Decizia civilă nr. 2120/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2120/R/2011
Ședința publică din data de 14 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta S. B. SA C. N. împotriva sentinței civile nr. 3376 din 13 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâtul intimat B. D. A., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanții recurentei - avocat M. D. B. și C. E. B. și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care pârâtul B. D. A. depune la dosar precizări și note de ședință, reprezentanții societății recurente depunând de asemenea alte precizări, înscrisuri care se comunică reciproc.
R. recurentei solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că scriptele depuse de pârât conțin un număr de 11 pagini.
P. arată că reprezentanții recurentei depun la dosar evidențe ale unor clienți care nu au legătură dosarul. Câteva din documentele depuse la dosar de societate, respectiv fișe ale postului, sunt semnate în fals în numele său, drept pentru care a formulat o plângere penală, putând face demersuri pentru depunerea unei copii. În precizările depuse de reclamantă este indicat numele clientului I.ică I. de ale cărui conturi pârâtul nu s-a ocupat.
Pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de precizările comunicate reciproc, cauza este lăsată la o strigare ulterioară.
La reluarea cauzei pârâtul arată că între timp a luat legătura cu persoana care se ocupă de dosarul în care a formulat plângere penală și i s-a spus că o copie a actelor poate fi transmisă doar la solicitarea instanței.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
R. reclamantei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate, fără cheltuieli de judecată în recurs. S. concluziile expuse în scris în memoriul de recurs și în precizările formulate arătând în esență că pârâtul nu poate invoca în apărarea sa propria culpă. Dacă instanța va aprecia că se impune realizarea unei expertize, reclamanta nu are decât să se supună însă apreciază că sumele solicitate au fost dovedite prin datele contabile.
P. solicită respingerea recursului ca nefondat. S. că fișa postului este semnată în fals iar la momentul la care reclamanta înțelege să se considere prejudiciată pârâtul nu avea calitatea de angajat al societății. Portofoliile clienților nominalizați ca prejudiciați au fost administrate de alte persoane angajate al reclamantei. P. a făcut pentru fiecare client al său o parolă devizualizare a contului, aceștia putând să își vizioneze zilnic portofoliul, însă pârâtul nu putea să intervină.
Întrebat de președintele completului de judecată dacă au fost incidente respectiv dacă vreunul din clienți a sesizat că nu își poate vizualiza contul, pârâtul declară că nu au fost astfel de situații. La întrebarea instanței mai arată pârâtul că avea posibilitatea să acceseze conturile de la propriul computer, însă numai după-amiaza întrucât așa era soft-ul.
R. societății recurente arată că pârâtul putea interveni cu parola asupra oricărui cont, în orice moment. Asupra contului clienților J. S. T. și M. C. a primit ordinul de blocare a acestuia însă pârâtul a mai făcut operații de pe contul de manager. O altă variantă este că pârâtul le spunea angajaților să cumpere sau să vândă, precum și că intervenea singur pentru că avea controlul asupra a orice însemna tranzacție în sucursala lui. Putea chiar să intre de pe contul lui pe contul agentului și să facă tranzacții.
P. arată că deciziile erau luate împreună cu clienții și că el nu putea obliga agenții să vândă sau să cumpere iar accesul pe care îl avea la conturi era doar de vizualizare. R. la contul clienților J. S. T. și M. J. arată că acest cont a fost deschis de primul pentru M. J. care îi era soție, astfel unul fiind titular și celălalt împuternicit. Ulterior M. J. a deschis un alt cont iar apoi între cei doi a intervenit un proces de divorț. J. S. T. îi spunea pârâtului să îi fie transferați banii în America iar M. J., care era titulara contului, îi spunea să nu îi transfere. P. nu a avut bază legală pentru a împărți contul în două, așa cum îi cereau clienții. În urma discuției cu departamentul juridic a aflat că nu poate face acest demers până la obținerea unei hotărâri judecătorești. Cererea la care se face referire, din (...), de solicitare a blocării contului clientului S. J. a fost transmisă departamentului juridic pentru verificarea legalității și punere în aplicare. La dosar se afla autorizația dată acesteia de J. S. pentru a putea realiza operațiuni în contul acestuia, nu pentru a închide respectivul cont. Raportul intern al reclamantei reține că numita M. J. a adresat numeroase solicitări însă acestea nu se regăsesc în baza de date a societății.
