Decizia civilă nr. 1194/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1194/R/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. B.-M. împotriva sentinței civile nr. 1734 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind reclamantul S. D. A. B. M. - M. și pârâții P. M. B.-M., S. P. A. U. B. M., S. P. A. S. B. M., S. P. A. P. LOCAL ȘI U. B.-M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat A. Ș. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
(...), reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului formulat de P. municipiului B. M., fără cheltuieli de judecată.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului intimat cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită, în baza motivelor invocate prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1734 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea principală formulată de reclamantul S. D. A. B. M. - M., în contradictoriu cu pârâții: P. M. B. M., S. P. „. U., S. P. „. S. și S. P. „. P. LOCAL ȘI U. B. M.
Pârâții au fost obligați să acorde membrilor de sindicat: G. D., B. M., H. E.-P., M. S., C. I., D. M., B. M., B. M.-R., C. I., F. R.-V., P. I. Z., R. V. F., F. I., B. I., R. M.-R., T. G., B. M., G. L., S. V., S. M., G. M., H. A.-R., G. N., M. D.-C., G. I. C., N. M., R. E., S. G., M. A., D. N., M. M., H. A., R. N., S. D., T. M., R. C., B. T., P. I.-C., C. Z., C. M., F. D. M., M. F., M. T., G. A., V. I., P. Ana, U. I., P. T., K. C., T. C., A. M., B. Z., M. C., D. A., Z. G., D. I., K. T., O. G., V. E., B. C.-G., L. D., S. M., B. O., C. E., Z. A., V. I., B. C., L. F., A. M., V. F., G. F., B. C., L. E., B. E., R. G., M. M., D. A.-C., B. M., B. I.-F., J. A., P. C. C., M. M., R. Ana, A. L., A. N., T. G., B. I., B. V., L. V., S. V., T. A. A., L. V., L. G., B. I. I., M. V., S. V.-A.,
U. M., H. A., A. A., D. V. I., B. M., D. S. A., C. A., L. M.-A., L. I. E., D. A., T. C., S. M., C. V., K. A., M. L., S. C., S. I., T. M. C., Tun A., Cot M., C. F., M. A., C. D., C. Ana, T. T. A., D. V., P. I., M. M., M. E., N. A., B. D., C. A., G. O., C. V., M. V., M. O.-N., B. R., V. O. M., B. L., F. D., G. L., A. L., V. A., C. I., C. V., H. I., N. I., P. L., P. I., P. C., D. I., B. S., N. E., A. G., M. Z., C. G., C. V., F. D., F. D. C., M. V., M. D., P. D., C. A., N. M., D. F. G., C. N., G. Z. G., P. I., J. R., B. D., G. R., C. I., D. I., O. E., G. V., N. I. V., H. V., M. I. II, C. I., T. I., V. I., B. A.-C., Kis C., P. R., P. L. M., S. Ana, G. V. C., P. I.-V., B. G., A. S., B. M.-A., Bot I. F., C. A., C. S. C., C. E., C. R., C. S. C., C. C., D. A. A., D. A., E. I., F. C., G. B. V., G. O. N., G. M., H. C. A., H. M., H. S., H. V. M., H. L. E., K. G., K. C. C., K. V., M. A. I., M. C., M. C. C., M. S., M. F. R., N. C., O. I., O. R., O. C.-A., P. M., P. R. E., P. D., P. M., P. S., P. C., Rat M.-C., R. R. I., S. V., S. V., S. D., S. M., S. A. I., S. D.-A., T. L. G., T. L., U. E., V.-S. G., V. T., V. F. D., A. Ana O., A. Ana, A. I., B. R.-I., B. A. L., B. G. S., B. M., B. D. R., B. M. M., C. S. C., C. A., C. F. S., F. P.- Ana, G. I., G. M., H. I. S., I. D. R., I. F.-I., I. F., K. M., Lar O. M., L. N. C., L. M., L. E. F., L. L. F., M. N. V., M. D., M. I., M. F., M. A., M. S. O., M. O., N. O. D., P. F., P. M. M., P. S., P. S. E., P. F. V., P. I., P. L., P. M., Rad P., R. F., R. C., R. E., R. E., S. Ana, S. C., S. G., S. L. I., S. A. M., S. M., T. M., T. A., V. R. M., V. I. I., V. E., O. T. G., B. M. D., C. N., C. F., P. G., B. I., M. Z., M. T., B. S. M., M. D., A. M., M. I., R. R., Rad I., J. I., V. N., P. V., P. D. V., P. V., R. F., T. N., D. N. V., C. V., M. F. I., I. I., F. N., B. I., P. D. R., V. G., N. V., M. I. M., P. M. A., N. D. M., N. N., P. F. I., S. N., K. I., L. A. L., M. V., M. V. G., B. I. G., T. A. I., B. P., B. L., M. D., C. D., U. M. Lia, P. L. V., C. T., V. N., C. L. S., C. C. S., Uta E., M. E., drepturile lunare speciale pentru menținerea sănătății, securitatea muncii și asigurarea protecției, în cuantum de 500 lei lunar pentru fiecare angajat, aferente perioadei (...) la zi, conform art. 35 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 3129 din (...) și actului adițional nr. 3283 din (...).
