Decizia civilă nr. 3520/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 3520/R/2011
Ședința ta de 10 octombrie 2011
I. constituită din:
PREȘED.TE: I.A T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. împotriva sentinței civile nr. 2648 din 23 mai
2011, a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. M. DE L. D. D. C. C. N. , având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de
04 octombrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2648 din 23 mai 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anului
2007 și s-a respins cererea privind aceste drepturi.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. M. DE
L. D. D. C. C.-N. în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. C. -. B. SA B.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2008, respectiv a anului 2009, pentru anii 2008 și 2009; prima pentru ziua feroviarului aferentă anului 2008 și 2009, stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare; ajutorul material de C. pentru anul 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, toate actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile solicitate de către reclamant în numele membrilor de sindicat au natură salarială și termenul de prescripție în ce privește acordarea cestora este de 3 ani, conform prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c) C. Muncii.
În această situație, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente anului 2007 urmează să fie admisă în parte și să respingă cererea reclamantului privind acordarea acestor drepturi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic după expirarea acestui an salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Conform prevederilor art. 67 din C. colectiv de muncă la același nivel pe anii 2009-2010, salariații vor mai beneficia de ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare și de un premiu pentru Z. F..
C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a fost prelungit prin act adițional pentru 48 de luni și produce efecte juridice obligatorii față de pârâtă datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin. 5 din Constituția României și art. 236 alin. 4 din C. Muncii raportat la art. 11 alin. 1 lit.b) din Lg.130/1996 în vigoare la data formulării cererii și art. 241 alin. 1 din C. Muncii.
Nerespectând prevederile acestui contract colectiv de muncă pârâta se află în culpă și a fost obligată să plătească fiecărui membru de sindicat câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului 2008, respectiv a anului 2009 actualizat cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective pentru anii 2008 și 2009, să plătească fiecărui membru de sindicat prima de Z. F. pentru anii 2008 și 2009, ajutorul material de C. pentru anul 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul
2010, stabilite la nivelul clasei I de salarizare, actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective. Văzând și prevederile art. 274 C.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. C. de R. L. C.-S. B. S., solicitând desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, netemeinică și nelegală.
În motivare a invocat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 283 alin. l, lit. e C. Muncii, dreptul la acțiune fiind prescris întrucât pretențiile reclamantului deriva din contractele colective de munca de la nivel de unitate
2007-2010, astfel încât aceste pretenții nu pot fi considerate drepturi salariale in sensul art.154 alin.l si 2 si art.161 alin.l C. muncii, deoarece nu sunt stipulate în contractul individual de munca, nereprezentând o contraprestație a muncii depuse de angajați și nu se plătesc cel puțin o data pe luna, acestea având caracter anual. Faptul ca aceste drepturi nu sunt de natura salariala este confirmat și de denumirea ce le-a fost acordata prin contractele colective de munca, caz în are nu pot fi aplicate nici dispozițiile art.166 și nici cele ale art.283 alin. 1 lit.c) C. Muncii. În același sens sunt invocate considerente din cuprinsul deciziei nr.300/(...) a Înaltei Curți de C. și J. I. de fond reține ca noțiunea de drepturi salariale include și alte drepturi derivate din salariul de baza lunar, ceea ce este greșit, dând astfel o interpretare greșita obiectului dedus judecații.
I. de fond, neprocedând așa, a greșit în pronunțarea Sentinței sus menționate făcând-o netemeinica și implicit nelegală.
Citând prevederile art.30 alin 1 și 3 din Contractele C.e de M. aplicabile pe anii (...) prin raportare la dispozițiile art. 982 Cod Civil, consideră ca acestea, ca și prevederile din Anexa 6 la aceste contracte, ar trebui interpretate în sensul că salariul suplimentar pentru munca ireproșabila să se sub condiția că societatea sa fi avut în anii (...) venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Or, aceasta condiție, respectiv constituire fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinita de pârâtă motivat de faptul ca S. N. de T. F. de C." C. C." S. este acționar unic la S. C.- S. B. S., fiind o societate cu capital de stat aflata sub autoritatea M.ui T.urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O. nr.7. și O. 79/2008 privind întărirea disciplinei economico- financiare și alte dispoziții cu caracter financiar existând obligația respectării prevederilor din acest act normativ, conform cărora: „... indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii,calculate în unități fizice sau după caz în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității";.