Curtea pune în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize informatice pentru a se vedea exact de unde și când au fost accesate conturile respective. R. societății apreciază că poate fi luată în considerare o asemenea probă însă nu știe în ce măsură aceste date ar mai putea fi păstrate întrucât nu există o prevedere legală cu privire la obligativitatea păstrării lor. P. intimat arată că user-ul avea două componente și de-a lungul anilor operațiunile au fost executate de către R. T. pentru că user-ul aparținea acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A, asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul T. C., reclamanta S. B. SA a chemat în judecată pe pârâtul B. D.-A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 341.402, 22 lei reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat reclamantei prin faptele culpabile săvârșite în legătură cu obligațiile de serviciu, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare, ci a înregistrat la dosarul cauzei, la data de (...), un înscris intitulat „Note de concluzii";, care fiind depuse după închiderea dezbaterilor nu au fost avute în vedere de instanța la pronunțarea hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 3376 din (...) a fost respinsă ca nefondată acțiunea,fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între părți s-au derulat raporturi de muncă în temeiul contractului individual de muncă cu timp parțial nr.231/(...), modificat prin actul adițional nr. 6680/(...), reclamantul ocupând funcția de director al S. B. - B.
Raporturile de muncă au încetat de drept, începând cu data de (...), în temeiul art. 56 lit. e C. muncii, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, în acest sens pârâta emițând decizia nr.
7239/(...) .
Urmare a cererilor formulate de către o parte dintre clienții S. B. a societății pârâte în cadrul acesteia au fost efectuate o serie de controale interne cu privire la conturile acestor clienți, rezultatele controalelor fiind prezentate conducerii societății în cuprinsul rapoartelor depuse la dosar.
Departamentul de control al pârâtei a identificat o serie de neregularități în conturile clienților, constatându-se efectuarea unor tranzacții de vânzare- cumpărare de acțiuni neautorizate de către titularii conturilor respective.
Rapoartele întocmite de departamentul de control intern al reclamantei au determinat conducerea societății să încheie un număr de trei acte juridice (în sens de negotium) cu clienții în conturile cărora s-a constatat existența unor solduri negative. A., prin convenția intitulata „Engagement agreement"; societatea reclamanta s-a obligat să răscumpere de la clientul J. S. T., în vederea refacerii portofoliului acestuia, un număr de: 127.400 actiuni Boromir Prod SA Buzau, 500 actiuni Remar SA Pașcani,1500 acțiuni SIF Moldova,
4.100 acțiuni Turbomecanica S. B., 2.500 acțiuni B. SA.
Prin același tip de convenție reclamanta s-a obligat să răscumpere un anumit număr de acțiuni în vederea refacerii portofoliului clientei M. C., soldul negativ evidențiat în contul acestui client fiind de 194.802, 44 lei.
Cu clientul I.ica I. reclamanta a încheiat, la data de (...), convenția intitulata „Engagement agreement"; prin care se obliga să răscumpere un număr de 13.900 acțiuni SIF Muntenia și un număr de 8.200 acțiuni SIF Oltenia in vederea acoperirii soldului negative în valoare de 18.484, 48 lei.
Potrivit prevederilor art. 270 alin 1 C. muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Prin urmare, pentru se angaja răspunderea patrimoniala a angajatului este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat al celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, existența prejudiciului în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a încercat acreditarea ideii conform căreia tranzacțiile neautorizate de către titularii conturilor au fost efectuate la dispoziția pârâtului, acesta fiind responsabil de producerea prejudiciului constatat de organele de control intern.
În privința calității de angajat a pârâtului la data producerii faptelor cauzatoare de prejudicii acest aspect rezultă din înscrisurile depuse la dosar și nu a fost contestat de niciuna dintre părțile în litigiu. Așadar, în perioada de timp în care au fost efectuate tranzacțiile cu urmări pretins păgubitoare pentru societate pârâtul a deținut funcția de director al S. B. - B., fiind ținut la îndeplinirea obligațiile profesionale stabilite prin fișa postului, însușită la data de (...).
