Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă

Comentarii

0

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 234 din data de 04.04.2017

Contestație decizie de concediere - anularea Deciziei nr. 25 din 10.03.2016; plata unor despăgubiri bănești; repunerea părților în situația anterioară; plata unor daune morale în cuantum de 10.000 lei

Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe, contestatorul ȘR, a chemat în judecată pe intimatul Centrul de Asistență Medico - Socială C pentru anularea deciziei nr. 25 emisa de intimat la data de 10.03.2016; obligarea intimatului la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat; repunerea pârtilor în situația anterioara, în sensul reintegrării pe postul deținui anterior desfacerii contractului de muncă; obligarea intimatului la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 ; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că a fost salariatul intimatului în baza unui Contract Individual de munca pe perioada nedeterminata, începând cu data de 08.12.2008 și până la concedierea dispusă prin decizia ce face obiectul prezentei contestații.

În această perioadă a ocupat următoarele funcții: 08.12.2008 - 31.01.2013 - inspector Specialitate Achiziții Publice; 31.01.2013-27.11.2015 - director; 27.11.2015 - 10.03.2016 - inspector spec. Gr. I.

Prin Decizia de Concediere Nr.25/10.03.2016 s-a dispus concedierea sa ca urmare a "reorganizării structurii Centrului de Asistență Medico Sociala C și a desființării locului de muncă ocupat de salariat".

Reorganizarea structurii Centrului de Asistență Medico-Socială C s-a făcut prin Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M privind aprobarea organigramei și a statutului de funcții ale Centrului de Asistență Medico-Socială C.

Temeiul de drept al deciziei de concediere l-au constituit prevederile art. 55. lit. c coroborat cu art. 58, alin.(l), art. 65, art.66, art.75, alin.(l) și art. 76 din Legea 53/2003-Codul Muncii, actualizată.

Învederează nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de concediere nr.25/ 10.03.2016 pentru următoarele considerente:

În primul rând, apreciază că prin decizia de concediere nu sunt enumerate motivele care au determinat restructurarea și implicit, motivele care au dus la desființarea postului ocupat de el. În această situație, consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 78, decizia fiind lovită de nulitate absolută.

Potrivit art. 77 din Codul Muncii "decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului" și apreciază că rolul preavizului este de a încunoștința salariatul asupra viitoarei încetări a contractului său de muncă după expirarea termenului de preaviz, așa încât în mod evident trebuie să fie acordat anterior încetării contractului individual de muncă. Pe cale de consecința, consideră că, preavizul trebuia acordat înainte de emiterea deciziei de concediere și nu odată cu emiterea acesteia pentru că în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Codul Muncii, republicat, decizia de concediere produce efecte în sensul încetării raporturilor de muncă de la data comunicării ei salariatului, or curgerea preavizului după aceasta dată este lipsită de sens câtă vreme raportul de muncă și-a încetat existenta potrivit dispozițiilor legale

Decizia de concediere i-a fost comunicată în data de 10.03.2016 și din conținutul art.l din această decizie, rezultă că, încetarea contractului individual de muncă al său încetează "începând cu data prezentei" , adică cu data emiterii: 10.03.2016.

De asemenea, din conținutul art.2, alin.(l) din aceeași decizie de concediere, reiese că salariatului "i se acordă un preaviz de 20 (douăzeci) zile lucrătoare, începând (tot) cu data prezentei dispoziții", adică 10.03.2016.

Având în vedere cele precizate mai sus, precum și prevederile art. 75, alin. (3) din Codul Muncii: " în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepția cazului prevăzut de art. 51, alin. (2).", apreciază că, încetarea contractului de muncă nu poate avea loc decât după efectuarea preavizului și nu în același timp cu acordarea preavizului, așa cum a dispus intimatul prin Decizia de Concediere nr. 26/10.03.2016.

Conform art. 65, alin. (2), "desființarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă și să aibă o cauza reală și serioasă".Textul de lege citat, nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea măsuri să poată fi îngrădit dreptul la muncă.

Desființarea este efectiva, atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții, măsura care se întemeiază pe situația concretă ce trebuie dovedită, cum ar fi, spre exemplu, dificultățile economice și diminuarea sau chiar încetarea activității, dar și de transformări tehnologice, modernizare automatizarea proceselor de prestare a serviciilor, etc, în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați.

De asemenea, desființarea locului de muncă nu este efectivă dacă este urmată de reînființarea după scurt timp, a aceluiași loc de muncă. Nici schimbarea denumirii postului nu poate fi considerată o desființare efectivă a locului de muncă.

În speța de față, după cum se poate observa, locul său de muncă nu este desființat, ci, i s-a schimbat denumirea din "Inspector Specialitate I" în "Economist Gr. I pregătirea profesională și sarcinile de serviciu fiind aceleași.

De asemenea, atât din decizia de restructurare, cât și din decizia de concediere, nu rezultă motivele restructurării și ale desființării postului ocupat de el.

Cauza este reală, așa cum a precizat și la punctul 3, atunci când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, etc, independența de bună sau reaua credința a angajatorului.

Or, în cazul său apreciază că motivul real al concedierii ține de persoana salariatului, între părți existând un istoric tensionat, angajatorul optând pentru reducerea postului ocupat de el numai pentru ca urmarea îndepărtarea sa din cadrul Centrului de Asistenta Medico- Sociala C. În susținerea celor de mai sus, învederează faptul că, s-a încercat în mai multe rânduri schimbarea abuzivă din funcție a sa.

Cauza este serioasă, când se impune din necesitați evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.

În situația reducerii postului ocupat de el nu se pune problema unor dificultăți economice sau a reducerii de activitate, ci, dimpotrivă potrivit dispozițiilor OUG 41/2015, art. VI, alin.(6), unitățile care au accesat fonduri europene sunt obligate să-și respecte indicatorii asumați față de un terț, adică, creșterea numărului de personal cu 15 (cincisprezece) posturi, de la 33 la 48, condiție necesara realizării Proiectului nr. 11364 privind modernizarea si extinderea Centrului de Asistență Medico-Socială C - Pavilion Central.

Reorganizarea făcută de Consiliul Județean M este netemeinică și nelegală din următoarele motive:

Prin aceasta reorganizare s-au încălcat prevederile HG 413/2003 și instrucțiunile nr. 1/507/2003, privind aplicarea acestei hotărâri, prevederi care reglementează organizarea și funcționarea serviciilor medico-sociale.

De asemenea, în mod eronat, reorganizarea s-a făcut prin aplicarea prevederilor HG 867/2015, prevederi care reglementează organizarea și funcționarea serviciilor sociale din unitățile de asistență socială și nu unitățile de asistență socială, care sunt organizate în baza OG. 70/2002.

În acest caz, reorganizarea nu este reală, ci abuzivă, întrucât numărul de posturi trebuia să crească și nu să scadă, iar posturile așa-zis desființate, au fost menținute (doua din trei) dar redenumite, sarcinile posturilor rămânând

aceleași. Afirmă, că va demonstra cu înscrisuri și alte mijloace de probă, ca măsura este abuzivă, întrucât, în mai multe rânduri s-a încercat de către angajator și îndeosebi de către așa-zisul "organ-superior", recte Consiliul Județean M, îndepărtarea sa din serviciu, fiind incomod — pentru modul corect în care și-a desfășurat activitatea în toată această perioadă cât a fost angajatul intimatului.

A întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 78 si 80 din Codul Muncii, precum si pe dispozițiile art. 55, lit. c), art. 58, art.65, alin.(l) si (2), art.75 alin.(l) si (3), art. 76 si art.77 din același cod.

In dovedire a depus Decizia de Concediere nr. 25/10.03.2016;

Intimatul Centrul de Asistență Medico-Socială C a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată în totalitate și menținerea Deciziei de concediere nr. 25/10.03 2016, ca fiind legală și temeinică.

În motivare a arătat că toate criticile contestatorului sunt nefondate în totalitate pentru următoarele considerente:

Nu se poate reține că în decizia contestată nu sunt enumerate motivele care au dus la restructurarea postului ocupat anterior de contestator.

Așa cum rezultă chiar din preambul Dispoziției nr. 25/10.03 2016, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului este "determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării structurii Centrului de Asistența Medico-Socială C".

În continuare, în motivarea dispoziției se face referire Ia Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M, autoritate în subordinea căreia își desfășoară activitatea, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, precum și la actele normative avute în vedere- H.G. nr. 459/2010 și H.G. nr. 867/2015.

Așadar, restructurarea activității intimatei s-a produs prin efectul legii și a fost cuprinsă într-un act cu caracter administrativ emis de autoritatea publică în subordinea căreia funcționează, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M.

Consideră că ar fi fost dovada unui formalism excesiv reproducerea acestei hotărâri în cuprinsul deciziei de concediere, în condițiile în care contestatorul cunoștea conținutul noii organigrame.

În conformitate cu Hotărârea nr. 37/29.02 2016. Consiliul Județean M a aprobat organigrama și statul de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, conform Anexelor 1 și 2 care făceau parte integrantă din hotărâre. Astfel, conform Anexei nr. 1, în subordinea Directorului funcționa Compartimentul financiar-contabil, resurse umane și achiziții publice, având doi angajați.

Potrivit Anexei nr. 2, acest compartiment trebuia să cuprindă un număr de doi economiști, gradul I.