Deci recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor (...).
Precizează că în bugetele de venituri și cheltuieli din aceasta perioada nu au putut fi prevăzute fondurile necesare acordării salariului suplimentar, întrucât conform prevederilor legale mai sus menționate, fundamentarea fondului de salarii s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
I. de fond nu a ținut cont în pronunțarea sentinței atacate nici de cele arătate de pârâtă în întâmpinare cu privire la faptul ca pretențiile reclamantului în ceea ce privește salariul suplimentar 2007, 2008, precum și Ajutorul pentru Z. C. 2007-2009 au mai făcut obiectul dosarelor Tribunalului C. nr.(...), respectiv (...), aspect recunoscut până și de reclamant prin înaintarea tabelelor actualizate pentru termenul din data de (...). Neținând cont de cele arătate mai sus instanța de fond a pronunțat sentința atacata încălcând astfel prevederile art. 163 Cod Procedura Civila și acordând mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la ajutorul pentru
Z. de C. 2009 și Z. de P. 2010, invocă atât prescripția conform art.283 lit.e C.
Muncii cât și caracterul lor nefondat.
A.a se acorda de către C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, ori o asemenea conciliere nu a avut loc, mai mult toate celelalte ajutoare prevăzute de art.67 din C. C. de munca al S. C. S. B. S. 2009-2010 au fost acordate, mai puțin cel pentru C. 2009, respectiv ajutorul material de P.
2010 și asta din lipsa de fonduri și nu din rea credință, dându-se prioritate celorlalte ajutoare.
În mod eronat instanța de fond susține că în 2009 ar fi aplicabile prevederile clauzelor contractuale din C. C. de M. valabil pe anul 2008, ori nu este așa, deoarece în C. C. de M. pe anul 2009-2010 la art. 67 prevede ca „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului material sunt în CFS cu durata de un an.
- pentru Z. C. se va acorda o premiere stabilita de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; A. prevederi se aplica cu (...)";.
De altfel și în A. adițional la C. C. de M. nr.178112009-2010 s-a convenit de comun acord cu sindicatele ca aceste ajutoare se vor acorda începând cu
(...).
Deci este clar ca este vorba de o prevedere contractuala, contractul fiind legea părților.
Reclamantul intimat S. L. și I. al M. de L. din D. C. C.-N. a depusîntâmpinare în data de (...), solicitând respingerea recursului cu cheltuieli dejudecată.
În motivare intimatul a arătat că obiectul cererii dedusă judecății îl formează drepturi bănești de natură salarială și se aplică dispozițiile art.283 lit.c din C. muncii și nu litera e, termenul de formulare a acțiunii fiind de trei ani de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei solicită respingerea criticilor recurentei ca neîntemeiate.
Citând prevederile art. 30 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii
2007-2008 prin raportare la prevederile art. 236 alin. 4 C. muncii si art.30 din
Legea nr.130/1996 raportat la art.4 alin.5 din Constituție, concluzionează că o obligație contractuala nu poate fi confundata cu o condiție, articolul menționat neprevăzând acordarea dreptului "daca" părțile vor stabili acest lucru. Dimpotrivă, se instituie o obligație expresa și imperativa de detaliere doar a aspectului punctual al modalității de plata.
Art.30 nu poate fi interpretat greșit considerându-se ca dreptul salarial ar fi supus unei condiții pur potestative din partea debitorului, o asemenea condiție fiind prohibita de art.295 alin. l C. muncii, raportat la art. 1010 C. civil, art.7 alin.2, art.8 alin. 1 și 4, art.2 alin. l din Legea nr. 130/1996.