În ceea ce privește fapta ilicită și personală a salariatului prin care s-au încălcat obligațiile contractuale reclamanta a încercat acreditarea ideii conform căreia faptele ilicite săvârșite de pârât constau în efectuarea unor tranzacții de vânzare-cumpărare de acțiuni neautorizate de către titularii conturilor respective. În susținerea poziției sale reclamanta se sprijină pe concluziile rapoartelor de control efectuate de către departamentul de control intern asupra conturilor în care s-au reclamat efectuarea acestui tip de tranzacție.
Cu toate acestea, tribunalul remarcă faptul că pârâtul nu deținea atribuții specifice agentului de servicii de investiții financiare, neavând nici autorizație emisa de C. în acest sens. Aspectul menționat rezultă atât din fișa postului cât și din cuprinsul rapoartelor de control de care se prevalează reclamanta, aceste din urma documente relevând faptul că fiecare dintre cele trei conturi în care s-au identificat tranzacții neconforme erau gestionate de agenți A. autorizați. A., contul clientului J. se afla în gestiunea agentului A. T. R., contul clientului M. C. s-a aflat, în perioada controlată, în gestiunea a trei agenți A.: M. D., T. R. și V. B. iar contul clientului I. I.ita s-a aflat în perioada controlată în gestiunea agentului A. R. T.
Așadar, tranzacțiile pe piața de capital în conturile clienților se efectuau de către agenții A. autorizați, în conturile pe care le aveau în gestiune.
Este real că pârâtul, în calitatea sa de director de sucursală, avea atribuții de control a tranzacțiilor efectuate pe conturile clienților de către agenții A. din subordine. Conform fișei postului însușită de către pârât acestuia îi reveneau și obligații vizând „aprobarea după verificare, a tuturor tranzacțiilor înregistrate în ziua precedentă și remiterea confirmării tranzacțiilor efectuate";, „avizarea în calitate de organ superior al agentului SIF din subordinea sa a tuturor actelor întocmite de către agent în cazul clienților discreționare"; precum și „verificarea zilnică a modificărilor efectuate în portofoliile clienților pentru a sesiza eventuale excese în tranzacții";.
Conform definiției din cuprinsul „Dicționarului de termeni financiari";contul discreționar este: „Cont al unui client la o firma broker/dealer în care un broker sau un alt angajat al firmei este autorizat să acționeze discreționar, adică să ia decizii legate de investiții fără a se consulta în prealabil cu clientul. Aceste decizii se referă la alegerea instrumentelor financiare transferabile, a prețurilor și a momentului în care vor fi executate tranzacțiile și pot fi supuseoricăror restricții impuse de către client în contract";.
Așadar, specific tipului de cont discreționar este aceea ca investitorul mandatează un broker să realizeze tranzacții fără acordul prealabil din partea acestuia. Or, din cuprinsul rapoartelor de control rezultă că în toate cele trei conturi verificate existau autorizații de cont discreționar.
Apoi, din modalitatea în care sunt redactate atribuțiile în cuprinsul fisei postului rezultă că directorul de sucursală avea obligația verificării tranzacțiilor doar ulterior efectuării acestora de către agenții A.. Mai mult, atribuțiile din fișa postului trebuie coroborate cu prevederile contractului individual de muncă, iar din cuprinsul acestuia din urma rezultă că pârâtul avea un program de muncă de doar două ore pe zi, stabilit de comun acord cu societatea reclamanta. A., este greu de crezut că angajatorul, de acord fiind cu programul parțial de muncă al angajatului, nu a avut în vedere necesitatea coroborării timpului de lucru cu complexitatea și varietatea obligațiilor enumerate în fișa postului însușită de către angajat.
T. a reținut, de asemenea, că auditul intern al societății reclamante nu a stabilit vinovăția pârâtului în ceea ce privește efectuarea tranzacțiilor neautorizate, făcând vorbire, în schimb, despre agenții A. care efectiv au tranzacționat în conturile supuse controlului.
Coroborând probele dosarului la care s-a făcut referire mai sus tribunalul a apreciat că nu s-a putut reține săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite, în legătură cu munca sa în legătură de cauzalitate directă cu prejudiciul reclamat.
