pârâta reconvențională să plătească pârâtei - reclamanta reconvențională suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, soțul pârâtei, defunctul Gaf ost salariatul reclamantei, conform contractului individual de muncă nr.-/11.12.2003 înregistrat la ITM A la data de 17.12.2003.( fila 6 din dosar ).
Prin sentința civilă nr.223/16 martie 2005 pronunțată în dosar nr.112/2005 de Tribunalul Arad, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1586/20 iunie 2005 pronunțată în dosar nr.5306/C/2005 de Curtea de Apel Timișoara ( filele 13-17 din dosar ), reclamanta a fost obligată a achita soțului pârâtei drepturile salariale pe perioada 01.12.2003- până la data pronunțării sentinței, plata concediului de odihnă pe anul 2004 și plata sumei de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.378/27 martie 2006 pronunțată în dosar nr.125/2006 de către Tribunalul Arad, ( filele 18-19 din dosar ) reclamanta a fost obligată să plătească drepturile salariale cuvenite soțului pârâtei începând cu luna august 2004, până la reintegrarea pe post, plata indemnizațiilor pentru concediul de odihnă pentru anii 2004,2005 și cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 17 iulie 2006 pronunțată de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad ( fila 5 din dosar ) pârâta a fost scoasă de sub urmărire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.290 alin.1 Cod penal, aplicându-i-se o amendă administrativă de 1000 lei.
La data de 5 ianuarie 2007 soțul pârâtei a decedat, conform Certificatului de deces seria - nr.-/2007 ( fila 12 din dosar ).
Întrucât drepturile salariale cuvenite acestuia nu i-au fost achitate, pârâta a formulat cerere reconvențională.
In temeiul prevederilor art.137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond invocate.
Instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, excepție invocată de pârâta,.
Conform prevederilor art.17 Cod procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, instanța competentă să judece acțiunea reclamantei fiind Tribunalul Arad, conform prevederilor art.2. 1 alin.1 lit. Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art.284 Codul Muncii, rezultă că această instanță este competentă și în soluționarea cererii reconvenționale.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei -reclamantă reconvențională, aceasta având o astfel de calitate, fiind succesoare în drepturi a soțului ei defunct, fost salariat al reclamantei -pârâta reconvențională.
De asemenea, a respins excepția privind prescripția dreptului material la acțiune al pârâtei, excepție invocată de reclamantă, constatând că dreptul material la acțiune al acesteia, în calitate de succesoare în drepturi al soțului ei defunct, nu s-a prescris.
Totodată, a respins excepția autorității de lucru judecat, obiectul cererii reconvenționale fiind plata tuturor drepturilor salariale restante neacordate și a cheltuielilor de judecată acordate, prin sentințe civile definitive, executorii și irevocabile, cerere formulată de pârâta, succesoare în drept al soțului ei defunct, fost salariat al reclamantei, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.163 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a se putea reține această excepție.
In baza probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamantă a fost tardiv introdusă. Astfel, conform prevederilor art.283 alin.1 lit.d din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate, pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia,
Contractul individual de muncă asupra căruia reclamanta - prin acțiunea civilă formulată - a solicitat a se consta nulitatea absolută, a încetat, conform prevederilor art.55 lit.a coroborat cu prevederile art.56 lit.a din Codul Muncii,la data decesului salariatului,
De asemenea, și art.73 lit.b din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prevede,constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută pe întreaga durată, perioadă în care contractul respectiv este în ființă,
In consecință, în situația cererilor privind constatarea nulității contractului individual de muncă, termenul nu este stabilit pe zile sau luni el corespunzând duratei de existență a contractului, după încetarea acestuia prescriindu-se dreptul de a solicita constatarea nulității lui.
Pe cale de consecință, în baza considerentelor în fapt și în drept arătate, instanța a respins acțiunea civilă formulată și exercitată de reclamanta - SRL A în contradictoriu cu pârâta în calitate de moștenitor legal al defunctului G, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr.348 155/11.12.2003, înregistrat la data de 17.12.2003, încheiat între defunctul G și - SRL A, ca tardiv introdusă.
Instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pe reclamanta - pârâta reconvențională să plătească pârâtei - reclamantă reconvențională cu titlu de despăgubiri suma de 12 790 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate defunctului soț, pe perioada 01.12.2003-31.12.2006 și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs în termen legal reclamanta pârâtă reconvanțional solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii cererii reconvenționale.
Invocând dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit natura juridică a acțiunii principale și a schimbat obiectul cauzei. A susținut că prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr.-/11.12.2003 ca urmare a soluționării dosarului penal nr.437/P/2006 în care s-a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile art.245 alin.3lit.c Cod procedură penală, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii așa cum a reținut instanța de fond.
Cu privire la admiterea cererii reconvenționale s-a invocat nelegalitatea sentinței ( art.304 pct.9 Cod procedură civilă ), susținându-se că s-au încălcat dispozițiile art.57 alin.5 Cod procedură civilă, reclamanta reconvențională neavând calitate procesuală activă pentru a pretinde în calitate de moștenitoare, drepturile salariale ale defunctului soț.