Față de organigrama anterioară, se poate observa că se transforma vechiul Serviciu de contabilitate și administrativ, care avusese un număr de 15 angajați și care cuprindea la momentul respectiv doi inspectori de specialitate, dintre care unul șef de serviciu într-un simplu compartiment financiar-contabil, cu doar doi economiști, depunând în dovedire ambele organigrame și Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M.

Contestatorului i s-a adus la cunoștință faptul că a fost desființat postul ce-l ocupase anterior, respectiv de inspector de specialitate. Mai mult decât atât, în art. 2 din Dispoziția nr. 25 din 10.03 2016 s-a menționat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituției, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziția nr. 25.

Se menționa de asemenea în mod expres că opțiunea pentru ocuparea unuia din locurile vacante trebuia să se facă în termen de trei zile de la data comunicării dispoziției, dar contestatorul nu și-a manifestat în niciun fel această opțiune.

Este nefondată și critica referitoare la faptul că nu s-a acordat preavizul înaintea deciziei de concediere.

Contestatorului i-a fost acordat preavizul legal, de 20 de zile, prin dispoziția de concediere. În atare situație au fost respectate prevederile art. 76, lit. b din Codul muncii, referitoare la termenul legal de preaviz.

În practică și jurisprudență s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor 76 lit. b) din Codul muncii, republicat, raportate la dispozițiile art. 78 din același cod, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a mențiunii privind durata preavizului acordat salarialului nu este sancționată cu nulitatea deciziei și a măsurii concedierii, atunci când angajatorul face dovada că a acordat salariatului, anterior emiterii deciziei, preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat.

Cu atât mai mult apreciază că se impune această soluție în cazul în care în cuprinsul deciziei este prevăzut termenul legal de preaviz, de care contestatorul a beneficiat.

Această soluție a fost consacrată și de Curtea Constituțională prin Decizia nr.7 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, decizie prin care s-a analizat constituționalitatea art. 131 din Codul muncii anterior, acceptându-se posibilitatea acordării preavizului prin însăși decizia de concediere.

Consideră că desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală serioasă, în sensul prevăzut de art. 65, al. 2 CM.

Argumentează aceasta prin referire la Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, precum și la actele normative avute în vedere H.G. nr. 459/2010 și HG. nr. 867/2015, dar și la Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M.

Astfel, în Raportul privind aprobarea organigramei și a statutului de funcții ale Centrului de Asistență Medico-Socială C, emis de Consiliul Județean M, sub nr. 1910/17.02 2016, se face referire la prevederile H.G. nr. 867/14. 10 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, respectiv la articolele 9, 10, 11 și 12, anexa I, în conformitate cu care trebuie să existe doar două funcții de conducere, respectiv cea de director al centrului și un post pentru ordonatorul personalului de specialitate.

Respectându-se dispozițiile HG nr. 867/2015, în noua organigramă se prevede un număr de 45 de posturi, din care două posturi de conducere și 43 de posturi de execuție. În continuare, în același Raport se constată că prin nota de fundamentare propusă de instituție s-au respectat prevederile HG nr. 867/2015, în sensul că s-au reorganizat structurile existente într-un serviciu de specialitate și două compartimente și s-a redus un post de șef serviciu care nu mai este prevăzut în nomenclator.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M s-a arătat în mod expres că "din verificarea statului de funcții prezentat în Anexa nr. 2 la HCJ M nr. 29/2012 (privind vechea organigramă, n.n.) s-a constatat că numărul personalului administrativ, inclusiv cel de conducere, depășește numărul personalului normat prevăzut în HG nr. 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unitățile medico-sociale și personalul care desfășoară activități de asistență medico-socială.

În atare situație este cert faptul că restructurarea operată de Consiliul Județean a fost una efectivă, bazată pe actele normative în vigoare.

Consideră, în egală măsură, că reclamantul nu poate pe această cale, a contestației deciziei de concediere, să atace și actul administrativ care a stat la baza restructurării, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C.

Menționează de asemenea că dispoziția de restructurare are la bază o cauză reală și serioasă. În acest sens, în același Raport privind aprobarea organigramei și a statutului de funcții ale C.A.M.S. C se face referire concretă la prevederile art. 3 din HG nr. 459/2010 privind normarea personalului din unitățile de asistență medico-socială în conformitate cu care, la un număr de 46 de paturi, Centrul de Asistență Medico-Socială C are dreptul la un număr de 28 de posturi, din care 23 de specialitate medicală, și doar 5 posturi personal TESA.

Mai mult decât atât, a depus dovezi din care rezultă că beneficiarii serviciilor Centrului de Asistență Medico-Socială C sunt doar în număr de 27 persoane, astfel încât gradul de ocupare al paturilor este inferior plafonului legal de 46 de paturi. A depus și copia Contractului de finanțare nr. 753/21.06 2010, care stă la baza desfășurării activității, din care rezultă printre altele obligația asumată privind menținerea cheltuielilor pentru asigurarea resurselor umane și materiale necesare pentru derularea activității (art. 9A referitor la obligațiile beneficiarului).

În atare situație, este nefondată în totalitate susținerea contestatorului în conformitate cu care "reorganizarea ar fi abuzivă, întrucât numărul de posturi trebuie să crească și nu să scadă."

În egală măsură consideră inadmisibilă critica adresată de contestator la pct. 7 din contestație reorganizării făcute de Consiliul Județean M, ca fiind netemeinică și nelegală, în condițiile în care, așa cum a arătat mai sus, actul administrativ prin care s-a decis reorganizarea CAMS C, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, nu poate fi atacat pe această cale, iar Consiliul Județean M nu are nici calitate procesuală în prezentul litigiu.

Decizia de restructurare îndeplinește și condiția de a fi serioasă, sub aspectul faptului că s-a redus un post de șef serviciu, ocupat anterior de contestator, datorită faptului că nu mai era prevăzut în nomenclator.

Nu se poate reține nici susținerea contestatorului în conformitate cu care s-ar fi schimbat doar denumirea postului, acesta nefiind desființat efectiv. Instituția a respectat întocmai noua organigramă, iar pe de altă parte, așa cum a arătat mai sus în art. 2 din Dispoziția nr. 25/10.03 2016 s-a menționat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituției, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziția nr. 25.

Cele 3 posturi de inspector de specialitate, de natura celui ocupat anterior de contestator, au fost efectiv desființate, dar au rămas vacante două posturi de economist. Contestatorul nu-și poate invoca propria culpă, deoarece putea să-și exprime opțiunea de a ocupa unul din aceste posturi, dar nu și-a manifestat în niciun fel această opțiune.

În dovedirea celor expuse a depus, următoarele înscrisuri:Contractul individual de muncă al contestatorului și fișa postului;Fișa postului de economist ce a fost înființat prin noua organigramă;HCJ nr. 37/2016, cu anexele 1 și 2, precum și Raportul privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C; extras din Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M; Statul de funcții la nivelul anului 2015, anterior actualei organigrame; Acte referitoare la situația juridică a instituției: autorizația sanitară de funcționare; decizia și certificatul de acreditare; Contractul de finanțare nr. 753/21.06 2010;

La data de 24.05 2016 contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Centrul de Asistenta Medico-Sociala C, prin care a solicitat înlăturarea argumentelor cuprinse în întâmpinarea formulata de intimata Centrul de Asistenta Medico-Socială C (CA.M.S. C), ca fiind neîntemeiate și nelegale, pentru următoarele considerente;

Referitor la motivele care au stat la baza "restructurării postului ocupat de contestator"așa cum se exprima intimata, își menține punctul de vedere din contestația formulată împotriva deciziei de concediere, în sensul că, din analiza tuturor documentelor depuse de intimata, nu rezultă aceste motive, fapt pentru care face următoarele precizări:

De fapt, se află în situația unei restructurări de activitate, ci, se află în fața unei reorganizări, prin care numărul salariaților crește de la 41 la 45, se face o noua structură de personal din care rezultă că un serviciu se transformă în doua compartimente și anume, serviciul contabilitate și administrativ se transformă în compartimentul financiar-contabil, resurse umane și achiziții publice și compartimentul administrativ și de deservire. De asemenea, cele două funcții, una de șef de serviciu-inspector de specialitate și cealaltă de inspector de specialitate, se transformă ambele în funcții de "economist", restructurându-se funcția de șef serviciu.

În realitate, în cadrul CA.M.S. C existau trei funcții de inspector de specialitate, ocupate de NN, care era și șef de serviciu, AC și ȘR, contestatorul din prezenta cauza, toți trei fiind economiști.

Practic, în organigrama existentă înainte de reorganizare, exista un singur post de inspector, ocupat de contestator, celelalte două fiind de director și șef serviciu. La data reorganizării postul de director era ocupat de un medic, ȘR - fiind în afara organigramei iar cel de-al treilea post, de șef de serviciu, era ocupat de NN.

Astfel comparând organigrama "veche" cu cea "noua", nu rezultă în mod clar ce posturi s-au transformat și ce posturi s-au desființat.

Opinia este aceea că nu s-a desființat niciun post nu a avut loc nicio restructurare ci, așa-zisă reorganizare, prin care s-au transformat 3 (trei) posturi de inspectori de specialitate în 2 (doua) posturi de "economiști" și într-unul de director, practic, cele trei posturi au aceleași sarcini de serviciu, diferența constând numai în schimbarea denumirii acestora.