Asupra condiției existentei unui prejudiciu în patrimoniul angajatorului, produs de fapta ilicită și culpabilă a angajatului tribunalul a reținut că reclamanta a înțeles să dovedească îndeplinirea acestei condiții prin înscrisurile intitulate „Engagement agreement";. A., reclamanta a susținut faptul că urmare a tranzacțiilor neconforme efectuate în conturile a trei dintre clienții săi de către pârât a încheiat cu aceștia convenții prin care se obligă să răscumpere din contul lor un număr de acțiuni a căror valoare considerabilă a fost suportata de către societatea reclamanta.
Analizând convențiile depuse la dosar tribunalul a constatat că prin aceste înscrisuri reclamanta face dovada doar a faptului ca s-a obligat la răscumpărarea unor acțiuni nedovedind, în schimb, îndeplinirea acestor obligații asumate față de clienți. N. alte probe administrate în cauză nu susțin afirmația reclamantei conform căreia prejudiciul cuantificat la suma de
341.402, 22 lei este real și cert. Reclamanta nu a dovedit că suma solicitată cu titlu de despăgubiri a ieșit din patrimoniul său în considerarea executării obligațiilor asumate prin cele trei „Engagement agreement"; încheiate cu clienții. De altfel, reclamanta nu a probat nici faptul că plățile aferente executării obligațiilor mai sus menționate ar fi fost înregistrate în contabilitatea sa.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul a reținut că în cauza dedusă judecății nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 270 C. muncii în vederea angajării răspunderii contractuale a pârâtului
și în consecința a respins acțiunea ca nefondată.
T. a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat, în esență, următoarele: a. Cu privire la operațiunile de tranzacționare efectuate pe conturile clienților:
Din documentele depuse reiese că operațiunile efectuate pe conturile clienților T. J., M. C., I.ica I., B. D. și Basu D. M., au fost fie efectuate personal de dl. D. B., fie de către A. A. R. T. la solicitarea expresă a pârâtului. D. constă din nota explicativă a agentului A. R. T., precum și declarația dată de d-na. M. J., prin care aceasta recunoaște că toată corespondența, precum și toate operațiunile de activitate pe cont, au fost efectuate prin intermediul d-lui. D. B.
Cu privire la autorizațiile de cont discreționar, arată că agentul A. nu putea efectua această tranzacție după bunul sau plac, ci chiar și în lipsa unor restricții impuse de client prin contract cu privire la contul discreționar, în situația în care se efectuează operațiuni de tranzacționare pe contul clientului, acesta din urma are obligația de a semna și confirma retroactiv ordinele de cumpărare/vânzare efectuate pe contul său. Ori nu există aceste confirmări, respectiv semnăturile clienților pe ordinele de vânzare - cumpărare. b. Cu privire la atribuțiile ce-i reveneau pârâtului și programul de lucru al acestuia.
Din fișa postului asumată prin semnare și care se coroborează cu prevederile stipulate în contractul de muncă, acestuia ii reveneau următoarele atribuții:
• Răspunderea pentru necunoașterea și nerespectarea de către el și angajații din subordine a regulamentelor C., BVB, ANSVM, etc.
• Aprobarea după verificare a tuturor tranzacțiilor înregistrate în ziua precedentă și remiterea confirmării tranzacțiilor efectuate
• Aprobarea efectuării tranzacțiilor numai dacă sunt prezentate toate documentele precizate de regulamente
• Avizarea în calitate de organ superior al agentului sif din subordinea sa, a tuturor actelor întocmite în cazul clienților discreționari
• Să verifice zilnic ordinele (dacă fiecare are anexate documentele prevăzute de regulamentele C. în vigoare), evidența tranzacțiilor zilnice
• Să verifice zilnic modificările în portofoliile clienților pentru a sesiza eventualele excese în tranzacții
• În fiecare luna trebuie constituit un dosar pentru fiecare client cumpărător. În el trebuie reținute toate dovezile legăturii cu acesta (ex: formulare de deschidere de cont, contractul, confirmări ale tranzacțiilor etc.)
