Decizia civilă nr. 2072/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2072/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. A. G. împotriva sentinței civile nr. 345 din 24 ianuarie 2011 pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de pârâta S. A. S., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat B. I. în substituire avocat B. H. A. și reprezentanta pârâtei recurente - avocat C. U., ambele din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantele părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, acordă cuvântul asupra recursului, solicitând reprezentantelor părților să își expună punctul de privire raportat și la incidența dispozițiilor art. 79 alin.7 și art. 268 alin.3 din C. M. referitor la data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv data de la care își producea efectele decizia de concediere și data de la care își producea efectele cererea de demisie a acestuia.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată. Arată că data de la care își produce efectele decizia este data comunicării acesteia ori în cartea de muncă a reclamantului decizia a fost operată chiar în data emiterii ei. Demisia nu a fost primită de angajator, motiv pentru care aceasta a fost trimisă prin executor iar contractul individual de muncă al reclamantului trebuia să înceteze prin demisie.
Reprezentanta societății intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, data de la care își produce efecte decizia fiind data comunicării ei iar în speță este vorba de decizia de concediere.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.4583 din data de (...), reclamantul R. A. G. a chemat în judecată pe pârâta S. A. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să anuleze decizia de sancționare nr. 1/(...), prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a C. M., să constate încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 79 C. M., respectiv prin demisie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia pe care o contestă i s-a desfăcut în mod nelegal contractul individual de muncă. Astfel, această decizie a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art.268 alin.3 din C. M., iar motivele invocate de către comisia de cercetare disciplinară prin care i s-au respins apărările nu au fost temeinice și nici motivate legal.
S-a mai arătat că măsura luată împotriva reclamantului este netemeinică și nelegală deoarece angajatorul nu a indicat temeiul de drept în baza căruia faptele reținute pot fi considerate abateri disciplinare .
Referitor la viciile de formă ale deciziei pe care o atacă s-a arătat că potrivit art. 75 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, angajatorul avea obligația de a-l convoca pentru cercetarea disciplinară cu cel puțin 5 zile înainte, însă în cazul său a fost chemat doar cu 2 zile înainte. De asemenea, acesta a susținut că la începutul lunii iunie
2010 a adus la cunoștință angajatorului decizia sa unilaterală de încetare a contractului de muncă conform prevederilor art. 79 C. M., însă acesta a refuzat operarea înregistrării cererii de demisie.
În drept au fost invocate prevederile art. 62, 74, 79 și art. 268 din C. M. și ale art. 274 Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate, cu consecința menținerii deciziei atacate si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu ce se regăsesc înscrise în fișa postului, aceea de șef serviciu aprovizionare, semnată de către acesta.
S-a mai arătat că salariatul nu și-a îndeplinit obligația de fidelitate prevăzută de art.39 alin.2 lit. d din C. M. cu cele două componente ale sale: neconcurența constând în obligația salariatului de a nu-l concura pe angajatorul său și confidențialitatea, respectiv obligația salariatului de a nu face publice datele secrete ale angajatorului.
Concret, s-a reținut în sarcina reclamantului că încă din anul 2006, în timp ce era angajatul pârâtei, acesta s-a asociat cu numitul H. C. O. înființând S. „Profesional SP"; S., prin intermediul căreia îi racola clienții.
În drept, au fost invocate prevederile art.1, art.115 Cod.proc.civilă, art.39 alin.2, lit. d și art.61 lit. a din C. M..
Prin sentința civilă nr. 345/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, s-arespins acțiunea formulată de reclamantul R. A. G., împotriva pârâtei S. A. S. C., reclamantul fiind obligat să plătească pârâtei suma de 1488 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1/(...) reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din C. M. începând cu data de
(...).
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că reclamantul nu si-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în fisa postului, respectiv în mod repetat aefectuat operațiuni de deturnare a clientelei sale folosindu-se de calitatea sa de angajat, fapte care au fost aduse la cunoștința sa la data de (...).
Așa cum rezultă din copia contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 3/(...) în registrul general de evidență a salariaților, lit. M, alin.2, lit.c, salariatul are obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu .
Obligația de fidelitate este prevăzută de art. 39 alin. 2 lit.d C. M. care arată că „salariatul are obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu";. Această obligație este firească întrucât raportul juridic de muncă se bazează pe încrederea reciprocă a părților, încrederii manifestată de angajator trebuind să-i corespundă obligația de fidelitate
(loialitate) a salariatului.
Obligația de fidelitate constituie o obligație principală a salariatului încadrat în muncă anume aceea, de a se abține de la săvârșirea oricărui act sau fapt care ar putea dăuna intereselor angajatorului fie prin concurență,fie prin lipsa de discreție cu privire la informații confidențiale (secrete) privindu- l pe angajator, de natură tehnică, economică, managerială, comercială etc., la care are acces, permanent sau ocazional, prin activitatea pe care o desfășoară.