În mod logic, nu se poate concepe o activitate a centrului medico-social fără sarcini pe linie economico-financiară, de personal și de achiziții bunuri - neavând importanța ca persoanele care se ocupă de aceste sarcini (atribuțiuni)- ocupa posturi de inspectori de specialiste sau de economiști, când au aceeași pregătire profesională, de "economiști".

Cele trei concedieri, având drept "protagoniști" pe ȘR, AC și NN, sunt rezultatul unor măsuri nelegale, determinate de conflictele existente între cei trei și conducerile CA.M.S. C și Consiliul Județean M, în calitate de organ ierarhic.

Astfel, ȘR a fost demis din funcția de director al CA.M.S. C în noiembrie 2015 și trecut pe un post de inspector de specialitate care nu există în organigrama. Atât Centrul de Asistență Medico-Socială C cât și Consiliul Județean M, prin așa-zisă "restructurare" nu au făcut altceva decât să ia niște măsuri nelegale, în scopul de a elimina angajații incomozi din punctul de vedere al angajatorului, fără a justifica în fapt și în drept aceste masuri.

Totodată, în argumentarea întâmpinării, există o serie de neconcordante și lipsuri, care duc la concluzia ca masurile de concediere sunt nelegale și neîntemeiate.

Singura motivare a "restructurării" consta în menționarea unor prevederi legale, menționatu-se ca restructurarea este prin efectul legii, fără a motiva în fapt necesitatea acestei restructurări (reorganizări).

Totodată, motivele de drept care stau la baza reorganizării centrului nu privesc activitatea unui centru medico-social, ci, activitatea unui serviciu social.

Astfel, HG 867/2015 - reglementează activitatea serviciilor sociale - și nu activitatea unităților medico-sociale, codul CAEN nr. 8710 din Autorizația sanitară de funcționare a Centrului de Asistență Medico-Socială C - nu corespunde realității fiind eronat. Face precizarea că Certificatul de acreditare seria AF NR. 002296- eliberat de Ministerul Muncii și Decizia nr. 2386721.08.2015, Centrului de Asistență Medico-Socială C are codul CAEN nr. 8790- care este pentru servicii medico-sociale.

Prevederile legale care au incidența în organizarea și funcționarea unui centru medico-legal sunt cele cuprinse în O.G. nr. 70/2002. H.G. 413/2003 și Instrucțiunile nr. 1/507/2003.

Din acest punct de vedere consideră Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M ca nelegală - și învederează excepția de nelegalitate precizată de art.4 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004 și solicită suspendarea prezentei sau/ și sesizarea prin încheiere motivată a instanței de contencios administrativ competența întrucât, de Hotărârea nr.37/2016 a Consiliului Județean M-depinde soluționarea pe fond a prezentului litigiu.

Referitor la preavizul acordat contestatorului. intimata din nou se contrazice, atât cu privire la modalitatea de acordare a preavizului, respectiv înainte sau după emiterea deciziei de concediere, cât și cu privire la temeiul legal.

A contestat faptul că avizul s-a acordat după emiterea și comunicarea deciziei, respectiv după data la care, conform deciziei au încetat raporturile de muncă.

Având în vedere că decizia de concediere, potrivit art. 77 din Codul Muncii produce efecte de la data comunicării, este ilogic ca preavizul să fie acordat după data la care a încetat raporturile de muncă (Decizia de concediere a fost emisă și comunicată pe 10.03.2016, iar raporturile de muncă, potrivit art. 1 din Decizia nr. 26/2016 au încetat tot pe data de 10.03.2016, preavizul fiind acordat după aceasta dată).

Privind desființarea "locului de muncă", afirmația și susținerea intimatei că este efectivă" și a avut o cauza reală și serioasă, în sensul prevăzut de art. 65, alin.(2) din Codul Muncii este neadevărată, iar motivarea care constă în trimiterea Ia Hotărârea Consiliului Județean M nr. 37/2016, privind aprobarea organigramei este nerelevantă, întrucât nici din Raportul1910/17.02,2016, care stă la baza acestei hotărâri, nu rezultă că postul a fost desființat efectiv, pentru că nu a dispărut din organigrama ci numai a fost transformat și redenumit "economist", având aceleași sarcini ca și postul de inspector de specialitate în domeniul salarizării și personalului".

De asemenea, nici celelalte trimiteri la diferite prevederi legale, care dau dreptul organului ierarhic, respectiv Consiliul Județean M de a reorganiza o unitate aflată în coordonare - nu au nicio legătură cu concedierea contestatorului, întrucât el nu a contestat dreptul emitentului hotărârii de reorganizare, ci modul cum au făcut-o și consecințele pe care le-a produs. Astfel, din toate documentele prezentate rezultă că nu a avut loc nicio desființare de posturi-ci numai de redenumire a acestora, rămânând cu aceleași atribuțiuni, ele nefiind preluate de alte persoane, ci, probabil, urmează sa fie ocupate prin noi angajări de personal.

În plus, a învederat următoarele aspecte: Prin așa-zisă desființare a celor trei posturi de inspectori de specialitate-intimata nu a demonstrat dacă a înlăturat un eventual prejudiciu sau costuri mai mari de funcționare centrului medico-social, iar prin înființarea celor doua posturi de "economist" (pentru ca ele nu au existat în vechea organigramă) s-a creat vreun beneficiu sau, în ce va consta îmbunătățirea activității pe viitor.

Intimata, în mod premeditat evita să depună la dosarul cauzei organigrama și statul de funcțiuni din luna februarie 2016, respectiv cu o luna înainte de reorganizare, ci, depune o organigramă din 2015, aprobată în 2014 și statul de personal din 2015, unde director apare ȘR, revocat din funcție în noiembrie 2015, când a fost trecut pe un post "inexistent", pentru ca postul său a fost ocupat de un medic (postul de director, potrivit organigramei din 2014-trebuia ocupat de un inspector de specialitate) și concediat pe 10.03.2016.

Așa cum a precizat și mai înainte, intimata confunda funcțiile cu posturile și invers, ajungând la afirmații aberante, în sensul că, AC, a fost concediat din funcția de șef serviciu, dar s-a desființat postul de inspector de specialitate, când de fapt, acest post a fost transformat în economist cu aceleași sarcini, iar din statul de personal din 2015 rezultă indubitabil ca, contestatorul ocupa funcția de inspector de specialitate.

La data de 13.09.2016 contestatorul ȘR a depus precizare de acțiune prin care a invocat excepția de nelegalitate cu privire la Hotărârea Nr. 37/2016 a Consiliului Județean M - privind aprobarea organigramei și a statului de funcții ale Centrul de Asistenta Medico-Socială C și introducerea în cauza a Consiliului Județean M.

În motivare a arătat că în data de 29.02.2016, Consiliul Județean M, prin Hotărârea nr.37, a aprobat organigrama și statul de funcții al Centrul de Asistență Medico-Sociala C.

Temeiul juridic al acestei hotărâri l-au constituit prevederile art.VI alin.(6) din O.U.G. nr. 41/2015 - pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor masuri bugetare, ale art.3 din H.G. nr. 459/2010 - privind normarea personalului din unitățile de asistența medico-socială și ale HG.nr.867/14.10.2015 - pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale.

A mai arătat că Hotărârea nr.37/29.02.2016 - este și nelegala pentru următoarele considerente:

În mod eronat Consiliul Județean M a procedat la reorganizarea Centrul de Asistenta Medico-Socială C în baza prevederilor legale cuprinse in HG 867/2015 - pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, întrucât, așa cum rezultă și din denumirea actului normativ, aceste prevederi se aplica serviciilor sociale și nu serviciilor medico-sociale - așa cum este cazul C.A.M.S. C.

De asemenea, în mod eronat Centrul de Asistență Medico-Socială C uzitează Codul CAEN Nr.8710- din Autorizația sanitară de funcționare întrucât acesta nu corespunde realității, el fiind un cod pentru servicii sociale și nu pentru servicii medico-sociale. Precizează că, Certificatul de acreditare a Centrului de Asistență Medico-Socială C - Seria AF Nr. 002296 eliberat de Ministerul Muncii și Decizia Nr.2386/21.08.2015, stabilesc că, Centrul de Asistență Medico-Socială C are Codul CAEN Nr. 8790 - care este pentru servicii medico-sociale.

În aceasta situație, învederează că dispozițiile legale care au incidența în organizarea și funcționarea Centrului de Asistență Medico-Socială C, organizat ca un centru medico-social, sunt cele cuprinse în HG 412/2003- pentru aprobarea Normelor privind organizarea și finanțarea unităților de asistență medico-socială și Instrucțiunile nr. 1/507/2003 de aplicare a Normelor privind organizarea, funcționarea și finanțarea unităților de asistență medico-socială aprobate prin HG 42/2003 și O.G. nr.70/2002 - privind administrarea unităților sanitare publice.

Totodată, prin Hotărârea Consiliului Județean M nr.37/2016, s-au încălcat dispozițiile OUG nr.4/205 - pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor masuri bugetare, în sensul că nu s-au respectat dispozițiile art.VI, alin.(6), care obligă unitățile medico-sociale să suplimenteze posturile din organigrama cu cele prevăzute în Proiectul de extindere realizat prin fonduri europene.

