Decizia civilă nr. 1731/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1731/R/2011
Ședința publică din data de 17 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M., precum și recursurile declarate de P. M. B. M., C. LOCAL B. M., C. LOCAL T. L. și P. O. T. L. împotriva sentinței civile nr. 25 din 7 ianuarie 2011 a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. N.
9 „. S. B. M., G. Ș. T. B. M., G. Ș. T. L., Ș. CU C. I - V. „. S. T. DE S., C. LOCAL B. S. și P. O. B. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 mai
2011 reclamantul intimat a formulat întâmpinare.
Având în vedere că atât recurenții, în cadrul memoriilor de recurs, cât și reclamantul intimat prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în condițiile art. 242 C.proc.civ., Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 25 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților: C. Local B. M., P. M. B. M., C. Local B. S. și Ministerul Finanțelor Publice, invocate de aceștia.
A fost admisă cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 9 „M. S. B. M., G. Ș. T. B. M., G. Ș. T. L., Ș. cu clasele I-V. „Ion S. T. de S., C. Local B. M., P. O. B. M., C. Local T. L., P. O. T. L., C. Local B. S., P. orașului B. S. și Ministerul Finanțelor Publice B. și, în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească următorilor membrii de sindicat reprezentați de reclamant: S. L., A. R., M. M., H. D. M., D. D., S. M., L. T., B.
M., F. A., S. C., M. D., I. V., A. (Dumitras) C., Onaciu C., Cotet C., Caprar Antonela, Dascalu D., M. M., Ivaszuc Corina, S.ica C., Nitu Adriana, Bran A., Pustai E., O. N., Tivadar Emanuel, Dragos Maria, Horj L., F.as I., Lupsea A rghil, Canalas L., M.cas Smaranda, M. M. Ana, Man Maricica, Hosu A.,Brehaita R., Bretan Ildico, Kollat D., Hamuth Aura, Hochia I., Lupsa V., Mol- dovan Antonela, Buzila C. și P. R., prima de vacanță aferentă concediului de odihnă din anul 2009, în cuantum de un salariu de bază avut în luna an- terioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 11 alin. 1 lit. a, c și d și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/996, ca și cele ale art. 48 al. 2 din Legea nr. 128/1997.
Prin art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Reclamantul a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că membrii de sindicat pe care îi reprezintă în prezenta cauză au făcut parte din personalul din învățământ în anul școlar 2008-2009 fiind îndreptățiți, în baza dispozițiilor contractului colectiv evocat, să beneficieze de primă de vacanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine Guvernului respectiv
P., potrivit art.17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv:
„(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitata și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrise în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) si nici angajata și efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătită daca nu este aprobata potrivit legii și nu are prevederi bugetare";.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin recursul declarat de P. municipiului B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia cu consecința respingerii acțiunii față de acesta.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial.
Cum între reclamantul S. în numele membrilor săi de sindicat și pârâtul
P. municipiului B. M. nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ - teritorială rezultă faptul că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă.
P. M. B. M. nu este angajatorul reclamantei și între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Nu există nici o prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că prima de vacanță aferentă unui an școlar se plătește de către primar - în calitate de ordonator principal de credite.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local B. M. s-a solicitat de asemeneamodificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calitățiiprocesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta.
În motivare, pârâtul a arătat că potrivit art.41 coroborate cu art. 26 alin.
1 din Decretul 31/1954 și art. 20 și 21 din Legea 2., republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 2. republicată autoritatea administrației publice locale, cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art.36 Legea nr.2.) în problemele de interes local.
Sunt reluate motivele de recurs dezvoltate de P. mun. B. M..
Prin recursul declarat de C. local al orașului T. L. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de C. local al orașului T. L. și față de P. orașului T. L..
În motivare, pârâta a arătat că C. local al O. T. L. și primarul O. T. L. au făcut dovada plății primei de vacanță, în procent de 41 %, în favoarea numitei O. N., sumă ce a fost repartizată pe anul 2010 după formula cost/elev, în acord cu prevederile art. 5 alin (5) din Legea nr.11/2010 „finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, exclusiv învățământul special și centrele de resurse și asistență educațională, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, aprobate prin hotărâre a G..
De asemenea plata salariilor personalului didactic, a cadrelor didactice de predare și a personalului didactic auxiliar se asigură din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, conform art.5 alin (4) lit. a din Legea nr.
11/2010: „Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 4 lit. b) sunt destinate finanțării: a)cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, al instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat";.
Mai mult, nici primarul O. T. L. și nici C. local al O. T. L. nu are atribuții în privința finanțării de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare, astfel încât cheltuielile reprezentând salariile și celelalte drepturi bănești se asigură de la bugetul de stat prin intermediul unităților administrativ-teritoriale, conform art.16 din HG nr.
