Contract de muncă. Jurisprudență Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 243 din data de 06.04.2017
Angajatorul nu a făcut altceva decât să respecte legea atunci când a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă în funcție de condițiile concrete de la locul de muncă ale acestora și atâta vreme cât locul de muncă este prevăzut în anexa II din Ordinul 50/1990, voința legiuitorului fiind ca acestea să beneficieze de grupa a II-a de muncă și nu de grupa I de muncă.
Este irelevant faptul că reclamantul a lucrat în condiții la fel de nefavorabile, de microclimat, noxe, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente ca și cele prevăzute în grupa I de muncă, atâta timp cât s-a prevăzut prin lege încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Mai mult, a recunoaște tuturor angajaților din cadrul unității încadrarea în grupa I de muncă, indiferent de locul unde și-a desfășurat activitatea însemnă implicit a-i discrimina pe acei salariați care au lucrat efectiv în locurile încadrate în grupa I de muncă, prevăzute de acte normative, în care condițiile de muncă și factorii de risc au fost mult mai grele, comparativ cu ceilalți salariați din unitate pentru care legea a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 06.04.2017
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 05.01.2017 reclamantul SS a chemat în judecată pe pârâta RAAN prin lichidator judiciar EI SPRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioadele 23.02.1989 - 15.10.1991 și 28.10.1992-01.05.1995 a desfășurat activitate în grupa I de muncă în procent de 100% și să fie obligată pârâta să elibereze o adeverință tip în acest sens, conform HG nr.257/2011, Anexa 14.
În fapt, reclamantul a arătat că în perioadele 23.02.1989 - 15.10.1991 și 28.10.1992-01.05.1995 și ulterior până în 2015 a lucrat ca electrician la instalația de fabricare a H2S, instalația de depozitare a H2S și instalația de epurare - instalații speciale ce vehiculau gaz deosebit de toxic din cadrul RAAN - Suc. RP, fără a schimba locul de muncă.
A precizat că a lucrat în condiții grele de muncă ce afectează starea de sănătate, astfel că se impune a i se recunoaște beneficiul grupei I de muncă datorită faptului că a fost supusă unui complex de factori de risc, de îmbolnăvire și accidente, respectiv pericol de electrocutare, accidentări de natură neelectrică (căderi în gol, arsuri, vătămări corporale, intoxicații cu H2S), activitatea fiind prestată la instalații aflate în funcțiune unde se vehiculau cantități foarte mari de gaz toxic (hidrogen sulfurat gaz letal), risc mecanic, termic, chimic - mediului de muncă în condiții de zgomot, temperaturi ridicate/scăzute, curenți de aer, intemperii, umiditate, gaze toxice, pulberi, lucru la înălțime, dar si factori de risc legați de sarcina de muncă care determină suprasolicitarea fizică și psihică..
Aceste activități au fost recunoscute încă de la încheierea primului contract de muncă prin sporurile speciale acordate în perioadele 23.02.1989 - 15.10.1991 și 28.10.1992-01.05.1995 , respectiv spor complexitate, spor pentru condiții grele de muncă, spor special pentru personalul care lucrează în mediu cu H2S, antidot acordat pentru refacerea persoanelor ce lucrează în mediu toxic, spor suplimentar la concediu, etc.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat pe linie ierarhică șefului de secție, compartimentului Serviciu resurse umane, sindicatului și ulterior îndreptarea situației privind acordarea grupei I de muncă în conformitate cu celelalte categorii de muncitori care-și desfășurau activitatea în instalațiile menționate și aveau grupa I de muncă (operatori chimiști, electricieni, lăcătuși mecanici, compresoriști, etc.) din alte secții .
De asemenea, a arătat că, prin cererea nr. 3098/10.10.2016 a solicitat eliberarea unei adeverințe cu privire la locul de muncă și grupa corespunzătore, cerere la care i s-a răspuns prin nota nr. 36/09.11.2016 .