În cazul Centrului de Asistență Medico-Socială C potrivit clauzelor asumate prin Contractul de accesare a fondurilor europene, avea obligația de a suplimenta numărul de posturi de la 33 la 48 (cu 15 posturi) și nu la 44 (45) așa cum a procedat Consiliul Județean M prin Hotărârea nr.37/2016.

În plus Consiliul Județean M a efectuat o așa-zisă reorganizare - fără a respecta normele legale incidente Centrul de Asistență Medico-Socială C și fără a avea la baza o analiză economică și o normare a posturilor, potrivit dispozițiilor HG 412/2003, Instrucțiunilor nr. A/507/2003. O.G. 70/2002 și O.U.G. documentele depuse la dosar de intimata, Centrul de Asistență Medico-Socială C rezultă că, înainte de întocmirea Notei de fundamentare nr. 182/11.02.2016 și a aprobării Organigramei prin Raportul nr. 1910/17.02.2016, respectiv, în data de 09.02.2016, deja Centrul de Asistență Medico-Socială C afișase locurile de muncă vacante.

Fata de cele prezentate arată că nu s-a desființat niciun post, nu a avut loc nicio restructurare, ci așa-zisă reorganizare, prin care s-au transformat 3 (trei) posturi de inspectori de specialitate în 2 (doua) posturi de economiști și într-unul de director, practic cele trei posturi au rămas aceleași, având aceleași sarcini de serviciu, diferența constând numai în schimbarea denumirii acestora.

În mod logic, nu se poate concepe o activitate a Centrului de Asistență Medico-Socială C - fără sarcini pe linie economico-financiară, de personal și de achiziții bunuri - neavând nicio relevanță faptul că personalul care se ocupa de aceste activități - ocupa posturi de inspectori de specialitate sau de economiști, când au aceiași pregătire profesională, respectiv aceea de "economiști".

Cele trei redenumiri de posturi au avut drept țintă posturile ocupate de SR, AC și NN, care au fost concediați în mod nelegal și nejustificat.

Aceasta organigramă este "rodul" conflictelor dintre cei trei concediați și conducerea executivă a Consiliului Județean M, care, prin redenumirea posturilor intenționează să înlăture din funcțiile ocupate - angajații incomozi.

Având în vedere considerentele invocate mai sus. apreciază ca nelegală Hotărârea nr.37/2016 a Consiliului Județean M, fapt pentru care solicită că potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 554/2004, printr-o încheiere interlocutorie sau printr-o Hotărâre să se constate nelegalitatea acestei hotărâri și să se procedeze la soluționarea cauzei.

În drept a întemeiat cererea pe dispozițiile art.4 din Legea 554/2004.

Prin încheierea de ședință din 13.09.2016 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Consiliului Județean M,

La data de 27.09.2016 Consiliul Județean M, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă pentru următoarele motive:

Cu privire la HCJ M nr.37/2016, a precizat că: HCJ M nr.37/2016 privind aprobarea organigramei și a statului de funcții Centrului de Asistenta Medico-Socială C, este un act administrativ cu caracter normativ, nu individual, cum în mod greșit apreciază contestatorul. Actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conținut, dar și prin calitatea subiecților.

Astfel, actul normativ conține reglementari de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are aplicabilitate generală. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecții nu sunt individual determinați.

Or, art.4 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe care contestatorul își întemeiază cererea, se referă la actele normative unilaterale cu caracter individual, nu normativ, cum este HCJ M nr. 37/2016 : "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea pârtii interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza;... "

Având în vedere ca HCJ M nr. 37/2016 este o hotărâre unilaterală cu caracter normativ, solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată de contestator.

Față de solicitarea contestatorului că, Secția Conflicte de Munca Asigurări Sociale să constate nelegalitatea HCJ M nr. 37/2016, apreciază că se încalcă competența materială a instanței, deoarece potrivit art.4 alin.1 din Leg. contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența să soluționeze această excepție este doar instanța de contencios administrativ, din teza finala a acest articol, rezultând clar că: " Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în față căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale".

Pe fond, consideră ca fiind neîntemeiată cererea de anulare a HCJ M nr.37/2016 formulată de contestator , din următoarele considerente legale:

Este cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate neexecutarea lui fiind contrară ordinii juridice într-un stat de drept și o democrație constituțională. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Consideră, că HCJ nr. 37/2016 emisă de către Consiliul Județean M este temeinică și legală, întrunind condițiile de adoptare, de formă și de fond al unui act administrativ.

Ședința ordinară a Consiliului Județean M din data de 29 februarie 201 a fost legal constituită, cu respectarea prevederilor art.36 alin.1 din Regulamentul 6 organizare și funcționare a Consiliului Județean M, la ședința fiind prezenți majoritatea consilierilor în funcție, iar HCJ nr.37/2016 a fost adoptata cu majoritatea voturilor consilierilor prezenți, așa cum reiese din minuta ședinței.

După adoptarea hotărârii, în vederea exercitării controlului de legalitate, potrivit art.19 alin.1 lit. e) din Legea nr.340/2004 privind prefectul și Instituția Prefectului Consiliul Județean M a comunicat HCJ nr.37/2016 Instituției Prefectului județul M.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în virtutea exercitării tutelei administrative: "Prefectul poate ataca direct în fata instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale...", ceea ce nu s-a întâmplat.

Totodată, HCJ nr.37/2016 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel:

În conformitate cu prevederile art. VI - alin.(6) din O.U.G. nr.41/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri bugetare potrivit cărora, autoritatea sau instituția publică care a implementat proiecte pe fonduri nerambursabile și și-a asumat ca sustenabilitate a proiectului înființarea de posturi, își va suplimenta structura cu numărul de posturi asumat, așa cum este și cazul Centrului de Asistență Medico-Socială C care și-a asumat un număr de 17 posturi;

În conformitate cu prevederile art.3 din H.G. nr.459/2010 normarea personalului din unitățile de asistență medico-socială, la un număr de 46 paturi Centrul de Asistență Medico - Socială C are dreptul la 28 posturi din care 23 de specialitate medicală (medici, asistenți medicali și infirmieri) și 5 posturi personal TESA (inclusiv personal de conducere) și muncitori și alt personal de deservire;

Potrivit prevederilor H.G. nr.867/14.10.2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, structura organizatorică și categoriile de personal sunt cele stabilite la art.9, 10, 11 si 12 - anexa nr.1 și sunt posturi în regim contractual, după cum urmează:

- funcții de conducere, un post pentru directorul sau șeful de centru și, după caz, un post pentru coordonatorul personalului de specialitate, absolvenți cu diplomă de învățământ superior în domeniul psihologie, asistență socială și sociologie cu vechime de minim doi ani în domeniul serviciilor sociale sau absolvenți cu diplomă de licența ai învățământului superior în domeniul medical, juridic, economic și al științelor administrative, cu experiența de minim 5 ani în domeniul serviciilor sociale;

- personalul de specialitate de îngrijire și asistență, respectiv, asistent medical, asistent social, infirmieră, kinetoterapeut, psiholog;

- personalul administrativ, gospodărie, întreținere -reparații, deservire care asigură activitățile auxiliare serviciului social cum sunt: aprovizionare, mentenanță, achiziții etc. poate fi: administrator, funcționar economic (economist), casier, magaziner, șofer, paznic, muncitor calificat (fochist), muncitor calificat (bucătar), spălătoreasă, îngrijitoare.

Astfel ca, prin prevederile H.G.nr. 867/14.10.2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, au fost stabilite posturile care trebuie prevăzute în structura serviciilor de asistență sociala, al căror cod serviciu social este 8710, Centrul de Asistență Medico-Socială C prin nota de fundamentare, organigrama și statul de funcții propuse pentru aprobare, a respectat prevederile prezentei în sensul că a reorganizat structurile existente, astfel:

Numărul total de posturi este 45 din care 2 posturi de conducere așa cum prevede nomenclatorul si 43 posturi de execuție;centrul este condus de un Director, Organigrama are în componență un Serviciu de Asistența Medico-Socială Compartiment Financiar - Contabil, Salarizare și un Compartiment Administrativ și de deservire;

În statul de funcții posturile sunt repartizate astfel: Serviciul de Asistență Medico-Socială cu un număr de 26 posturi din care: 2 posturi medic din care unul șef serviciu, 9 posturi asistente medicale, 12 posturi infirmiere, 1 post kinetoterapeut, 1 post psiholog, 1 post asistent social;

Compartimentul financiar-contabil, resurse umane, achiziții publice cu un număr de 2 posturi - Economist gradul I; Compartimentul administrativ si de deservire cu un număr de 16 posturi după cum urmează:1 post administrator,1 post casier,1 post magaziner,1 post muncitor calificat tr. III (bucătar), 2 posturi muncitor calificat tr. IV (bucătar), 2 posturi spălătoreasă, 2 posturi îngrijitoare,4 posturi muncitor calificat tr. IV (fochist), 1 post șofer, 1 post paznic.