Prin specificul său această obligație are un caracter permanent pe întreaga durată a contractului individual de muncă, chiar și atunci când acesta este suspendat.
Pentru concretizarea obligației de fidelitate este posibilă aplicarea dispozițiilor art.21 alin.2 din C. M., care se referă la clauza de neconcurență, părțile stabilind prin acordul lor unele precizări în contractul individual de muncă privitor la activitățile interzise salariatului în cazul în care acesta ar desfășura, în timpul său liber o activitate în beneficiul unor terți, determinarea unor terți sau aria geografică în care salariatul s-ar afla în competiție reală cu angajatorul.
Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. a C. M., desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă poate avea loc fie ca urmare a săvârșirii unei abateri grave, fie ca urmare a săvârșirii unor abateri repetate de la disciplina muncii sau de la alte sarcini stabilite în Regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 263 alin.2 C. M., noțiunea de abatere disciplinară se referă la o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu intenție de salariat prin care a încălcat normele legale, Regulamentul de O. I., contractul individual de muncă sau pe cel colectiv aplicabil, ordinele și dispozițiilor conducătorilor ierarhici.
Faptele ce pot determina luarea acestor măsuri nu au fost enumerate de legiuitor, caracterul grav al abaterii urmând a fi apreciat în raport cu toate elementele sale, împrejurările în care au fost comise și circumstanțele personale ale autorului ei.
Conform dispozițiilor art. 268 C. M., desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă se poate dispune de către angajator printr- o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea, pe de o parte a eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte, garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
Cercetarea abaterii disciplinare se face potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1 C. M., care arată că „nicio sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispună mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare";. Lipsa cercetării prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii respective, cu consecința reintegrării în funcția avută anterior și plății drepturilor salariale cuvenite.
În conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 2 din C. M., decizia de sancționare trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele: descrierea faptei ce constituie abatere, precizarea prevederilor din statutul personal sau contractul individual de muncă ce au fost încălcate de către salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, temeiul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Conform înregistrărilor efectuate la Oficiul Național al Registrului
Comerțului la data de (...), societatea comercială Profesional SP S., având ca și obiect de activitate comerțul cu ridicata nespecializat, îi are ca asociați pe reclamant și pe numitul H. C. O. Din răspunsul trimis intimatei de către societatea comercială Kitax Kft.din Ungaria rezultă cei doi mai sus amintiți, prin intermediul societății la care erau asociați, au încercat să cumpere produsele acesteia afirmând că nu mai fac parte din societatea pârâtă și că și-au format propria clientelă însă au fost refuzați.
Mai mult, prima instanță a reținut că din declarația martorului audiat în cauză rezultă că ,o parte din clienții societății pârâte au devenit clienții societății comerciale la care reclamantul era asociat, în urma unei oferte concrete, întrucât avea același fond de marfă .
Din materialul probator existent la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că reclamantul a considerat facultativă obligația de fidelitate, deși a semnat contractul individual de muncă.
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei, prima instanță și-a format convingerea că reclamantul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin semnarea contractului individual de muncă și ca atare, a prejudiciat interesele pârâtei prin deturnarea clienților acesteia spre societatea comercială la care era asociat.
De asemenea, s-a reținut că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 267-268 C. M., angajatorul îndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 287 C. M., respectiv aceea de a proba că reclamantul nu a respectat obligația instituită în sarcina unui salariat prin dispozițiile art. 39 alin.2 lit. d din C. M..
Cu privire cererea de demisie depusă de către reclamant în data de
(...), s-a reținut că acesta avea calitatea de salariat, cu drepturile și obligațiile aferente, pe durata perioadei de preaviz de 15 zile lucrătoare și ca atare convocarea reclamantului pentru data de (...) în vederea efectuării cercetării disciplinare și emiterea deciziei contestate la data de (...) au fost făcute în termenele legale anterior arătate. Preavizul ce se acordă angajatorului are relevanță numai în ce privește data încetării efective a raporturilor de muncă dintre părți, oferindu-se o minimă protecție acestuia pentru ca activitatea sa să nu fie perturbată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs atât reclamantul R.
A. G., cât și pârâta S. A. S., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul R. A. G. critică sentința pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia de concediere cuprinde toate mențiunile prevăzute de disp.art.268 alin.2 din C. muncii.
Astfel, se arată că decizia contestată nu cuprinde descrierea clară, concretă și precisă a faptelor pretins a fi săvârșite de către reclamant, aceasta mărginindu-se doar la niște afirmații vagi și generale.
Nu se poate stabili astfel când a aflat angajatorul despre „. clauzei de fidelitate"; de către salariat.
Se mai invocă faptul că în fața primei instanțe intimata a recunoscut că nu deține acte prin care să dovedească efectuarea cercetării disciplinare.
De asemenea, recurentul susține că decizia nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia faptele reținute pot fi considerate abateri disciplinare.