Art. 30 (3) din CCM pe anii (...) instituie în sarcina angajatorului obligația de constituire a fondului, iar nu opțiunea de a decide daca se impune sau dorește aplicarea clauzei convenite.
D. activitatea desfășurata recurenta-parata a realizat venituri. Acest alineat nu trebuie interpretat in sensul ca prin „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății.
D. ansamblul articolului, nu rezulta ca aceasta plata este condiționata de existenta profitului.
Apărările recurentei-pârâte cu privire la faptul acționarul unic a fost o societate monitorizata in baza prevederilor OUG nr. 7. sunt nefondate, deoarece pârâta are personalitate juridica, buget de venituri și cheltuieli propriu și independenta în gestionarea fondurilor proprii. Faptul monitorizării acționarului unic nu este de natura a o exonera de obligațiile valabile.
O. nr.79/2008 nu cuprinde și nici nu era posibil în mod legal a se cuprinde dispoziții de aneantizare a unor obligații contractuale legale asumate de angajatori, iar trimiterea pe care o face parata in mod general la dispozițiile acestui act normativ nu poate avea relevanta în măsura în care nu se invoca punctual situații de exonerare de răspundere contractuala admise de legislație.
Angajatorul avea obligația la momentul negocierii contractelor colective de munca să țină cont de prevederile O. 7..
Pe de alta parte, recurenta nu poate invoca propria culpă, de a fi negociat drepturi salariale cu încălcarea unor prevederi legale.
În ceea ce privește susținerea recurentei ca prima instanța a acordat salariul suplimentar și prima de Z. C. tuturor reclamanților este întemeiata, deoarece a solicitat obligarea paratei la plata salariului suplimentar pe anii
2007, 2008 numai pentru reclamanții B. C. N., M. T. și T. G., iar prima de Z. C. pe anii 2007, 2008 si 2009, numai pentru reclamanții B. C. N., B. I., M. T. și T. G., care n-au avut calitate de reclamanți și în dosarele (...) și (...).
Se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat pentru ceilalți reclamanți în ceea ce privește salariul suplimentar aferent anului 2008 și prima de ziua C. aferenta anilor 2008 și 2009.
Raportat la ajutorul material de P. pe anul 2010 și de C. pentru anul
2009 sunt reiterate aceleași apărări, cu sublinierea că sarcina C.ui de A. și a delegaților aleși ai sindicatelor a fost aceea de a stabili daca premierea de Z. C. poate avea o valoare mai mare decât valoarea minimala stabilita imperativ
PRIN NEGOCIERE, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
În art.67 din CCM pe anii 2. se prevede plata începând cu (...) a acestor drepturi, prin urmare a operat o amânare a plății acestor drepturi salariale și nicidecum suprimarea sau eliminarea acordării lor.
Susținerea recurentei ca prin A. adițional nr.1781 la CCM pe anii 2009-
2010 s-a prevăzut acordarea acestor drepturi începând cu (...) este nefondata, deoarece acest act adițional a fost încheiat după ce aceste sărbători au trecut la data de 4-5 aprilie P.le și la 23 A. Z. C. și a fost înregistrat la data de (...),producând efecte de la aceasta data, conform prevederilor art.25(3) din Legea nr. 130/1996: „Contractele colective de munca se aplica de la data înregistrării";.
Prin urmare aceste prevederi nu produc efecte retroactiv.
Pe de alta parte, suspendarea acordării drepturilor nu poate avea semnificația că acestea nu vor mai fi acordate.
Drepturile solicitate le sunt conferite și de C. colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungita valabilitatea pentru 48 luni prin A. adițional înregistrat la M. B. sub nr.370/(...), care este aplicabil și pârâtei.
Or în acest sens, devin aplicabile prevederile art. 11 (a) lit. b din Legea nr.130/1996 și ale art. 238 alin. 1, art. 236 alin. 4, art. 241 alin. 1 lit. b) C. muncii, art. 41 alin.5 din Constituție, dispoziții imperative.