S-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant P. M. B. M., privind constatarea nulității absolute a prevederilor art. 35 din contractul colectiv de muncă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentanți în cauză, sunt angajați cu contract individual de muncă în cadrul P. M. B. M. și a serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al
M. B. M.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 3129 din (...), încheiat între reclamantul S. din Ad- ministrația B. M. - M., în calitate de reprezentant al angajaților din cadrul P. M. B. M. și al serviciilor publice din subordinea consiliului local, pe de o parte, și pârâți, în calitate de angajatori, pe de altă parte, salariaților li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății, securitatea în muncă și asigurarea protecției, care sunt de natură nesalarială și se supun regulilor de impozitare prevăzute de actele normative în vigoare, conform art. 72 din L. nr.
188/1999, art. 22 din HG nr. 833/2007, Legii - cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale.
Potrivit art. 35 alin. 4 din contractul colectiv de muncă, aceste drepturi speciale se acordă în limita prevederilor bugetare, se finanțează din titlul
„cheltuieli materiale și servicii"; și nu afectează fondul de salarii.
Prin actul adițional nr. 1 la contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 3283 din (...), s-a stabilit cuantumul drepturilor speciale pentru menținerea sănătății, securitatea muncii și asigurarea protecției la nivelul sumei de 500 lei pe persoană.
Potrivit art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat între părți, executarea clauzelor stipulate în cuprinsul acestuia este obligatorie pentru părți, constituind legea acestora. Neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții care se face vinovată de aceasta.
În același sens sunt și dispozițiile art. 243 din Codul muncii și cele ale art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Conform art. 12 din L. nr. 130/1996, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin urmare, interpretând per a contrario dispoziția legală enunțată, pot forma obiectul negocierii drepturile ale căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin lege.
Art. 238 alin. 3 din Codul muncii și art. 8 alin. 4 din L. nr. 130/1996 statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, putând fi negociate drepturi la un nivel superior.
Prevederile art. 3 din OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, în conformitate cu care prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii - cadru nr. 3., nu sunt aplicabile în speță, drepturile speciale solicitate fiind drepturi de natură nesalarială, care nu afectează fondul de salarii și care sunt finanțate dintr-un alt capitol bugetar decât cheltuielile de personal, respectiv din titlul „cheltuieli materiale și servicii";.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că drepturile speciale solicitate puteau forma obiectul negocierii, nefiind vorba despre drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege, neexistând motive de nulitate absolută a prevederilor art. 35 din contractul colectiv de muncă și a actului adițional nr. 1 la acesta.
Raportat la considerentele mai sus, în temeiul art. 30 din L. nr.