Mai mult decât atât și Camera de Conturi M prin Decizia nr. 47/2014 a impus masuri cu privire la încadrarea în procentul de 10% a personalului TESA (inclusiv personal de conducere) si 10% muncitori și alt personal de deservire, din totalul numărului de posturi stabilit în conformitate cu prevederile art.3 din H.G. nr.459/2010, în funcție de numărul de paturi înființate la nivelul centrului de asistență medico - social, astfel că după adoptarea Hotărârii nr.37/2016 privind aprobarea numărului de posturi, a organigramei și a statului de funcții, s-a constatat intrarea în legalitate și a fost ridicată măsura Camerei de Conturi M.

Mai precizează că, în baza acestei hotărâri pe care o consideră temeinic legală, au fost emise decizii de reîncadrare, cu caracter individual, referitoare la modificările de personal, pentru toți salariații Centrului de Asistența Medico-Socială C și niciuna nu face obiectul vreunei instanțe de judecată, cu excepția celor atacate de economiștii, care au refuzat reîncadrarea în posturile de Economist gradul I de la nivelul centrului, care erau vacante, astfel că, daca s-ar anula Hotărârea Consiliului Județean M nr. 36/2016, s-ar perturba grav activitatea Centrului de Asistență Medico-Sociala C, adică s-ar afla în imposibilitatea de a mai funcționa, punându-se în pericol existența persoanelor asistate în cadrul centrului.

A mai arătat că H.C.J. nr.37/2016 a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, ținându-se cont atât de persoanele asistate în cadrul centrului, cât și de personalul angajat, protejându-l prin asigurarea unui loc de muncă.

În drept, a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă și Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

In dovedire a depus în copie minuta ședinței din data de 29.02.2010, nota de fundamentare, organigrama, statul de funcții, raportul de specialitate.

La data de 27.09.2016 intimata Centrul de Asistență Medico-Socială C a depus note scrise referitoare la excepția de nelegalitate invocată de către contestator prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, precum și a cererii de suspendare a cauzei și de sesizare a instanței de contencios administrative.

A arătat că, contestatorul a solicitat prin precizarea acțiunii "suspendarea cauzei și sesizarea prin încheiere motivată a instanței de contencios administrativ, competentă pentru cercetarea, pe cale de excepție, a legalității HCJ M nr.37/2016".

Consideră că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă cu soluționarea acesteia, este obligată să cerceteze dacă următoarele condiții sunt îndeplinite în mod cumulativ: să observe dacă excepția de nelegalitate vizează un act administrativ; să constate că de actul administrativ respectiv depinde soluționarea pe fond a cauzei; să argumenteze toate acestea în cadrul unei încheieri motivate prin care va sesiza instanța de contencios administrativ competentă și, totodată, va suspenda judecata.

Mai mult decât atât, având în vedere ultimele modificări ale art. 4 din Legea 554/2004, în conformitate cu care legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând, pe cale de excepție [...]", consideră că instanța trebuie să observe dacă ne aflăm în prezența unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ.

Consideră că HG nr. 37/2016 referitoare la organizarea Centrului de Asistență Medico-Socială C reprezintă un act normativ, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Susține aceasta deoarece acest act administrativ conține reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, proprii actelor normative, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte.

Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter normativ, acesta reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.

În atare situație, față de noua reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004, consideră că nu poate fi primită o asemenea excepție, deoarece nu se află în prezența unui act administrativ cu caracter individual.

Referitor la actele administrative normative Legea 554/2004 prevede că acestea pot fi supuse controlului de legalitate doar pe calea acțiunii directe, fiind exclusă instituția excepției de nelegalitate în cazul acestora.

La data de 01.11.2016 contestatorul a depus note de ședința arătând că prin întâmpinarea depusa, Consiliul Județean M, consideră ca, aceasta hotărâre prin care s-a aprobat organigrama și statul de funcții ale Centrului de asistenta Medico-Socială C este un act administrativ cu caracter normativ și nu un act administrativ individual.

Consideră că, în speța dedusă judecații, Hotărârea nr. 37 / 29.02.2016 a Consiliului Județean M este un act administrativ individual.

Astfel, actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice. Legal, actul administrativ este definit ca fiind ciclul juridic unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Pentru a nu se face confuzie între actul administrativ unilateral și cel individual, trebuie precizat că actul administrativ poate fi unilateral sau bilateral (când ia forma unui contract administrativ), iar în funcție de gradul de întindere a efectelor juridice, actul administrativ unilateral poate avea caracter normativ sau caracter individual.

Actul administrativ cu caracter normativ prezintă trăsături asemănătoare cărui alt act administrativ, având însă anumite particularități. Astfel:

Actul administrativ reprezintă forma juridică principală a activității autorităților administrației publice.

Administrația publică reprezintă puterea executivă a statului, având ca și activitate organizarea executării și executarea în concret a legilor de către autoritățile care compun acest sistem. Drept urmare, deși activitatea autorităților publice poate îmbrăca diferite forme, forma principală cu semnificație juridică o reprezintă actul administrativ prin care autoritățile administrației publice își realizează competența și implicit sarcinile ce le revin.

Actul administrativ normativ reprezintă o manifestare unilaterală de voință. Caracterul unilateral al actului administrativ constă în emiterea acestuia fără participarea sau consimțământul subiectelor de drept cu privire la care generează efecte juridice. De asemenea, unilateralitatea actelor administrative determină. în principiu revocabilitatea acestora. Revocarea actelor administrative normative mai poartă denumirea de abrogare.

De asemenea, caracterul unilateral se păstrează indiferent dacă, actul a fost emis de o autoritate publică eu caracter colegial; actul este emis în baza unei prealabile intervenții aparținând unei alte autorități publice; actul este emis la cererea expresă a persoanei interesate (drept exemplu, hotărârea cu caracter normativ a consiliului local reprezintă manifestarea unilaterală de voință a acestuia și nu a celui care a avut inițiativa.

Actul emis în temeiul și pentru realizarea puterii publice;Astfel, actul administrativ normativ este emis sau adoptat de către organe care au calitatea de subiect special învestit cu atribuții de putere publică, organele respective având în raporturile juridice generate de aceste acte, o poziție de supraordonare față de celelalte subiecte ale raporturilor juridice respective. Inegalitatea juridică între autorul actului administrativ și subiectul destinatar al prevederilor actului este accentuată și de unilateralitatea manifestării de voință.

Actul administrativ este obligatoriu;caracterul obligatoriu al actului administrativ este o consecință a prezumției de legalitate ce funcționează în favoarea unui asemenea act. Actul administrativ normativ al organului inferior este obligatoriu pentru organul superior până când acesta din urmă va emite, la rândul lui un act normativ cu un conținut contrar, act care având o forță juridică superioară, îl va abroga pe cel al organului inferior.

Actul administrativ normativ conține reguli generale cu aplicabilitate repetată și produce efecte ergu omnes.

Astfel, actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conținut dar și prin calitatea subiecților. Astfel, actul normativ conține reglementări de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală. Gradul de generalitate a actelor administrative normative diferă în sensul că, anumite norme privesc orice persoană aflată în țară, spre exemplu, regulile privind circulația pe drumurile publice, iar alte norme au un obiect de reglementare mai restrâns, de exemplu, normele ce privesc categorii determinate de persoane. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecții nu sunt individual determinați.

Înalta Curte constată că o astfel de calificare are la bază definirea actelor normative ca fiind acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterminați și a actelor individuale ca fiind acea categorie de acte care urmărește stabilizarea unei situații juridice precise în raport eu un număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept.

Așadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor, cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept.

Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes. în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte.

Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu se realizează, așa cum a procedat instanța de fond, prin "decuparea" unor dispoziții din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ei prin examinarea integrală a conținutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuție (acte normative și acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual. în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produce, indiferent de conținutul concret al unei anexe a acelui act. cum este cazul în speță.

Actul administrativ este supus unui regim juridic special, de drept administrativ.

Astfel, actele administrative normative sunt supuse unui regim special, compus din reguli speciale privind forma, condițiile de validitate și controlul acestora. Actele administrative normative conțin reguli impersonale și privesc persoane nedeterminate, asemenea legilor. Totuși actele administrative normative trebuie să fie în concordanță cu legea, aceasta din urmă aflându-se deasupra actului administrativ normativ în ierarhia normelor. De aceea se afirmă că actul administrativ unilateral este emis pe baza legii și pentru organizarea executării și executarea în concret a legilor și a celorlalte acte normative.

Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter normativ, acesta reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate. De asemenea, actul administrativ individual poate lua mai multe forme:Acte prin care se stabilesc drepturi și obligații determinate pentru destinatarul său; Acte atributive de statut personal (diploma, decizia de pensionare); Acte prin care se aplică constrângerea administrativă (procesul-verbal de contravenție); Acte administrativ-jurisdicționale.

O altă diferență între actul administrativ normativ și cel individual constă în faptul că actele individuale nu pot încălca actele normative. În ceea ce privește formalitățile, actul administrativ individual poate avea și forma orală spre deosebire de actele administrative normative care trebuie să îmbrace în mod obligatoriu forma scrisă. Această formalitate este necesară în virtutea condiției publicării sale și reprezintă o garanție a respectării legalității și transparenței administrației publice. De asemenea, actele administrative individuale sunt supuse, în principiu, comunicării, spre deosebire de cele normative care trebuie publicate în mod obligatoriu. Acest lucru prezintă interes deoarece, spre deosebire de comunicare, publicarea reprezintă. în anumite situații, o condiție esențială pentru valabilitatea actelor administrative, astfel încât nepublicarea acestora atrage inexistența lor.