2192/2004. La fundamentarea sumelor necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal s-a avut în vedere costul pe elev, astfel fiindu-neasigurate prin bugetul de stat sumele necesare pentru plata cheltuielilor de personal. În măsura în care s-ar acorda și diferența de la 41% ( doar cât le revine conform formulei cost/elev) consiliul local ar fi cel ce trebuie să asigure aceste sume din buget propriu, ori bugetul O. T. L., în cursul anilor 2010-2011 este grevat de plata cofinanțărilor la proiectele aflate în derulare, proiecte realizate în interesul comunității, precum și de plata cheltuielilor curente de întreținere și funcționare ale, instituțiilor de învățământ și sănătate, iluminat public, cultură, ș.a .
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 mai 2011 reclamantul S. L. din Î . M. a solicitat respingerea recursurilor.
În motivare, reclamantul a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice reprezentate în acest dosar la fondul de carte în cuantum de 100 euro, ci doar faptul că nu ar avea nici o atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților.
În sens contrar, sunt invocate prevederile art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.
C. local și P. orașului T. L. prin cererea de recurs arată că nu au calitate în calculul și plata drepturilor de natură salarială, dar exact art.16 din H.G. nr.2192/2004 invocat, arată calitatea pe care o au unitățile administrativ- teritoriale în ce privește plata cheltuielilor de personal. B. pentru salarii vin de la bugetul de stat, dar ajung la consiliul local, apoi la primar, care este ordonator principal de credite conform L. nr.2., iar abia apoi unității de învățământ. A. este motivul pentru care a înțeles să cheme în judecată și C. local și P., datorită acestui rol în acordarea drepturilor salariale personalului din învățământ.
Mai mult, dacă hotărârea judecătorească îi este favorabilă, conform art.4 din O.G. nr. nr.22/2002 cu modificările și completările ulterioare „(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virării de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin.1 se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogarea de la prevederile art.47 din
Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art.49 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale";.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt întemeiate și urmează a fi admise, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acești pârâți.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat iar prin sentință s-a dispus obligarea pârâților recurenți la plata primei de vacanță în favoarea reclamanților, pentru anul 2009.
Or, așa cum arată recurenții, nu există un raport juridic direct între aceștia și reclamanții reprezentați prin sindicat, situație în care nu se pot cere drepturi salariale direct de la aceștia, întrucât obligarea lor direct la plată ar semnifica încălcarea prevederilor din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, ca și ale L. nr. 84/1995 a învățământului, care la art. 167 stabilește în detaliu modalitatea de salarizare a unităților din învățământul preuniversitar.
Or, așa cum se arată în recursurile formulate, calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ, astfel încât solicitarea de obligare la plată se poate formula doar în contradictoriu cu unitatea, care este angajatorulcadrelor didactice, dată fiind și calitatea directorului unității de ordonator terțiar de credite.
Este adevărat că recurenții pârâți sunt implicați, direct sau indirect, în procesul de fundamentare a bugetului aferent unității de învățământ, însă a-i obliga direct la plată echivalează cu a dispune achitarea din bugetele proprii a drepturilor salariale litigioase, cu încălcarea ordinii bugetare și a prevederilor legale menționate și în lipsa unui raport juridic direct între angajații reclamanți și acești pârâți, care nu au calitatea de angajatori față de aceștia.
Astfel, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurialocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror razăîși desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal conform art. 167 alin. 5 lit. a și alin. 13 din Legea nr. 84/1995, republicată, se face pe bază de contract încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Art. 7 alin. 8 al L. nr. 84/1995, republicată, consacră expres personalitatea juridică a unităților de învățământ.
Toate aceste dispoziții legale întemeiază concluzia că nu se poate dispune direct obligarea recurenților la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune, rolul acestora fiind aferent asigurării fondurilor bugetare din care se poate solicita plata, iar în raport de aceste atribuții, altele puteau fi petitele acțiunii.
Referitor la trimiterile făcute la dispozițiile L. nr. 2., trebuie subliniat că potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din lege, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în justiție, iar prin chemarea în judecată a C.ui local al orașului T. L., practic a fost chemată în judecată chiar unitatea administrativ teritorială, ca fiind entitatea investită cu personalitatea juridică.
Față de toate aceste considerente, urmează a fi admise recursurile, conform dispozitivului, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9
C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței care nu au făcut obiectul criticilor din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M., precum și recursurile declarate de P. M. B. M., C. LOCAL B. M., C. LOCAL T. L. și P. O. T. L. împotriva sentinței civile nr. 25 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții recurenți și respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acești pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 17 mai 2011
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M
2 ex./(...) Jud.fond.V. C.
G.,
N. N.
| ← Decizia civilă nr. 3148/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4318/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
