Decizia civilă nr. 1154/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1154/R/2011
Ședința din data 29 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. împotriva sentinței civile nr. 3284 din 7 octombrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. V. R. SA, având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente - avocat L. A. C. din cadrul baroului C., în substituire avocat A. L. B. din cadrul Baroului C. și reprezentanta intimatei - avocat B. C. din cadrul Baroului B..
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de25 martie
2011 reclamantul prin avocatul său a formulat un răspuns la întâmpinare, un exemplar al acestuia comunicându-i-se reprezentantei intimatei care solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lua cunoștință de conținutul său.
Instanța încuviințează cererea.
La reluarea cauzei reprezentanta societății intimate depune la dosar extras de pe portalul instanței cu privire la recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 2915 din 20 septembrie a T. C., din dosarul nr. (...), care a fost respins. Obiectul acestei judecăți l-a făcut decizia de sancționare nr.
1008 din 15 februarie 2010.
La întrebarea instanței care este data depunerii concediilor medicale de către reclamant la societate, reprezentanta intimatei învederează că nu deține o dovadă a înregistrării acestor concedii medicale, în orice caz ele au fost depuse după data emiterii deciziei, însă societatea a constatat că s-a făcut dovada incapacității de muncă și a revocat decizia de sancționare.
Reprezentanta reclamantului arată că decizia a fost revocată însă numai după ce reclamantul a acționat-o pe pârâtă în instanță nicidecum raportat la incapacitatea de muncă pe care ar fi constatat-o prin înregistrarea actelor medicale.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj iar în subsidiar modificarea ei în sensul acordării cheltuielilor de judecată la fond în sumă de 1000 lei. S. obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat în cauză, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, din întregul dosar reieșind reaua-credință a reclamantului și fiind evident că rolul concediilor medicale a fost doar acela de suspendare a unei decizii de sancționare întrucât știa că este cercetat pentru săvârșirea unor abateri disciplinare. Nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât acțiunea reclamantului nu a fost respinsă pe excepția lipsei de interes a reclamantului, fiind respinsă pe fond. R. nu i s-a vătămat nici un drept prin emiterea deciziei și apoi prin revocarea acesteia urmare constatării incapacității sale de muncă. Societatea are mii de angajați iar problema revocării unei decizii într-o companie multinațională nu este singura chestiune prioritară. S. cheltuieli de judecată în recurs conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamantului, în replică, învederează că legea trebuie respectată de toată lumea, problemele cu care se confruntă departamentul Resurse Umane din cadrul societății neputând fi o scuză pentru emiterea cu întârziere a deciziei de revocare. S. redeschiderea dezbaterilor și acordarea unui termen pentru a putea face dovada datei depunerii concediilor medicale la pârâtă și a demonstra buna credință a reclamantului.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentanta reclamantului, de redeschidere a dezbaterilor și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.1951/117/(...), reclamantul S. S. S. a solicitat instanței ca, in contradictoriu cu pârâta SC V. R. SA, să dispună anularea deciziei de sancționare nr. 1008 emisă de SC V. R. SA la data de (...), reintegrarea în postul și funcția desfăcută anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă, cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă și a cheltuielilor de judecată .
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia de sancționare este nulă absolut deoarece s-au încălcat prevederile imperative prevăzute de art. 60 alin. 1 lit. a si art. 63 alin.1 din Codul Muncii, respectiv nu a existat o cercetare disciplinară prealabilă. Apoi, decizia atacată nu a fost emisă în termenul de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 62 alin. 2, art. 63, alin.1 , art. 263-268 Codul muncii și art. 274 Cod.proc.civilă.
Pârâta SC V. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în primul rând ca fiind rămasă fără obiect și lipsită de interes, iar în al doilea rând, ca fiind neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens, pârâta a arătat că decizia de sancționare nr.1008/(...) a fost anulată întrucât atunci când a fost emisă reclamantul se găsea în concediul medical, certificatul medical fiind depus după emiterea deciziei.
Astfel, a fost nevoită să emită decizia nr. 1553/(...), de revocare a deciziei de sancționare nr. 1008/(...), fiind emisă o nouă decizie de concediere, cu nr. 1708/(...), decizie care a fost contestată de către reclamant, făcând obiectul dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. C.
Prin sentința civilă nr. 3284/(...), Tribunalul Cluj a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de către reclamantul S. S. S. în contradictoriu cu pârâta S. V. R. S. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1008 din (...), reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii începând cu data luării la cunoștință de către salariat a deciziei.
Prin decizia nr.1553/(...), decizia contestată în cauză a fost revocată, iar ulterior pârâta a emis decizia de sancționare nr. 1708/(...).
Având în vedere și faptul că decizia de sancționare nr. 1708/(...) a fost contestată pe calea unei acțiuni distincte ce formează obiectul dosarului nr. (...) al T. C., prima instanță a reținut că acțiunea din prezentul dosar a rămas fără obiect.
Acțiunea civilă are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Obiectul cererii de chemare in judecată constă în pretenția concretă a reclamantului (plata unei sume de bani, anularea unui contract, anularea unui act unilateral, etc..) si se cere ca acesta să fie licit, posibil si determinat.