Recurentul mai invocă nerespectarea prevederilor art.75 alin.3 din Contractul Colectiv de M. la nivel N. pe anii 2007-2010, astfel încât susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, se arată că afirmația angajatorului potrivit căreia nu și- ar respectat obligațiile asumate prin fișa postului nu poate fi reținută întrucât nu a semnat un asemenea act.
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea recursului, admiterea acțiunii, anularea deciziei de concediere și constatarea încetării contractului prin demisie.
Recurenta-pârâtă S. A. S. a invocat următoarele motive de recurs:
În mod eronat prima instanță nu a acordat acesteia toate cheltuielile de judecată efectuate la judecata cauzei în fond, în sumă de 2728 lei.
Prin întâmpinarea formulată, S. A. S. a solicitat respingerea recursului formulat de către reclamant ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de reclamantul R. A. G.,în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea din data de (...), comunicată angajatorului, prin B. executorului judecătoresc Cîmpian Mihai, la data de (...), depusă la fila nr.11 dosar de fond, reclamantul a comunicat încetarea contractului său individual de muncă, în temeiul disp.art.79 din C. muncii, după împlinirea termenului de preaviz.
Conform disp.art.79 alin.4 din C. muncii, termenul de preaviz este cel convenit de părți prin contractul individual de muncă, în speță de 15 zile calendaristice, conform pct.K.b din contractul nr.3/(...) înregistrat în registrul general de evidență a salariaților.
Contractul individu al de muncă înc ete ază, potrivit disp.ar t.79 alin.7
din C. muncii, la data expirării termenului de preaviz.
În speță, Curtea reține că raporturile de muncă au încetat între părți în urma demisiei recurentului-reclamant, la data expirării termenului de preaviz, (...).
La data de (...), angajatorul emite decizia nr. 1, prin care desface contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 61 lit. a) din
C. M., începând cu data de (...).
Această decizie a fost comunicată însă reclamantului prin B. executorului judecătoresc Adam și Oszoczki la data de (...), conform mențiunilor efectuate pe decizia aflată la fila nr.14 dosar de fond.
Curtea reține astfel că, deși decizia de concediere contestată în cauză a fost emisă în perioada în care contractul de muncă al reclamantului era înființă, luând în co nsiderare dispozițiile art.268 alin.3 C. muncii, potrivit c ărora decizia de concediere se comunică salariatului în cel mult 5 zilecalendaristice de la data emiterii și produce efecte de la d ata comunicării,
măsura concedierii dispusă prin deci zia nr.1/2010 nu și -a mai putut p roduce efectele du pă încetarea contra ctului la expirarea termenului de preaviz.
În consecință, măsura concedierii se impune a fi anulată având în vedere faptul că, la data comunicării deciziei nr.1/2010, reclamantul nu mai avea calitatea de salariat al societății intimate.
Se reține că temeiul legal și convențional de încetare a contractului încheiat între părți, respectiv art.79 C. muncii, ce a lipsit de efecte decizia de concediere comunicată după expirarea termenului de preaviz, face de prisos analizarea tuturor celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de concediere.
Pentru considerentele expuse anterior, se reține că în mod eronat prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Având în vedere că în speță recurenta-pârâtă se află în culpă procesuală, se reține ca fiind nefondat recursul formulat de S. A. S. privind cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. Civilă, se va admite recursul declarat de contestatorul R. A. G., se vamodifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite în parte acțiunea formulată de contestatorul R. A. G. în contradictoriu cu intimata S. A. S., a se constată încetat contractul individual de muncă nr. 87812 înregistrat la ITM C. la data de (...) încheiat între părți ca urmare a demisiei contestatorului R. A. G., în temeiul art. 79 alin.7 din C. M., a se dispune rectificarea temeiului legal de încetare a contractului individual de muncăînscris în carnetul de muncă al contestatorului din art. 61 lit. a) C. muncii, în disp. art. 79 C. muncii.
Se va anula măsura concedierii dispusă prin decizia nr.1 din (...) emisă de intimată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc. civilă, intimata S. A. S., aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentului R. A. G. suma de
2500 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Pentru considerentele expus anterior se va respinge ca nefondatrecursul declarat de intimata S. A. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata S. A. S.
Admite recursul declarat de contestatorul R. A. G. împotriva sentinței civile nr. 345 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de contestatorul R. A. G. în contradictoriu cu intimata S. A. S. și în consecință:
Constată încetat contractul individual de muncă nr. 87812 înregistrat la ITM C. la data de (...) încheiat între părți ca urmare a demisiei reclamantului R. A. G., în temeiul art. 79 alin.7 din C. M..
Dispune rectificarea temeiului legal de încetare a contractului individual de muncă înscris în carnetul de muncă al contestatorului din art. 61 lit. a) C. muncii, în disp. art. 79 C. muncii.
Anulează măsura concedierii dispuse prin decizia nr.1 din (...) emisă de intimată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata S. A. S. să plătească recurentului R. A. G. suma de
2500 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER
Red./tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: E.B..
| ← Decizia civilă nr. 1261/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 124/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
