Decizia civilă nr. 2990/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 2990/R/2011
Ședința septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : C. M. JUDECĂTOR : I. T. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta C. prin D. R. DE D. ȘI P. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1358 din
15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată B. O. Z., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 06 septembrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.387/117 din data de (...) pe rolul T. C., reclamanta B. O. Z. a chemat în judecată pe pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S., prin D. R. D. ȘI P. C. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 240 lei, reprezentând primă de Z. D., a sumei de 150 lei, reprezentând primă pentru rovinietă, a sumei de 9337 lei brut, reprezentând premiu anual pentru perioada ianuarie-decembrie 2010, drepturi bănești cuvenite în temeiul contractului colectiv de muncă și la plata daunelor interese pentru prejudiciul produs, reprezentând 0,1%/zi din valoarea drepturilor bănești cuvenite pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, potrivit contractului colectiv de muncă la nivelul pârâtei aplicabil în anul 2010, aceasta are dreptul la prima de drum, prima pentru rovinietă și la plata premiului anual, drepturi care nu au fost plătite de către pârâtă.
În drept au fost invocate prevederile Contractului individual de muncă la nivel de C. SA și ale Legii nr. 130/1996.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei, motivând că trece printr-o perioadă grea, având dificultăți financiare, iar conducerea companiei a decis, prin dispozițiile nr.482/(...) și nr.57400/(...), suspendarea acordării bonusurilor solicitate de către salariați, plata acestora urmând a se realiza în funcție de alocările bugetare.
În drept, au fost invocate prevederile Codului muncii și ale
Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
În dovedire, angajatorul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1358/(...), Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta B. O. Z., în contradictoriu cu pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., prin D. R. DE D. ȘI P. C. și în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei brute de 240 lei, reprezentând primă de drum, a sumei brute de 150 lei, reprezentând prima pentru rovinietă și a sumei brute de 9337 lei, reprezentând premiul anual, drepturi aferente anului 2010.
S-a respins cererea privind plata daunelor pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta, în calitate de salariată a pârâtei, în cadrul Direcției
Regionale D. și P. C., are dreptul, conform prevederilor art. 112 alin. 1 din
Contractul colectiv de muncă la nivel de C. S., în afara salariului de bază și a sporurilor cuvenite conform contractului individual de muncă, la o primă de 240 lei brut acordată de Z. D., la o primă de 150 lei brut reprezentând prima pentru rovinietă și la un premiu anual acordat în trei tranșe, care va fi determinat ca medie lunară a salariului brut realizat.
Prima de Z. D. trebuia să fie acordată la data de (...), prima pentru rovinietă trebuia acordată la data de 30 noiembrie, iar premiul anual trebuia acordat în trei tranșe, respectiv la (...) pentru perioada ianuarie - iunie, în luna decembrie 2010 pentru perioada iulie - noiembrie și în luna decembrie
2010.
S-a mai reâinut că pârâta nu a respectat prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de companie aplicabil în anul 2010, motiv pentru care cererea reclamantei este fondată, întrucât Contractul colectiv de muncă constituie legea părților, iar primele și premiul anual solicitate fac parte din elementele salariului la care este îndreptățită reclamanta.
Având în vedere motivele indicate de către pârâtă prin în întâmpinare, prima instanță a reținut că cel de-al patrulea petit este nefondat, întrucât daunele interese se acordă doar în cazuri justificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S., prin D. R. DE D. ȘI P. C.-N., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta susține că a recunoscut că datorează intimatei drepturile bănești solicitate prin acțiune, însă, datorită situației financiare, conducerea companiei a decis, prin dispozițiile nr.482/(...) și nr.57400/(...), suspendarea acordării bonusurilor solicitate de către salariată, acestea urmând a fi plătite în funcție de alocările bugetare.
S-a mai arătat că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în numeroase rânduri că drepturile salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, iar acordarea lor o anumită perioadă de timp poate fi stabilită de către legiuitor, pentru personalul bugetar, ori de către angajator, pentru personalul contractual.
Recurenta a mai arătat că intimata a semnat actele adiționale privind drepturile salariale ce i se cuvin.
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. O. Z. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S., prin
D. R. DE D. ȘI P. C.-N., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și prevederilor convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin art.112 din Contractul colectiv de muncă la nivelul companiei recurente pentru anul 2008-2009, prelungit succesiv prin actele adiționale nr.5, 7 și 11/2009, s-a prevăzut că salariații au dreptul și la: premiul de Z. D., de 240 lei, premiul de 150 lei, acordat în luna noiembrie și premiul anual, acordat în trei tranșe.
De altfel, recurenta, chiar prin cererea de recurs formulată, recunoaște că salariații companiei, deci și reclamanta-intimată au dreptul la aceste prime, însă invocă atât dispoziția companiei nr.57400/(...), prin care s-a suspendat acordarea primei din luna noiembrie 2010, datorită dificultăților financiare întâmpinate de C., urmând a se reanaliza acordarea bonusurilor în luna decembrie 2010, după verificarea încadrării în prevederile bugetare, precum și dispoziția nr.482/(...), prin care s-a suspendat, pentru aceleași motive, acordarea primei tranșe a premiului anual și a primei de Z. feroviarului până în luna decembrie 2010.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii,
„contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât intimata era îndreptățită la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale (adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii), nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative, cu atât mai mult cu cât în cauză angajatorul a susținut, însă nu a probat nici faptul că ar fi solicitat alocarea sumelor de bani necesare plății acestor prime.
În ceea ce privește dispozițiile companiei nr.57400/(...) și nr.482/(...), se reține că prin acestea a fost doar suspendată acordarea primelor solicitate prin acțiune până în luna decembrie 2010, fără a se face dovada de către angajator că ar fi fost reanalizată situația plății acestor prime la data stabilită prin aceste acte unilaterale ale conducerii companiei.
Se mai reține că și în situația în care drepturile bănești solicitate prin acțiune nu sunt în mod expres precizate de către părți în cadrul contractului de muncă, potrivit art.238 alin.2 din Codul muncii, acest contract nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S., prin D. R. DE D. ȘI P. C.-N. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S. prin D. R. DE D. ȘI P. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 1358 din (...). a T. C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER A. B.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P.U..
| ← Decizia civilă nr. 2809/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 665/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