Reclamantul a arătat că de-a lungul întregii perioade 23.02.1989 - 15.10.1991 și 28.10.1992-01.05.1995 a beneficiat de spor special pentru persoanele care lucrează în mediu de H2S, spor de complexitate și spor pentru condiții grele de muncă (mediu toxic și periculos) acordate persoanelor încadrate în grupa I de muncă, precizând că în toată perioadă nu și-a schimbat locul de muncă, așa cum rezultă din înscrierile din carnetul de muncă , contractele individuale de muncă .
Prin acțiune s-au invocat dispozițiile art.158 alin.1, art.l59 alin.2 din Legea nr.263/2010 referitoare la dovada vechimii în muncă și la adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă, precum și dispozițiile art.126 alin.1 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010.
Reclamantul a mai arătat că actele normative nu reglementează încadrarea ope legis în grupele de muncă, ci prevăd o procedură specială în acest sens, iar până la data de 1 aprilie 2001 încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr.50/1990, completat și modificat, pentru categorii de personal specific unei anumite ramuri de activitate fiind emise ordine de către ministerele de resort.
În acest sens, prin Ordinul nr.969/1990 al Ministerului Industriei Chimiei și Petrochimiei, personalul unităților din subordinea Ministerului Chimiei și Petrochimiei care lucrează în instalații, locuri de muncă, activități și categorii profesionale cuprinse în anexa la HG nr.456/1990 beneficiază de încadrare în grupa I de muncă, în condițiile respectării metodologiei prevăzute la Ordinul nr.50/1990; punctul 4 din Anexa la HG nr.456/1990 include în lista locurilor de muncă încadrate în grupa I de muncă pe cele din instalațiile ce fabrică, vehiculează și depozitează hidrogen sulfurat (H2S) instalațiile de distilare a apei grele, de schimb izotopic și de epurare a apei reziduale cu hidrogen sulfurat.
A mai arătat că, conform metodologiei de aplicare a Ordinului nr.50/1990 angajatorul RP a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, fiind emisă decizia nr.361/04.10.1990 care reprezintă actul administrativ de încadrare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990 pct.3,6,7 și 9, decizia nr.361/1990, HG nr.257/2011, Legea nr.263/2010, Ordinul nr.969/1990 al MiChP, HG nr.456/1990.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie certificată:cartea de identitate, carnetul de muncă, contractele individuale de muncă din perioada în litigiu, fișa de post, Nota internă nr. 36/09.11.2016, decizia nr. 410/1989, cererea nr.2543/2014, adresa nr. 3723/18.06.2015, nota internă nr. 28/30.09.2016, decizia nr.361/1990, Ordinul nr.969/1990 al Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, HG nr.456/1990 și anexa la hotărâre, practică judiciară.
În baza art.201 alin.1 Cod proc. civ acțiunea a fost comunicată pârâtei care nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, în baza art.22 alin.2 Cod proc. civ s-au solicitat relații de la pârâtă cu privire la locul de muncă, condițiile de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada în litigiu, relații comunicate cu adresa nr.336/22.03.2017 la care s-au anexat în copie decizia nr. 359/1995, Nota comună nr.5605/12.09.1995 încheiată de reprezentanții sindicatelor și patronatul din cadrul ROMAG și anexele la aceasta privind locurile de muncă și categoriile profesionale beneficiare de încadrare în grupele I și II de muncă, contractele individuale de muncă ale reclamantului, fișa postului și Nota internă 14/20.03.2017.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Conform contratului individual de muncă, actelor adiționale la contractul individual de muncă și a înscrierilor din carnetul de muncă în perioada din litigiu respectiv 23.02.201989 -15.10.1991, 28.10.1992 -01.05.1995 reclamantul SȘ a fost angajat al RAAN în funcția de electrician, locul de muncă fiind Secția 8.
Prin Decizia fostului angajator nr.359/156/1995 locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în această perioadă în grupa a II-a de muncă în baza HG 559/1990, Ordinului 969/1990 și Ordinului 50/1990, anexa II pct. 160.