Referitor la întinderea efectelor juridice produse de actele administrative, trebuie făcută diferența între actele administrative normative care în principiu, produc toate categoriile de efecte, fiind și izvoare ale dreptului și actele administrative individuale care se prezintă în principiu, ca fapte juridice ce dau naștere la raporturi de drept administrativ, dar și la alte categorii de raporturi.

Prin urmare, Hotărârea nr. 37 / 29.02.2016 a Consiliului Județean M este un act administrativ individual.

Deși se face referire la H.G. nr. 459 / 2010, care la art. 3 arată că, numărul de posturi stabilite se face în funcție de umărul de paturi înființate la nivelul centrului de asistenta medico-sociala, aprobate de Ministerul Sănătății, respectiv 10% personal TESA (din numărul persoanelor din statul de personal) și 10% muncitori si alt personal de deservire (din numărul persoanelor din statul de personal).

Hotărârea nr. 37/29.02.2016 a Consiliului Județean M este nelegala, întrucât nu a fost respectata normarea efectivă a personalului.

Mai mult, C. A. M. S. C este beneficiar al proiectului "Centrul de .Asistența Medico-Socială C. Pavilion Central", având perioada de implementare 2012-201, Conform contractului de finanțare, reclamanta face parte din echipa de implementare (responsabil eu achizițiile). Tot conform contractului de finanțare, nu se puteau face restructurări, putându-se pierde finanțarea.

La data de 01.11.2016 contestatorul a depus note de ședința în susținerea excepției de nelegalitate formulată.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Excepția de nelegalitate:

""(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

Instanța învestită eu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual., instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege."

Susține că Hotărârea nr. 37/29.02.2016 a Consiliului .Județean M este un act administrativ individual și nu un act administrativ cu caracter normativ întrucât nu cuprinde reguli generale de conduită impersonale și de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de subiecți. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite prețuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale, etc.

De asemenea, actele administrative individuale sunt supuse în principiu, comunicării, spre deosebire de cele normative care trebuie publicate în mod obligatoriu. Acest lucru prezintă interes deoarece, spre deosebire de comunicare, publicarea reprezintă în anumite situații, o condiție esențială pentru valabilitatea actelor administrative, astfel încât nepublicarea acestora atrage inexistența lor.

Organigrama și statul de funcții aprobate în anul 2015, prevedeau și un Serviciu Contabilitate și Administrativ 1 + 14=15) un Compartiment Social (0+1 = 1) și Serviciul de Asistenta Medicala (1+9+12+1 + 1=24).

Organigrama și statul de funcții aprobate în anul 2010 (prin Hotărârea nr. 57/ 29.02.2016 a Consiliului Județean M), prevăd un Compartiment Financiar-Contabil, Resurse Umane, Achiziții Publice (0+2=2), Compartiment Administrativ și de Deservire (0+16=16) și Serviciul de Asistenta Medico-Socială (1+25=26).

Prin urmare, se poale observa că prin Hotărârea nr. 37 29.02.2016 a Consiliului Județean M nu s-a reorganizat activitatea Centrului de Asistență Medico-Socială Cujmir ci s-a schimbat denumirea unor servicii și compartimente, hotărârea reprezentând o manifestare de voință care a creat, modificat sau stins drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unor persoane determinate, respectiv celor care făceau parte din personalul financiar contabil.

Prin urmare. Hotărârea nr. 37 / 20.02.2016 a Consiliului Județean M este un act administrativ cu caracter individual

În dovedire a depus organigrama și statul de funcții pentru anii 2015/2016, adresa de la Ministerul Muncii.

Intimata Centrul de Asistență Medico-Socială C a depus note scrise prin care a solicitat respingerea contestației formulate de contestator ca fiind nefondată în totalitate și menținerea Deciziei de concediere nr. 25/10.03 2016, ca fiind legală și temeinică.

A arătat că în întâmpinare a răspuns la fiecare din motivele contestației, iar din probele administrate în cauză a rezultat netemeinicia acțiunii.

Solicită în mod expres să se aibă în vedere strict motivele invocate în contestație, în condițiile în care nu s-a procedat în termen legal la precizarea respectivei contestații.

Consideră că în cauză nu subzistă nici motivele de nulitate și nici motivele de nelegalitate și de netemeinicie a deciziei de concediere invocate de către contestator.

Nu se poate reține că în decizia contestată nu sunt enumerate motivele care au dus la restructurarea postului ocupat anterior de contestator.

Așa cum rezultă chiar din preambul Dispoziției nr. 25/10.03 2016, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului ȘR este "determinată de desființarea locului de muncă ocupat de acesta, ca urmare a reorganizării structurii Centrului de Asistența Medico-Socială C".

În motivarea dispoziției se face referire la Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M, autoritate în subordinea căreia își desfășoară activitatea instituția, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, precum și la actele normative avute în vedere H.G. nr. 459/2010 și H.G. nr. 867/2015.

Așadar, restructurarea activității instituției s-a produs prin efectul legii și a fost cuprinsă într-un act cu caracter administrativ emis de autoritatea publică în subordinea căreia funcționează, respectiv Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M. Instanța a procedat în mod corect la respingerea excepției de nelegalitate formulată de contestator.

Măsura concedierii dispusă s-a datorat prevederilor HG nr. 867/2015 pentru aprobarea nomenclatorului serviciilor sociale și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, prevederi care au dus la reorganizarea structurilor existente prin stabilirea numărului total de posturi de 45 de salariați, din care doar două posturi de conducere și 43 de posturi de execuție, precum și prin reorganizarea serviciilor existente anterior, în sensul că s-a dispus înființarea unui serviciu și a două compartimente, față de organigrama anterioară în care erau două servicii și un compartiment.

Totodată, instituția a trebuit să intre în legalitate față de Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M.

Prin Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M s-a arătat în mod expres că "din verificarea statului de funcții prezentat în Anexa nr. 2 la HO Mehedinți nr. 29/2012 (privind vechea organigramă, n.n.) s-a constatat că numărul personalului administrativ, inclusiv cel de conducere, depășește numărul personalului normat prevăzut în HG nr. 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unitățile medico-sociale și personalul care desfășoară activități de asistență medico-socială.

În atare situație, Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, precum și la actele normative avute în vedere H.G. nr. 459/2010 și H.G. nr. 867/2015, dar și necesitatea respectării Deciziei nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M, au condus la reorganizarea efectivă a instituției.

Pe de altă parte, contestatorului i s-a adus la cunoștință faptul că a fost desființat postul ce-l ocupase anterior, respectiv de inspector de specialitate. Mai mult decât atât, în art. 2 din Dispoziția nr. 25/10.03 2016 s-a menționat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituției noastre, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziția nr. 25.

Se menționa de asemenea în mod expres că opțiunea pentru ocuparea unuia din locurile vacante trebuia să se facă în termen de trei zile de la data comunicării dispoziției, dar contestatorul nu și-a manifestat în niciun fel această opțiune.

Este nefondată și critica referitoare la faptul că nu s-a acordat preavizul înaintea deciziei de concediere.

Contestatorului i-a fost acordat preavizul legal, de 20 de zile, prin dispoziția de concediere, în atare situație au fost respectate prevederile art. 76, lit. b din Codul muncii, referitoare la termenul legal de preaviz.

În practică și jurisprudență s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 76 litt. b) din Codul muncii, republicat, raportate la dispozițiile art. 78 din același cod, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a mențiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancționată cu nulitatea deciziei și a măsurii concedierii, atunci când angajatorul face dovada că a acordat salariatului, anterior emiterii deciziei, preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat- a se vedea în acest sens și Dec. ICG (Complet RIL) publ. în M. Of. Nr. 138 din 24.02 2015.

Cu atât mai mult apreciază că se impune această soluție în cazul în care în cuprinsul deciziei este prevăzut termenul legal de preaviz, de care contestatorul a beneficiat, inclusiv sub aspectul suspendării preavizului, în temeiul art. 75, alin. 3 CM.

Cu probele administrate în cauză (foi colective de prezență și extras REVISAL) a dovedit faptul că reclamantul a fost pontat în perioada 10.03-5.04 2016, astfel încât i s-a acordat preavizul legal de 20 de zile. A depus de asemenea extras REVISAL din care rezultă faptul că a operat efectiv încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 13.06 2016.

A mai arătat că, desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, în sensul prevăzut de art. 65, al. 2 CM., întrucât, așa cum a arătat anterior, postul de inspector specialitate a fost efectiv suprimat din organigramă, iar cauza a fost reală și serioasă ca urmare a obligației angajatorului de a duce la îndeplinire prevederile Hotărârii CJ M nr. 37/2016 și a actelor normative în baza cărora își desfășoară activitatea CAMS C.

A argumentat aceasta prin referire la Hotărârea nr. 37/2016 a Consiliului Județean M, privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Centrului de Asistență Medico-Socială C, precum și la actele normative avute în vedere - H.G. nr. 459/2010 și H.G. nr. 867/2015, dar și la Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M.