130/1996, art. 243 din Codul muncii, art. 35 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 3129 din (...), modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 3283 din (...), tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. municipiului B. M.solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerea acțiunii formulate de S. din A. B. M.
În motivarea recursului, s-a apreciat că sentința este netemeinică și nelegală întrucât a apreciat că drepturile prevăzute la art. 35 din C. colectiv de muncă nr. 7354/(...) nu sunt de natură salarială astfel încât prevederile acestui articol sunt legale.
Introducerea art. 35 în C. colectiv de muncă o apreciază nelegală, întrucât nu are niciun temei legal.
Salarizarea personalului contractual din cadrul administrației publice locale a fost reglementată de L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar drepturile solicitate de reclamant nu sunt prevăzute în această lege, ci sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă.
La art. 3 lit. c al Legii 3. toate sporurile, adaosurile salariale, majorările, indemnizațiile cu caracter general și special care au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești și prin acte de negociere colectivă sunt calificate drepturi de natură salarială și sunt incluse prin lege în salariul de bază.
Drepturile special prevăzute la art. 35 din C. colectiv de muncă nu sunt prevăzute de L. 3. și apreciază că nu puteau fi negociate cu sindicatul. D. plata acestor drepturi se face din titlu "Cheltuieli materiale și servicii"; apreciază că acestea au caracter salarial ele fiind impozitate la fel ca veniturile salariale.
Intimatul S. din A. B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului în principal ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca nefondat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de cătreintimat, a cărei soluționare potrivit art. 137 C.proc.civ. este prioritară față de aspectele relative la fondul cauzei, Curtea reține că este nefondată și va fi respinsă ca atare.
P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, potrivit art. 77 din L. nr. 2. republicată.
Potrivit art. 62 din L. nr. 2., primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție să figureze, în calitate de pârât, primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 alin. 4 din L. nr. 2..
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a înțeles să cheme în judecată P. municipiului B. M. prin P., iar cererea reconvențională a fost formulată de P. M. B. M., astfel încât pretențiile părților au fost soluționate în fața primei instanțe în acest cadru procesual, cu privire la care nu s-a ridicat nicio excepție.
Prezentul recurs a fost promovat de P. M. B. M., nu în nume propriu, ci în baza atribuțiilor conferite de nr. 2. privind administrația locală și anume a art. 62, ce îi conferă dreptul de a reprezenta în instanță unitatea administrativ- teritorială, care potrivit art. 21 din lege este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, cererea de recurs fiind formulată sub antetul Municipiul B. M.
Urmare a interpretării dispozițiilor citate se impune concluzia că dreptul de a exercita calea de atac nu poate fi îndeplinit decât prin primar, iar astfel recursul a fost declarat de către "parte" în sensul art. 41 Cod procedură civilă, care a participat la judecata în primă instanță, astfel încât sunt nefondate susținerile intimatului cu privire la faptul că s-a exercitat calea de atac de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar o concluzie contrară nu ar conduce decât la un formalism exagerat în aplicarea legii.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va admite ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Prin dispozițiile Legii nr. 3., s-a stabilit un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar, inclusiv pentru personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor, primăriilor și din serviciile publice din subordinea acestora, sistem care are la bază principiul supremației legii, enunțat în art. 3 lit. b, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Ulterior, a fost adoptată OUG nr. 1., privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 62/(...), în cuprinsul căreia la art. 3 s-a prevăzut faptul că "prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 3..";
După apariției acestor acte normative în domeniul salarizării bugetare, a fost încheiat C. colectiv de muncă la nivelul P. B. M. și a celor 3 servicii publice, înregistrat la A. M. sub nr. 3129/(...), prin care la art. 35 s-au stabilit următoarele:
„(1) Salariaților li se acordă, lunar, drepturi speciale pentru menținereasănătății, securitatea muncii și asigurarea protecției, care sunt de natură nesalarială, care se supun regulilor de impozitare prevăzute de actele normative în vigoare, conform prevederilor art. 72 din L. nr. 188/1999, art. 22 din HG nr. 833/2007, Legii cadru nr. 3. și Legii 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale.