Rezultă că întreaga răspundere cu privire la buna desfășurare a activității agenției era încredințata în totalitate acestuia și chiar în situația în care operațiunile ar fi fost efectuate discreționar de agenți asif, pârâtul avea obligația verificării întregii activități de tranzacționare.
Cât privește programul de muncă, se arată că prin actul adițional din data (...) durata timpului de muncă a fost modificata la 8 ore pe zi. c. Cu privire la vinovăția pârâtului și existența unei fapte ilicite în legătură de cauzalitate directă cu prejudiciul reclamat.
Fapta ilicită constă în încălcarea atribuțiile de serviciu prevăzute în CIM și în fișa postului, a normelor legale și C., prin efectuarea de operațiuni bursiere neautorizat fiind.
În calitate de director, a abuzat de funcție și a ordonat fie personal, fie prin intermediul agentului A., operațiuni de vânzare /. de acțiuni din portofoliile clienților neavând o autorizare expresă din partea acestora. d. Cu privire la suma solicitată cu titlu de despăgubire
Răscumpărarea acțiunilor s-a făcut având la baza angajamentele semnate cu clienții, dovada îndeplinirii celor asumate de pârâta fiind ordinele de cumpărare de acțiuni, plata dividendelor aferente, respectiv depunerile de bani pentru acoperirea prejudiciului creat de pârât.
Modalitatea de răscumpărare de acțiuni s-a făcut prin alimentarea contului de tranzacționare a B. cu suma de bani necesară cumpărării numărului de acțiuni convenit cu clientul S. T. J..
Ulterior din contul alimentat, s-a procedat la cumpărarea numărului de acțiuni necesare reconstituirii portofoliului, evidențiate în tabel, precum și în ordinele de cumpărare și confirmările de tranzacție atașate prezentei.
Similar s-a procedat și în raport de clienta M. C., iar în plus, față de aceasta s-a făcut un virament bancar în suma de 2.436 lei conform op din data de (...) - reprezentând dividende cuvenite și neîncasate ca urmare a vânzării neautorizate a portofoliului deținut.
Pentru suma de bani 194.802,44 lei rezultata în sold negativ ca urmare a tranzacțiilor neautorizate efectuate în soldul contului de către pârât, reclamanta a procedat la acoperirea acestei sume, prin aducerea soldului clientei la 0, respectiv prin depunerea sumei respective în contul clientei cu titlu de „. numerar pentru M. C., debitor B. D., dovadă stând documentele contabile atașate la recurs.
Modalitatea de răscumpărare de acțiuni s-a făcut prin achizitoarea la data de (...) de pe piața a unui număr total de acțiuni, pentru toți clienții B. din acea zi în cuantum de 300.389,30 lei.
Din valoarea totala a acțiunilor cumpărate la data de (...), pentru clientul
I.ica I., au fost achiziționate acțiuni în valoare de 17.660 lei așa cum rezultadin raportul de tranzacții efectuate la data de (...), acțiunile cumpărate fiind cele asumate prin convenția încheiata cu acesta, evidențiate în tabel și în ordinele de cumpărare și lista tranzacțiilor din (...).
Pe numele clienților Basu D. M. și B. D., pârâtul a ordonat, operațiuni de tranzacționare pe piața de capital, folosind disponibilul societății pentru efectuarea acelor operațiuni, mai precis pe piața F.
Reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 15.403,43 RON, reprezentând contravaloarea pachetelor de acțiuni cumpărate din banii pârâtei și neachitate.
D. stau fișele de activitate ale clienților și modalitatea de acoperire a debitelor rezultate, respectiv prin depunerea de către pârâtă a sumelor necesare acoperirii soldului negativ, cu titlu de „. numerar - debitor B. D. așa cum rezultă din documentele contabile anexate.
Ca atare, suma de bani solicitată provine dintr-un prejudiciu real și cert cauzat de angajat, pe care pârâta în calitate de angajator l-a acoperit. e. Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că nu au fost solicitate, deși s-a înregistrat la dosar în data de (...) factura fiscală reprezentând onorariu avocațial nr. 320/(...) și dovada achitării acesteia.