Decizia a prevăzut că începând cu data de 01.05.1995 beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă personalul din secțiile și instalațiile care prepară, vehiculează și depozitează hidrogen sulfurat, distilare, epurare pe cu H2S, personalul CFU care participă la siguranța circulației, personalul din secțiile auxiliare (mecanică.,electrică, AMA) care deservesc și lucrează în secțiile de bază și conducerea tehnică a filialei conform anexei nr 1 din nota comună/1995.
La art. 2 din decizie s-a prevăzut că personalul necuprins în art 1 beneficiază de încadrare în grupa a II-a conform anexei 2 din nota comun.
Nota comună a fost încheiată între conducerea filialei ROMAG și Sindicat iar anexele la aceasta cuprind listele, locurile de muncă și categoriile profesionale beneficiare de încadrarea în grupa I și II de muncă.
Încadrarea locului de muncă al reclamantului în grupa a II-a de muncă pentru această perioadă a fost determinată de specificul activității Secției 8, respectiv de a asigura mentenanța din punct de vedere ANC la toate secțiile și instalațiile din cadrul platformei ROMAG P și a fost în totală concordanță cu dispozițiile legale respectiv HG 559/1990, Ordinul Ministrului Industriei Chimice și Petrochimice nr. 969/1990 și Ordinul 50/1990.
Reclamantul a susținut că având în vedere felul muncii desfășurate și locul de muncă potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu, specifice condițiilor reglementate pentru grupa I, se impune recunoașterea încadrării în grupa I de muncă, cu atât mai mult cu cât și-a desfășurat activitatea în secții în care se vehicula hidrogen sulfurat, aspect reieșit și din nota internă nr. 36 din 09.11.2016.
Susținerile reclamantului nu sunt întemeiate.
În cazul de față angajatorul nu a făcut altceva decât să respecte legea atunci când a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă în funcție de condițiile concrete de la locul de muncă ale acestora și atâta vreme cât locul de muncă este prevăzut în anexa II din Ordinul 50/1990, voința legiuitorului a fost ca acestea să beneficieze de grupa a II-a de muncă și nu de grupa I de muncă.
Este irelevant faptul că reclamantul a lucrat în condiții la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente ca și cele prevăzute în grupa I de muncă atâta timp câr s-a prevăzut prin lege încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Mai mult, a recunoaște tuturor angajaților din cadrul unității încadrarea în grupa I de muncă, indiferent de locul unde și-a desfășurat activitatea însemnă implicit a-i discrimina pe acei salariați care au lucrat efectiv în locurile încadrate în grupa I de muncă, prevăzute de actele normative arătate mai sus, în care condițiile de muncă și factorii de risc au fost mult mai grele comparativ cu ceilalți salariați din unitate pentru care legea a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
De remarcat este și faptul că pentru a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă trebuie ca timpul efectiv lucrat în aceste condiții să fie de cel puțin 50 % din programul de lucru și 70 % din program în condiții de grupa a II-a. Ori, asigurând mentenanța din punct de vedere AMC la toate instalațiile din cadrul platformei ROMAG P este firesc să nu lucreze în condițiile prevăzute de lege numai în instalațiile în care se fabrică, vehiculează și depozitează hidrogen sulfurat, instalații de distilare a apei grele, de schimb izotopic și de epurare ape reziduale cu H2S, platforma combinatului având și alte instalații decât acestea.
Mai mult, atunci când reclamantul și-a desfășurat activitatea în secțiile în care existau instalații care fabricau, vehiculau și depozitau hidrogen sulfurat, instalații de distilare a apei grele, de schimb izotopic și de epurare ape reziduale cu H2S angajatorul a dispus încadrarea locului de muncă în grupa I, respectiv începând cu data când locul de muncă a fost la Secția AMA I.
Reclamantul a susținut că alți colegi au beneficiat de încadrare în grupa I de muncă prin hotărâri judecătorești însă acest aspect nu are relevanță deoarece practica judiciară nu este obligatorie pentru instanță și potrivit constituției judecătorii se supun doar legii, iar hotărârile judecătorești sunt opozabile doar părților litigioase și nu erga omnes.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantului va fi respinsă.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Desfacerea... | Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă → |
|---|