(2) Cuantumul drepturilor prevăzute în aliniatul anterior vor fi acordate în funcție de salariul brut lunar realizat, respectiv 500 lei pentru un salariu brut realizat de până la 2.500 lei. (…)";.
Prin actul adițional nr. 1 înregistrat sub nr. 3283/(...) s-a convenit modificarea alin. 2 al art. 35 din C. colectiv de muncă, în sensul stabilirii cuantumul drepturilor la suma de 500 lei.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. nesalariale";, și s-a susținut de către reclamant că ar fi excluse reglementării adoptate în domeniul salarizării, însă din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordarea acestor drepturi, din modalitatea de calcul și impozitare a acestor sume de bani, reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată se solicită a fi obligați pârâții.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Nici împrejurarea că părțile contractante au stabilit că plata drepturilor speciale se va face din titlul „cheltuieli materiale și servicii"; nu conferă acestor drepturi un caracter nesalarial, întrucât interdicția impusă de art. 3 din OUG nr. 1. nu a fost condiționată de capitolul bugetar din care urmează a se face plata respectivelor sume.
În cuprinsul întâmpinării depuse în recurs, intimatul S. din A. B. M. - M. a mai susținut faptul că aceste drepturi speciale nu sunt vizate de L. nr. 3. sau de OUG nr. 1., întrucât sunt acordate în temeiul art. 72 din L. nr. 188/1999, însă se constată a fi nefondată și această apărare, deoarece C. colectiv de muncă în litigiu vizează doar drepturile personalului contractual, or acest ultim act normativ invocat de intimat reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, categorie din care nu fac parte membrii de sindicat reprezentați de intimat.
Or, în condițiile în care la încheierea C. colectiv de muncă, prin clauza prevăzută la art. 35 de acordarea a unor drepturi salariale, nu a fost respectată interdicția impusă de dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 1., fiind încălcate prevederile sale imperative, se constată că se impune consecința lipsirii deefecte a prevederilor contrarii normelor juridice în vigoare la data încheierii acestui contract, prin admiterea cererii reconvenționale și anularea acestor clauze.
Prin art. 3 lit. c din L. nr. 3. s-a prevăzut cu titlu de principiu în noul sistem de salarizare reglementat prin această lege luarea „în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare";, fără însă a fi prevăzută posibilitatea acordării prin negocieri colective a unor drepturi de natură salarială după intrarea în vigoare a legii.
Cum potrivit dispozițiilor 236 alin. 4 din C.muncii și art. 7 lin. 2 din L. nr. 130/1996, doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit, în mod incorect, că membrii de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor pretinse, în contextul în care acestea au fost prevăzute de dispozițiile lovite de nulitate din C. colectiv de muncă încheiat la nivel unitate și a actului adițional.
Raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea reține că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantului reflectă o aplicare și interpretare greșită a legii în cauză, ceea ce impune admiterea recursului potrivit art. 312
C.proc.civ., ca urmare a incidenței în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În consecință sentința tribunalului va fi modificată în tot în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulată de S. din A. B. M. în numele membrilor de sindicat și admiterii cererii reconvenționale, urmând a constata nulitatea clauzelor menționate la art.35 din C. Colectiv de M. și la art.I din Actul Adițional nr.1.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentului P. M. B. M. invocată de intimatul S. din A. B. M.
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1734 din 26 octombrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de S. D. A. B. M. în numele membrilor de sindicat.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul P. M. B. M., și în consecință:
Constată nulitatea clauzelor menționate la art. 35 din C. Colectiv de M. înregistrat la A. M. sub nr. 3129/13 mai 2010 și la art. I din Actul Adițional nr.1 înregistrat la A. M. sub nr. 3283/31 mai 2010.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G. L. T.
Red.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond:H. D.M; C. M.
G. S.-D. G.
| ← Decizia civilă nr. 902/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1753/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