Mai mult decât, nota de cheltuieli cuprinde ștampila T. C. cu data de
0(...), iar pronunțarea hotărârii s-a făcut doar în data de (...).
Mai sunt dezvoltate, cu referire la aceleași aspecte de fapt, chestiunile teoretice privitoare la întrunirea condițiilor prevăzute de art. 269 și urm. din C. Muncii.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimatul a arătat că instanța a reținut corect că nu s-a făcut dovada nerespectării convenției părților, ci doar s-au făcut declarații din partea acestora că nu și-au dat acordul pentru efectuarea unor tranzacții, deși rezultă că investitorul a mandatat brokerul să realizeze tranzacții fără acordul prealabil din partea acestuia.
Reclamanta nu a depus la dosar:
• regulamentul intern cu indicarea prevederilor încălcate,
• contractul individual de muncă și fișa postului agenților SIF implicați în raportul direct cu clienții, din care să rezulte că aceștia nu aveau nicio responsabilitate în desfășurarea activității, așa cum se susține, ci aveau doar obligația de a executa dispozițiile organului ierarhic superior;
• nu rezultă din înscrisuri sau din susțineri care era schema organizatorică și în ce consta efectiv activitatea de asif și limitele competenței;
• înscrisuri din care să rezulte prejudiciul creat direct angajatorului prin fapte culpabile ale pârâtului, și nu prejudiciul creat în patrimoniul recurentei prin fapta proprie, prin convenție unilaterala de despăgubire a unor clienți ai căror agenți A. au avut convenție de cont discreționar.
Art. 287 C. Muncii prevede ca sarcina probei revine angajatorului. În același sens sunt dispozițiile art. 1169 Cod civ.
Recurenta recunoaște prin rapoartele interne depuse că răspunderea pentru eventuala nerespectare a atribuțiilor de serviciu trebuie raportată în mod direct la agenții ce au desfășurat activitatea pe conturile clienților, încearcă sa acrediteze ideea, cum corect a reținut instanța de fond, că prin neîndeplinirea atribuțiilor de control „. ale directorului de sucursală ar fi creat un prejudiciu, nu fapta directă a agenților A..
Amintește obligațiile angajatorului, din CIM al pârâtului capitol M, pct. 3, lit. b) din care rezultă că acesta, prin reprezentantul său legal trebuia să
„exercite control asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu";. Petoată perioada desfășurării raporturilor de muncă, nu s-a reținut în sarcina pârâtului nicio nerespectare a obligațiilor ce-i reveneau.
Recurenta nu indică atribuțiile anume care nu au fost respectate de către pârât.
Instanța de fond a apreciat corect că printre atribuțiile de serviciu ale intimatului nu este și cea de agent. C. recurenta afirmă ca operațiunile au fost efectuate de către T. R., M. D., V. B., fără însă a atrage răspunderea patrimonială a acestora și doar acreditează ideea ca ar fi primit dispoziții. Total greșit. Fiecare angajat al unei societăți trebuie să răspundă pentru corecta îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
Printre susținerile motivelor de recurs recurenta arată că fie au fost efectuate direct tranzacții, fie au fost solicitate agenților, fără a cunoaște exact natura operațiunilor încheiate și fără a putea proba concret raportul de cauzalitate între fapta cauzatoare de prejudicii, răspunderea personală, răspunderea în subsidiar.
Într-adevăr, deciziile luate de agentul A. (și nu de organul ierarhic superior) pot fi supuse unor restricții, dar acestea trebuie să se regăsească în contract. Nu exista la dosarul cauzei astfel de înscrisuri care ar fi determinat directorul de sucursală să aprecieze „eventuale excese în tranzacții";.
În același sens, afirma recurenta că nu exista semnăturile clienților pe ordinele de vânzare - cumpărare care să confirme și să-și însușească aceste tranzacții. Deși nu exista înscrisuri la dosar care să susțină aceasta situație ipotetica, este evident că nu există semnătura clienților respectivi pe nicio tranzacție efectuată pe cont discreționar, nu doar pe cele considerate
„neautorizate";.
Reclamanta nu a dovedit nici intenția, nici în ce a constat nerespectarea atribuțiilor, a dispozițiilor legale sau normelor invocate.