Astfel, în Raportul privind aprobarea organigramei și a statutului de funcții ale C.A.M.S. C, emis de Consiliul Județean M, sub nr. 1910/17.02 2016, se face referire la prevederile H.G. nr. 867/14. 10 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a a serviciilor sociale, respectiv la articolele 9, 10, 11 și 12, anexa I, în conformitate cu care trebuie să existe doar două funcții de conducere, respectiv cea de director al centrului și un post pentru coordonatorul personalului de specialitate.

Respectându-se dispozițiile HG nr. 867/2015, în noua organigramă se prevede un număr de 45 de posturi, din care două posturi de conducere și 43 de posturi de execuție. în continuare, în același Raport se constată că prin nota de fundamentare propusă de instituția noastră s-au respectat prevederile HG nr. 867/2015, în sensul că s-au reorganizat structurile existente într-un serviciu de specialitate și două compartimente și s-a redus un post de șef serviciu care nu mai este prevăzut în nomenclator.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 47/2014 a Camerei de Conturi M s-a arătat în mod expres că "din verificarea statului defuncții prezentat în Anexa nr. 2 la HCJ M nr. 29/2012 (privind vechea organigramă, n.n.) s-a constatat că numărul personalului administrativ, inclusiv cel de conducere, depășește numărul personalului normat prevăzut în HG nr. 459/2010 pentru aprobarea standardului de cost/an pentru servicii acordate în unitățile medico-sociale și personalul care desfășoară activități de asistență medico-socială.

În atare situație este cert faptul că restructurarea operată de Consiliul Județean a fost una efectivă, bazată pe actele normative în vigoare.

A menționat de asemenea că dispoziția de restructurare are la bază o cauză reală și serioasă în acest sens, în același Raport privind aprobarea organigramei și a statutului de funcții ale C.A.M.S. C se face referire concretă la prevederile art. 3 din HG nr. 459/2010 privind normarea personalului din unitățile de asistență medico-socială în conformitate cu care, la un număr de 46 de paturi, CAMS C are dreptul la un număr de 28 de posturi, din care 23 de specialitate medicală, și doar 5 posturi personal TESA.

A depus în acest sens înscrisuri din care rezultă că beneficiarii serviciilor CAMS C sunt doar în număr de 27 persoane, astfel încât gradul de ocupare al paturilor este inferior plafonului legal de 46 de paturi.

A depus și copia Contractului de finanțare nr. 753/21.06 2010, care stă la baza desfășurării activității noastre, din care rezultă printre altele obligația asumată de instituție privind menținerea cheltuielilor pentru asigurarea resurselor umane și materiale necesare pentru derularea activității (art. 9A referitor la obligațiile beneficiarului).

Decizia de restructurare îndeplinește și condiția de a fi serioasă, sub aspectul faptului că s-a suprimat un post de șef serviciu, ocupat anterior de contestator, datorită faptului că nu mai era prevăzut în nomenclator.

Nu se poate reține nici susținerea contestatorului în conformitate cu care s-ar fi schimbat doar denumirea postului, acesta nefiind desființat efectiv. Instituția noastră a respectat întocmai noua organigramă, iar pe de altă parte, așa cum am arătat mai sus, în art. 2 din Dispoziția nr. 27/10.03 2016 s-a menționat în mod expres că există locuri de muncă vacante în cadrul instituției, această listă a posturilor vacante constituind o anexă la dispoziția nr. 27.

Cele 3 posturi de inspector de specialitate, de natura celui ocupat anterior de contestator, au fost efectiv desființate, dar au rămas vacante două posturi de economist. Contestatorul nu-și poate invoca propria culpă, deoarece putea să-și exprime opțiunea de a ocupa unul din aceste posturi, dar nu și-a manifestat în niciun fel această opțiune.

Apare ca fiind nefondată în totalitate susținerea contestatorului în conformitate cu care concedierea ar fi avut legătură cu persoana acesteia.

Desființarea locului de muncă ocupat de contestator a fost cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana sa, măsura reorganizării vizând întreg Centrul de Asistență Medico-Socială C și nu doar anumite compartimente sau servicii din cadrul instituției.

În ceea ce privește petitul privind acordarea daunelor morale, solicită respingerea acestuia, având în vedere că acordarea acestor daune are o strânsă legătură cu măsura concedierii, fiind un accesoriu al eventualei repuneri în situația anterioară, astfel în situația respingerii capătului de cerere privind netemeinicia și nelegalitatea deciziei de concediere, urmează a fi respins și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Prin încheierea de ședință din 29.11.2016 a fost admisă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii AC și NN.

Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Contestatorul ȘR, a fost angajatul intimatului Centru de Asistență Medico-Socială C în baza contractului individual de muncă încheiat începând cu data de 08.12.2008 și până la data de 10.03.2016, dată la care raporturile de muncă cu intimatul au încetat în temeiul art.55 lit. c, art.58 alin.1, art.65,art.66, art.75 alin.1 și art.76 C. muncii, conform deciziei nr. 25/10.03.2016 și a ocupat următoarele funcții: în perioada 08.12.2008 - 31.01.2013 - inspector Specialitate Achiziții Publice; în perioada 31.01.2013-27.11.2015-director; în perioada 27.11.2015 - 10.03.2016 - inspector Spec. Gr.I

Prin prezenta contestație se solicită anularea deciziei de concediere nr. 25 din.10.03.2016 emisă de Centru de Asistență Medico-Socială C și obligarea intimatului la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat;repunerea pârtilor în situația anterioara, în sensul reintegrării pe postul deținui anterior desfacerii contractului de muncă;obligarea intimatului la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 ; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Excepțiile de nulitate ale deciziei de concediere invocate de contestator instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate pentru cele ce urmează:

Analizând Decizia de concediere nr. 25 din 10.03.2016 sub aspect formal se constată că, aceasta a fost emisă cu respectarea condițiilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 76 raportat la art. 78 din Codul muncii.

În acest sens, se observă că, decizia contestată conține motivele concedierii determinată de desființarea locului de muncă precum și durata preavizului. În acest sens angajatorul nu avea obligația de a comunica lista posturilor vacante, această obligație ar fi avut-o doar în ipoteza concedierii pe temeiul art. 64 din Codul muncii, în speță concedierea având loc în baza art. 65 din Codul muncii.

Dispoziția de concediere numărul 25 a fost emisă în data de 10.03.2016, ( f. 9 dosar), dată la care contestator s-a prezentat la serviciu și a desfășurat activități specifice funcției de inspector gr.1 potrivit atât susținerilor intimatei cât și recunoașterii contestatorului.

În ceea ce privește motivul de nulitate al deciziei de concediere invocat de contestator cu privire la nerespectarea dreptului la preaviz, se apreciază ca fiind neîntemeiat.

Contestatorului i-a fost acordat preavizul legal, de 20 de zile, prin dispoziția de concediere, în atare situație au fost respectate prevederile art. 76, lit. b din Codul muncii, referitoare la termenul legal de preaviz.

Din foile colective de prezență și extras REVISAL depuse la dosar de către intimată, (f. 125-130, dosar) reiese faptul că, contestatorul a beneficiat de preaviz, încetarea efectivă a contractului individual de muncă fiind operată în REVISAL începând cu data de 13.06.2016.

Contestatorul a invocat nulitatea deciziei de concediere motivat de faptul că persoanei care a semnat-o respectiv Directorului Centrului de Asistență Medico-Socială C îi încetase perioada pentru care fusese numit în funcție.

Din conținutul Procesului -Verbal de inspecție întocmit de reprezentanții Ministerului Finanțelor la data de 28.07.2016, reiese că, prin Hotărârea Consiliului Județean M nr. 135/27.11.2015 atribuțiile Directorului Centrului de Asistență Medico-Socială C au fost delegate până la ocuparea postului prin concurs d-nei doctor Epure Elena, persoană care a exercitat în fapt, această funcție și la data emiterii deciziei de concediere a contestatoarei.

Faptul că, prin procesul verbal de inspecție s-a reținut nelegalitatea hotărârii de delegare în funcția de Director al Centrului de Asistență Medico-Socială C pe o perioadă nedeterminată, respectiv pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, nu este de natură a atrage nulitatea actelor întocmite de directorul instituției în cauză până la revocarea acestuia din funcție.

Or în speță la data de referință de 10.03.2016, directorul instituției în persoana numitei Epure Elena nu fusese revocat.

Se reține de asemenea că, excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 37/29.02.2016 a Consiliului Județean M a fost soluționată prin Încheierea din data de 01.11.2016.

Pe fondul cauzei se rețin următoarele:

La data de 17.02.2016 prin Raportul nr. 1910 privind aprobarea organigramei și ștatului de funcții ale Centrului de Asistență Medico-Socială C, în baza Notei de fundamentare nr.182/18.02.2016 în conformitate cu normativele impuse de prevederile art.3 din HG nr.459/2010 și ale OUG 41/2015, s-a propus organigrama și statul de funcții ale instituției, respectiv un număr de posturi de 45 din care 2 posturi de conducere și 43 posturi de execuție, precum și componența Serviciilor Centrului de Asistență Medico-Socială C respectiv serviciu de asistență medico-socială cu un număr de 26 de posturi, compartimentul financiar contabil, resurse umane, achiziții publice cu un număr de 2 posturi economist gradul I și compartimentul administrativ și de deservire cu un număr de 16 posturi.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 37/29.02.2016 a CJ Mehedinți, ca urmare a analizei raportului nr. 1910/2016 și în conformitate cu prevederile art. VI alin.6 din OUG 41/2015, art.3 din HG 459/2010 și HG 867/2015 s-a aprobat organigrama și statul de funcții ale Centrului de Asistență Medico-Socială C care urma să funcționeze cu un număr total de 45 posturi din care 1 post de conducere, 26 posturi în cadrul Serviciului de Asistență Medico-Socială, 2 posturi de economist Gr. I în cadrul compartimentului financiar contabil, resurse umane și achiziții publice și 16 posturi în cadrul compartimentului administrativ și de deservire.