În același sens stipulează și prevederile art. 2 din Contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2007- 2008 si 2009-2010.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Se constată, în acest sens, că practic judecata în primă instanță s-a făcut fără a se intra în cercetarea cauzei.
Astfel, se constată că ambele părți au arătat prin cererea de recurs, respectiv prin întâmpinare, că încă de la fond s-a relevat faptul că doar pentru o parte dintre reclamanții evidențiați inițial în tabelele anexe cererii de chemare în judecată, cuprinzând „. de sindicat … care sunt de acord cu deschiderea acțiunii judecătorești …"; a fost continuată acțiunea, avându-se în vedere faptul că prin întâmpinarea depusă la fond (fila 147 dosar fond) s-a relevat faptul că anumite pretenții din cele deduse judecății au făcut obiectul dosarelor nr. (...) respectiv nr. (...) ale Tribunalului C., aspect față de care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, prin trimiterea la prevederile art. 163 C.
Verificând cuprinsul dosarului de fond, nu se poate deduce o clarificare a acestui aspect, nu se constată demersuri ale instanței pentru a solicita poziția procesuală a reclamantului față de apărarea invocată, nici acvirarea dosarelor menționate pentru a se clarifica dacă este incidentă excepția invocată.
Or, doctrina acceptă că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, care privește deci lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii, în măsura în care se admite.
Prin neanalizarea acestei excepții, practic nu a fost cercetat fondul litigiului, lăsându-se neverificate aspecte esențiale legate de elemente fundamentale ale acțiunii (părțile, obiectul, cauza acțiunii).
Totodată, modalitatea de a se admite acțiunea prin referire la „. de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii";, fără a fi precizat numele reclamanților în dispozitivul sentinței, face dificilă decodificarea sentinței atâta timp cât aceasta este lecturată în afara dosarului în care a fost pronunțată, negându-se astfel existența independentă a sentinței ca act judiciar de sine stătător. Nu întâmplător, cuprinsul hotărârii judecătorești trebuie să fie acela indicat de art. 261 C., deci cuprinzând numele, domiciliul și reședința părților, ca și numele mandatarilor. Se presupune că o hotărâre judecătorească trebuie să aibă o existență în timp superioară dosarului în care a fost pronunțată, care se casează după o perioadă anume, în funcție de obiectul cererii, în timp ce hotărârile judecătorești sunt îndosariate și păstrate fără o limită în timp.
Cu atât mai neprocedurală apare nominalizarea doar a mandatarului în dispozitiv și trimiterea la un tabel anexat cererii pentru indicarea reclamanților, cu cât pe parcursul judecății, deși reclamanții erau reprezentațiprin mandatar - S. M. de L. D. D. C. C. N. -, aceștia au fost citați nominal, emițându-se sute de citații în condițiile în care art. 67 și urm. C., ca și art. 28 din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, statuează despre mandatul tacit dat de membrii de sindicat organizației sindicale pentru a exercita drepturile procesuale în numele lor și ca atare, despre efectuarea procedurii de citare doar pe numele mandatarului, incidente fiind și prevederile art. 114 alin. 5 și art. 85 și urm. C. Se constată sub acest aspect inconsecvența în a se da sau nu efect mandatului judiciar.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se clarifica incidența excepției autorității de lucru judecat, a se constata care sunt reclamanții în numele cărora acțiunea se impune a fi soluționată pe fond și în raport de aceștia, a se verifica temeinicia inclusiv prin analizarea chestiunilor invocate sub acest aspect în recurs, în condițiile în care sentința nu cuprinde considerentele pentru care au fost surmontate aceste apărări, și sub acest aspect verificându- se o necercetare a fondului.
În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. împotriva sentinței civile numărul 2648 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, I.A T. D. C. G. C. M.
GREFIER, A. B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. P. U.
| ← Decizia civilă nr. 1154/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