O faptă, chiar producătoare de daune, dacă nu are caracter ilicit, nu poate atrage răspunderea patrimonială, iar în cauză caracterul ilicit al faptei săvârșita în legătură cu munca nu a fost dovedit.
În legătura cu condiția existenței prejudiciului, reclamantul nu a făcut dovada înregistrării acestuia în evidențele contabile ale societății în mod direct, ca urmare a acțiunilor sau inacțiunilor pârâtului, ci a fost stabilit în mod unilateral, urmare a unor declarații și decizii interne, fără a exista la dosar date concrete în legătură cu părțile implicate (contracte cu clienții, autorizație cont discreționar, limitele răspunderii contractuale, mod de lucru, etc.) din care ar fi rezultat că societatea a fost obligată să ia măsuri de despăgubire a clienților potrivit obligației contractuale în răspundere materiala.
Toate înscrisurile depuse la dosar, în susținere, au fost întocmite chiar de angajații reclamantei, exprimând punctul ei de vedere, care este subiectiv.
Se observă că decizia angajatorului s-a bazat pe acel control intern, efectuat mult încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului, respectiv după data de (...) și fără punctul de vedere al salariatului. În mod constant este folosită declarația numitului T., A. responsabil de contractele cu clienții implicați, declarație în care se pare că a fost suficient să sublinieze că a acționat la ordinele superiorului, fără a dovedi însă aceasta.
Însă, în prezentarea situației de fapt, reclamanta elimina culpa salariatului T., sau a oricărui alt angajat, deși în raportul intern efectuat vina și răspunderea este reținută în sarcina mai multor persoane, individual expusă.
Nu se face dovada că pârâtul a dat dispoziția de a crea user ce avea la bază decizia de autorizare C. 2641/(...) pe numele T. R.
Afirma T. R. că nu avea cunoștință de faptul ca acel user îi aparținea, dar declară că semna documentele aferente conturilor clienților, dădea relații acestora sau introducea noi ordine.
Se naște întrebarea care este răspunderea asif în desfășurarea activității în cadrul societății și care este fapta culpabila de care este acuzat pârâtul.
Mai declara R. T. ca situația clienților alocați user-ului manager a fost preluată de el abia după plecarea domnului D. B., din noiembrie 2008. Or, decizia de concediere nr. 7239/(...) a fost emisă după 1 an de la momentul încetării raporturilor contractuale cu angajatorul, rațiunea pentru care a fost păstrat în ființa contractul individual de muncă pentru perioada 2009 fiind că demersurile ce încearcă să susțină atragerea răspunderii patrimoniale au fost efectuate în anul 2009 și cu indicații precise trasate atât clienților, cât și angajaților din subordine, pentru a crea materiale în susținerea actului premeditat al S. B. SA C. împotriva foștilor angajați.
Tot în raportul intern se reține că M. J. afirma că a adresat numeroase solicitări, dar că acestea nu se găsesc în baza de date a societăți, impunându- se deci rezervă cu privire la veridicitatea declarațiilor numitei.
S.rea imaginii societății prin acte unilaterale de despăgubire, de natură a păstra clienții și de a atrage viitori clienți, nu poate fi considerată faptă culpabilă a unui angajat.s-au mai depus la dosar concluzii scrise, note de ședință și precizăriexpertale, reclamanta recurentă precizând că, raportat la excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciază că momentul creării prejudiciului în sarcina sa este cel în care a preluat soldul negativ al clientei M. C. și a reconstituit portofoliul acesteia, respectiv octombrie 2009.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se reține, în acest sens, faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Incidente sunt dispozițiile art. 312 alin. 3, 5 și 6 ind.1 C.proc.civ., întrucât echivalează cu o necercetare a fondului situația în care se lasă nedezlegată chestiuni de fapt și de drept centrale în soluționarea litigiului și pe care părțile își bazează apărările. Practic, aceste părți sunt lipsite de beneficiul dublului grad de jurisdicție raportat la acestea.