S-a criticat sentința și pentru greșita soluționare a excepției prescripției.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturi salariale neacordate pentru perioada 1.12.2003 -1.02.2005 fiind prescris la data introducerii acțiunii.
S-a invocat nelegalitatea sentinței și pentru greșita respingere a excepției autorității lucrului judecat, sentința civilă nr.378/27.02.2006 obligând pârâta la plata drepturilor salariale a defunctului soț, începând cu luna VIII 2004 până la reintegrare.
S-a mai susținut că soluționarea cauzei s-a făcut fără a se dovedi cuantumul despăgubirilor pretinse.
Pârâta intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în motivare reluând în esență, considerentele instanței de fond.
Examinând cauza, conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat în parte, cu privire la admiterea acțiunii reconvenționale.
Cu privire la respingerea acțiunii principale, recursul este nefondat și sentința va fi menținută pentru următoarele considerente:
Prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă al defunctului soț al reclamantei, iar temeiul de drept al acțiunii a fost art. 245 alin.3 lit.c Cod procedură civilă și art.56 lit.e și 57 alin.7 Codul muncii.
Contractul individual de muncă ( într-o definiție doctrinară ), este o convenție în temeiul căreia o persoană fizică ( salariatul ) se obligă să presteze o anumită activitate pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, care la rândul său, se obligă să plătească remunerația ( salariul ) și să asigure condiții adecvate desfășurării activității.
Potrivit dispozițiilor art.16 Codul muncii, contractul de muncă se încheie în formă scrisă, dar aceasta nu este o condiție ad validitatem - de validitate, ci una de probă ( ad probationem ) și potrivit alin.2 al acestui articol conferă posibilitatea dovedirii prevederilor contractuale și ale prestațiilor efectuate cu orice mijloc de probă.
În raport de cele de mai sus, constatarea nulității absolute a contractului de muncă nu se poate face doar raportat la " înscrisul " doveditor al încheierii raporturilor de muncă.
Chiar dacă " înscrisul " - contractul în formă scrisă - nu a fost semnat de către defunctul soț al reclamantei, în raport de dispozițiile art.16 Codul muncii, a existat un contract de muncă între părți și acest aspect este dovedit prin probele dosarului.
La dosar se află înscrisul adresat de către societate salariatului G, prin care este invitat în calitate de angajat al SRL să-și clarifice raporturile de muncă ( 26 ) și o întâmpinare a G și Fii SRL în dosar nr.112/2004 prin care se apără susținând că G nu este angajatul său ci a SRL ( 18 ), este de asemenea decizia de concediere a acestuia și un proces verbal al care constată neplata unor drepturi salariale către acest salariat.
În același timp, s-a pronunțat sentința 223/2005 de către Tribunalul Arad și sentința 348/2006, care dovedesc cu putere de lucru judecat existența raporturilor de muncă.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile Codului muncii, iar acțiunea prin care se constată nulitatea contractului de muncă, ce a încetat prin decesul salariatului, în raport de dispozițiile art.57 alin.4 Codul muncii, apare în primul rând ca inadmisibilă.
Prin acțiunea introdusă reclamanta solicitând să se constate nulitatea absolută a înscrisului constatator al raporturilor de muncă, tinde la a dovedi inexistența raporturilor de muncă, ori prin hotărârile irevocabile de mai sus, (sentința 348/2006 și 223/2005 ) dispunându-se plata unor drepturi salariale, reintegrarea contestatorului după o concediere constatată ca nelegală, s-a stabilit cu puterea lucrului judecat existența raporturilor de muncă.
Prin urmare, criticile sunt nefondate și cu privire la acest aspect sentința va fi menținută.
Sentința este nelegală cu privire la admiterea acțiunii reconvenționale.
Calitatea procesuală a reclamantei reconvențională este indiscutabilă, fiind conferită și de dispozițiile art.162 alin.2 Codul muncii, dar cu privire la drepturile salariale pretinse există autoritate de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 378/2006, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale către contestatorul G, începând cu luna august 2004 până la reintegrarea acestuia, ori reintegrarea nu a avut loc survenind decesul.
Pentru perioada 1.12.2003 - 16.03.2005 s-a pronunțat sentința civilă nr.223/2005 a Tribunalului Arad, prin care i s-au acordat drepturile salariale soțului reclamantei.
Reclamanta fiind succesoarea soțului, aceste sentințe îi sunt opozabile și având un titlu în raport de dispozițiile art.1201 Cod civil și 166 Cod procedură civilă, oad oua acțiune este inadmisibilă și în mod nelegal a fost admisă.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin 1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii reconvenționale, menținându-se restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta reconvențional împotriva sentinței civile nr.425/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă reconvențional -.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea reconvențională și menține în rest dispozițiile sentinței
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR
- - - - - DR.-
În
VICEPREȘEDINTE
- - -
GREFIER,
A
Red./17.07.2008
Thred./18.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Pitesti | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