In cauza dedusă judecății cererea reclamantului a rămas fără obiect întrucât, așa cum s-a arătat, pârâta în mod unilateral a revocat decizia de sancționare nr. 1008/(...).
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul S. S. S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere faptul că revocarea deciziei contestate în cauză s-a dispus după comunicarea acestei decizii și înregistrarea contestației.
Se mai arată că instanța de fond nu a motivat care au fost temeiurile de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
Recurentul mai arată că în mod eronat prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei, deși s-a pronunțat doar pe excepție.
În subsidiar, recurentul solicită ca, în situația în care instanța de control judiciar reține că acțiunea a rămas fără obiect, angajatorul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei suportate la judecarea fondului cauzei, având în vedere faptul că prezentul proces nu a fost inițiat din culpa reclamantului.
Se mai arată în acest sens că intimata a fost cea care a încălcat prevederile imperative ale art.60 alin.1 lit.a), 63 alin.1, 62 alin.2 și 268 alin.1 din Codul muncii și a art.75 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N.
Analizând recursul formulat de reclamantul S. S. S., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este doar în parte fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind cheltuielile de judecată suportate în cauză, pentru următoarele considerente:
Instanța de control judiciar, având în vedere faptul că prima instanță, astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii recurate, s-a pronunțat doar pe excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, neintrând în cercetarea fondului cauzei, se va limita a analiza doar motivele de recurs ce privesc soluționarea legală a acestei excepții.
Astfel, instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, în temeiul disp.art.137 alin.1
Cod.proc.civilă.
Se reține că, la data de (...), recurentul a investit Tribunalul Cluj cu o acțiune în constatarea nulității absolute a deciziei nr.1008/(...), decizie ce îi fusese comunicată la data de (...), prin B. E. J. C. M., fiind însă revocată de către angajator prin decizia nr.1553/(...), comunicată reclamantului, prin același birou al executorului judecătoresc la data de (...), împreună cu decizia de sancționare nr.1708/(...).
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că decizia de concediere contestată în cauză fusese revocată de către angajator prin decizia nr. 1553/(...), întrucât, după emiterea deciziei nr.1008/(...), recurentul a prezentat certificatele de concediu medical pentru perioada
11.02-(...).
Decizia de concediere fusese legal comunicată salariatului la o dată la care persoana ce avea prerogativa disciplinară nu putea avea cunoștință de incapacitatea temporară de muncă în care se afla angajatul.
Practic, decizia angajatorului de revocare a deciziei de concediere a fost tocmai consecința înregistrării de către salariat a certificatelor de concediu medical seria CCMAC nr.1507579, nr.1507580, nr.1951237și nr.1508924.
Curtea mai reține că reclamantul-recurent a invocat nelegalitatea deciziilor de revocare a actelor de încetare a contractului de muncă, fără a investi însă instanța cu un capăt de cerere privind cenzurarea legalității și temeiniciei acestor decizii.
Se mai reține că, printre cauzele de nulitate reglementate în mod expres de către legiuitor, nu regăsim și revocarea unei decizii de concediere de către angajator după termenul de 30 de zile prevăzut pentru comunicarea acesteia.
Legiuitorul nu a considerat necesară reglementarea expresă a revocării deciziilor unilaterale ale angajatorului și nici prevederea unui termen de prescripție pentru emiterea unor asemenea acte unilaterale, tocmai pentru că această situație nu mai impunea o intervenție în relațiile de muncă în scopul protecției salariatului aflat în raporturi de subordonare față de societate, fiind vorba de acte favorabile angajatului, care-l repun în situația anterioară emiterii deciziilor care au făcut obiectul revocării.
Se mai reține că, acționând potrivit principiului bunei-credințe în raporturile de muncă, prevăzut de art.8 din Codul muncii, angajatorul, după depunerea certificatelor de concediu medical de către salariat, a luat decizia revocării propriului său act unilateral, având în vedere faptul că, potrivit art.50 alin.1 lit.b) din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins ca fiind rămasă fără obiect contestația reclamantului.
În mod greșit prima instanță a soluționat însă cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Având în vedere faptul că decizia de revocare a deciziei de concediere a fost comunicată reclamantului după data sesizării instanței cu prezenta contestație, recurentul fiind nevoit să-și angajeze un apărător pentru pregătirea apărării, dar și faptul că acesta a continuat judecata cauzei și după ce a fost încunoștințat cu privire la actul de revocare, astfel încât intimata a suportat cheltuieli de susținere a poziției procesuale și reprezentare în instanță, Curtea reține că în cauză, în temeiul disp.art.276
Cod.proc.civilă, se impune compensarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, între părți.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se vaadmite recursul declarat de reclamantul S. S. S. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul că se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată la fond.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Pentru considerentele expuse anterior, se vor compensa și cheltuielile de judecată efectuate de către părți în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3284 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că dispune compensarea cheltuielilor de judecată la fond. M. restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 29 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER N. N.
Red./Tehnored: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond: -Tribunalul Cluj:-I.P.;
-E.B.
| ← Decizia civilă nr. 3521/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3520/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