A., se constată că prima instanță a omis să cerceteze, și se impune să completeze sub acest aspect judecata în urma casării, următoarele aspecte:
1. Nu s-a cercetat afirmația că pârâtul, prin efectuarea de activități specifice unui A., a produs prejudicii reclamantei, în primul rând prin clarificarea dacă răspunderea pârâtului, raportat la aceste fapte și la atribuțiile postului, poate fi tras la răspundere în baza prevederilor art. 270 C. muncii, sau dacă răspunderea pentru fapte săvârșite fără legătură cu atribuțiile postului este una delictuală de drept comun, urmând a se stabili și competența de soluționare a cauzei. Se vor clarifica cu părțile petitele acțiunii și temeiul juridic al acțiunii. În acest sens, reclamanta susține că există dovezi că reclamantul ar fi operat de pe user-ul agentului R. T., cu o parolă specifică, prin efectuarea de operațiuni de vânzare și cumpărare de acțiuni. Sub acest aspect, dacă se concluzionează în sensul competenței instanței de dreptul muncii, trebuie completată probațiunea, urmând a se avea în vedere audierea de martori și în ultimă instanță expertiza de specialitate, pentru a se verifica dacă în istoricul înregistrărilor informatice din unitățile calculatoarelor de pe care s-a operat există dovezi în sensul celor afirmate de reclamantă.
2. nu s-a clarificat dacă raportat la prejudiciul susținut s-au făcut demersuri de recuperare și împotriva agenților A. care administrau conturile clienților cărora le-au fost refăcute portofoliile, și care a fost rezultatul acestor demersuri. T., nu s-a clarificat situația întinderii răspunderii materiale a pârâtului față de susținerea acestuia că prejudiciul trebuia suportat de către agenții A., mai precis, dacă răspunderea trebuia să aparțină doar agenților, doar directorului sau trebuia împărțită între aceștia, conform regulii divizibilității, instituită de art. 271 C. muncii, dacă există o subsidiaritate a răspunderii acestora, raportat, evident, la atribuțiile fiecărei funcții.
3. În stabilirea vinovăției, nu s-au clarificat caracterele specifice contului discreționar decât prin raportare la o definiție din dicționarul de termeni financiari, deși părțile au poziții contradictorii în acest punct, invocându-se de către reclamantă obligativitatea anunțării și a preconstituirii unei dovezi în acest sens, a clientului, despre tranzacțiile efectuate chiar pe acest tip de cont. T., se susține existența unei cutume, în sensul că eventualele pierderi sunt suportate de clienți doar cu condiția de a fi fost anunțați în timp relativ scurt de la efectuarea tranzacțiilor despre ele, în așa fel încât o eventuală scădere a valorii acțiunilor cumpărate să nu fie foarte importantă, raportat la timpul scurs. În plus, nu s-a clarificat dacă clienții în cauză își puteau vizualiza conturile (cum s-a afirmat) și deci puteau lua la cunoștință despre operațiunile făcute zilnic, prin internet, sau nu aveau această opțiune, și dacă în ipoteza existenței acestei facilități, mai era necesar a se obține, potrivit cutumei în domeniu, a unor semnături de confirmare a tranzacțiilor.
4. Cauza nu a fost cercetată sub aspectul incidenței excepției prescripției dreptului la acțiune, având în vedere datele producerii faptelor imputate, datele la care societatea a cunoscut sau trebuia să cunoască fapta și pe cel răspunzător, cu privire la art. 283 C. muncii.
5. Nu a fost suficient lămurit prejudiciul, cuantumul acestuia, în situația în care se contestă oportunitatea și legalitatea procedeului urmat de reclamantă, de a reface portofoliile clienților cărora le-au scăzut valorile; se contestă însuși prejudiciul, prin contestarea existenței unei pierderi patrimoniale efective a societății, fiind necesar a se stabili, inclusiv pe cale de expertiză, dacă societatea a suferit un prejudiciu, dacă acesta este imputabil prin referire la normele și cutumele în materie pârâtului. T., nu reiese cu claritate din actele de la dosar dacă întreg prejudiciul imputat reclamantului este datorat faptelor acestuia în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după cum s-a arătat.
Față de toate aceste aspecte, urmează a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumările de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S. B. S. împotriva sentinței civile nr.
3376 din (...) a T. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.M.F.B./A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 3287/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4042/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