Astfel, prin Hotărârea nr. 37/2016 a CJ M a fost aprobată și modificată organigrama și structura de personal prin reorganizarea structurilor existente într-un serviciu și două compartimente fiind tot odată suplimentat numărul de posturi de execuție cu 4 respectiv fochist, psiholog, îngrijitoare și spălătoreasă.

Potrivit deciziei nr. 25/10.03.2016 emisă în baza Hotărârii nr.37/2016 a CJ M prin care s-a aprobat noua organigramă și structură de personal a instituției intimate în sensul că, a avut loc reorganizarea prin comasarea serviciilor și transformarea lor în compartimente, precum și suplimentarea posturilor de execuție, în sensul că s-a dispus desființarea locului de muncă ocupat de contestator anterior, respectiv acela de inspector de specialitate Gr. I în cadrul Serviciului Contabilitate și Administrativ, ca urmare a desființării din structura funcțională a acestui serviciu în temeiul art.65 C. muncii, iar începând cu data de 10.03.2016 s-a acordat contestatorului, în temeiul art.75 C. muncii, un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

De asemenea, prin art. 2 din decizia contestată i-a fost oferit contestatorului posibilitatea ca în termen de 3 zile lucrătoare să-și exprime opțiunea cu privire la ocuparea unui loc de muncă vacant din lista posturilor vacante din cadrul instituției intimate, iar în situația în care sunt mai multe solicitări pentru același post vacant se va organiza examen pentru testarea cunoștințelor profesionale în condițiile legii, potrivit art.3 din aceeași decizie.

Măsura concedierii dispusă de intimată s-a datorat prevederilor HG 867/2015 pentru aprobarea nomenclatorului serviciilor sociale și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, prevederi care au dus la reorganizarea structurilor existente prin stabilirea numărului total de posturi de 45 salariați din care 2 posturi de conducere și 43 posturi de execuție, precum și prin reorganizarea serviciilor existente anterior aprobării noii organigrame în sensul că s-a dispus înființarea a unui serviciu și a 2 compartimente față de organigrama anterioară în care erau cuprinse 2 servicii și un singur compartiment.

Această măsură a fost avută în vedere întrucât, HG 867/2015 prevede la art.9,10,11 și 12 posturile în regim contractual inclusiv numărul funcțiilor de conducere, respectiv 1 post pentru directorul sau șeful de Centru și după caz 1 post pentru coordonatorul personalului de specialitate din cadrul Serviciului de Asistență Medico-Socială, funcțiile de conducere ne mai fiind prevăzute pentru compartimente ci doar, așa cum s-a arătat, pentru servicii.

De asemenea, trebuie menționat că, intimații au avut în vedere această măsură a reorganizării instituției prin aprobarea noii organigrame și structuri de personal și ca urmare și a controlului Camerei de Conturi M care prin Decizia nr.47/2014 a impus măsuri cu privire la încadrarea în procentul de 10% a personalului TESA, inclusiv personalul de conducere și 10% muncitori și alt personal de deservire, intrându-se astfel în legalitate, ocazie cu care a fost ridicată și măsura dispusă de Camera de Conturi M.

Din analiza organigramei anterioară și ulterioară emiterii deciziei de concediere se constată că în cadrul Centrului de Asistență Medico-Socială C au existat în anul 2014 și 2015 Serviciul de Asistență Medicală, Compartimentul Social, Serviciul Contabilitate și Administrativ și 1 post de conducere, iar în cadrul Serviciului Contabilitate și administrativ fiind angajați un număr de 15 salariați din care 2 inspectori de specialitate, unul având funcția de șef serviciu, un administrator I, casier, magaziner, muncitori calificați etc.(personal de execuție), iar după reorganizare, în anul 2016, a fost menținută funcția de conducere-director al Centrului, înființat Serviciul de Asistență Medico-Socială prin comasarea Serviciului de Asistență Medicală cu Compartimentul Social, înființate, de asemenea, Compartimentul Financiar Contabil, Resurse Umane, Achiziții Publice și Compartimentul Administrativ și de Deservire prin desființarea Serviciului Contabilitate și Administrativ.

Astfel, se constată că a fost desființat postul de inspector de specialitate-șef serviciu și cea de inspector de specialitate I, fiind înființate în cadrul Compartimentului Financiar-Contabil, Resurse Umane și Achiziții Publice 2 posturi de economist Gr. I, care potrivit fișei de post întocmite presupune desfășurarea activității în cadrul Compartimentului Financiar contabil Resurse Umane Achiziții Publice și studii superioare economice, posturi pentru care contestatorul avea posibilitatea să opteze a le ocupa având în vedere faptul că, pe de o parte, îndeplinea condițiile necesare ocupării acestora, iar pe de altă parte, i-a fost oferită posibilitatea ocupării unui post vacant din anexa la decizia de concediere, respectiv postul de economist, însă acesta nu a înțeles să opteze în acest sens în termenul de 3 zile prevăzut în decizia de concediere.

În ceea ce privește temeinicia concedierii instanța constată că desființarea locului de muncă ocupat de contestator nu a fost reală și serioasă nefiind îndeplinite exigențele art. 65 alin.2 codul muncii.

Potrivit art. 65 alin.1 și 2 Codul muncii "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă";.

Locul de muncă ocupat de către contestator, așa cum s-a arătat a fost redenumit în structura funcțional organizatorică a angajatorului acest aspect fiind evidențiat în statul de funcții și organigrama depusă la dosar (atât anterioară concedierii, cât și ulterioare acesteia).

Așa cum s-a arătat mai sus, în noua organigramă în cadrul Compartimentului Financiar-Contabil, Resurse Umane și Achiziții Publice, nou înființat apar 2 posturi de economist Gr. I.

Sub acest aspect, este îndeplinită condiția desființării efective a postului în sensul că se desființează postul de inspector de specialitate și se înființează postul de economist.

În continuare se impune a se observa dacă desființarea postului contestatoarei a avut o cauză reală și serioasă, condiție instituită de către legiuitor pentru a proteja salariații împotriva concedierilor abuzive

Comparând fișa postului deținut de contestator înainte de restructurare, acela de inspector de specialitate gr. I, contabil șef, (f. 304-3014 dosar), cu fișa postului de economist Gr. I, (f. 124-126 dosar) se observă că, pentru ambele posturi se prevăd aceleași condiții de ocupare (studii economice superioare), atribuțiile celor două posturi fiind în esență aceleași, atribuții contabile iar pe lângă acestea și atribuții de personal și achiziții publice.

Se constată astfel că, deși la nivelul angajatorului a avut loc o reorganizare, aceasta a avut caracter exclusiv administrativ, prin desființarea unui compartiment prin comasare dar fără a fi afectat și numărul de posturi de natura celui ocupat de contestator.

Se reține de asemenea că, intimatul Consiliul Județean M, prin adresa nr. 151/10.03.2017, (f. 245 dosar) a comunicat instanței că, "după reorganizarea C.A.M.S C, în baza prevederilor H.G. nr. 867/2015-pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale și a măsurilor impuse de Curtea de Conturi M, prin Decizia nr. 47/2014, postul de achiziții publice a fost menținut, doar că în prevederile actului normativ susmenționat H.G. 867/2015) nu se mai regăsea ca titulatură funcția de inspector de specialitate, ea fiind echivalentă cu funcția de economist.";

Se constată astfel că, simpla redenumire a postului cu eventuala adăugarea a unor sarcini suplimentare nu poate conduce la concluzia că, desființarea postului ocupat de către contestator nu a avut o cauză reală și serioasă.

Petitul privind acordarea daunelor morale va fi respins întrucât din probele administrate nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu moral contestatorului.

Față de cele arătate mai sus instanța constată întemeiată contestația formulată de contestator și pe cale de consecință urmează a admite contestația și va dispune anularea Deciziei de Concediere nr. 25 din data de 10.03.2016 emisă de Centrul de Asistență Medico-Socială C.

Va face aplicarea art. 80 din Codul muncii și va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.

Va obliga intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.

Va respinge ca nefondat petitul privind acordarea daunelor morale.

Va respinge acțiunea față de Consiliul Județean M.

Văzând și prevederile art.453 alin.1 C.pr.civ. va fi obligat intimatul CMAS C să plătească contestatorului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând c/val. onorariu avocat.

Această sentință a fost atacată cu apel de către intimată, aflându-se pe rolul Curții de Apel Craiova.

← Asigurări sociale - pensii. Jurisprudență Pensii		Contract de muncă. Jurisprudență Contracte de muncă →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Pensii. Jurisprudență Pensii Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă Contract de muncă. Jurisprudență Contracte de muncă Asigurări sociale - pensii. Jurisprudență Pensii Conflicte de muncă - salarizare. Jurisprudență Salarizare Salarizare. Jurisprudență Salarizare