Decizia civilă nr. 2363/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ nr. 2363/R/2011
Ședința publică din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 780 din 14 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată F. A., având ca obiect litigiu e muncă - anulare act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 21 iunie 2011, respectiv 23 iunie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 780 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulata de reclamanta F. A. J. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și s-a dispus anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2569/2010.
Pârâtul a fost obligat la calcularea și plata drepturilor salariale conform
Dispoziției nr. 629/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul Dispoziției P.ui M. C.-N. nr.
2569/20 mai 2010 și cele la care reclamantul avea dreptul în temeiul
Dispoziției nr. 629/2010.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, pârâtul P. M. C.-N. a emis Dispoziția nr. 629/(...) prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de execuție contractuala inspector de specialitate, grad profesional II, gradația 2 la S. administrație locală, relații cu asociațiile de proprietari. Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de baza 1300 lei care cuprinde și sporul de dispozitiv, sporul de vechime și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009 și sporul de toxicitate în cuantum de 90 lei, egal cu suma calculata pentru una decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2 .
In temeiul O.ui comun al M. M., F. și P. S. și M. F. P. nr. (...) A. J. de P.
S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea și restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr.
3. solicitând refacerea actelor administrativ .
In acest context pârâtul a emis Dispoziția nr. 2142/22 aprilie 2010 prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., în conformitate cu A. nr.
386/R/(...) a Agentei Județene de P. S. C. în sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de baza, „. prevederilor art.30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 și a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al Dispoziției nr. 2142/2010 pârâtul a emis Dispoziția nr.
3117/(...) (f.15) prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv .i a sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 2569/(...) instanța a reținut următoarele:
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 L. nr.330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.";c";din L. nr. 3. sistemul de salarizare are labază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilorsalariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.„
In același sens, art. 30 din lege prevede ca începând cu data de 1 ianuarie 2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale G. și după caz indemnizațiile de conducere care, potrivit legii făceau parte din salariul de baza, din soldele funcțiilor de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la lege, se introduc in salariul de baza, în soldele funcțiilor de baza, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de baza, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cât și pentru funcțiile de conducere.
A.eatul 5 al aceluiași articol statuează ca în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie
2009, astfel: noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază se vor acorda într- un cuantum care să conducă la o valoare egala cu suma calculată pentru luna decembrie.
De asemenea,potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare ladata încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Analizând dispoziția contestata raportat la dispozițiile legale mai sus citate instanța a constatat ca este necesar a se stabili dacă:
1) sporurile suprimate prin emiterea acestei dispoziții (sporul dedispozitiv si sporul de stabilitate) erau parte a salariului reclamantului in luna decembrie 2009;
2) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate au fost acordate, până înluna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva sau acte administrativeîncheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor;
3) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate incluse în salariul de bazaexced prevederilor L.-cadru nr. 3..
In ce privește prima problema, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune de către pârât la dosar salariul reclamantului calculat pentru luna decembrie 2009 era compus din : salariu (675 lei), spor de pericol (68 lei), spor de dispozitiv (169 lei), spor de stabilitate (68 lei), spor de vechime (169 lei).
Asupra legalității actelor - de negociere colectivă sau administrative - care au stat la baza acordării celor două sporuri instanța a reținut că reclamantului, care face parte din categoria personalului contractual, îi sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul P. C.- N., în vigoare în anul 2009.
In acest sens, instanța a constatat că prin CCM încheiat la nivelul P. C.-
N. și înregistrat la D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d și e ca salariații vor beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, în raport de vechimea în instituție (…) precum si de „. de dispozitiv în cuantum de 25%, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației și Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1.(…)";.
CCM ale cărui clauze au fost mai sus evocate s-a încheiat pe o durata de doi ani iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2:";Daca niciuna dintre părți nu denunța Contractul de munca cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui contract colectiv de muncă, dar nu mai mult de 12 luni";.
Din probele dosarului și susținerile părților rezultă că părțile au dat eficienta prevederilor art. 2 alin. 2 din CCM , astfel ca acest contract și-a încetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.
Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat CCM mai sus menționat, la data de (...) a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, între P. M. C.-N., în calitate de angajator și salariații pârâtului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice înființate în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., reprezentați de S. „..Noul CCM a fost înregistrat la D. de M. și P. S. C. sub nr. 256/(...) .
In noul CCM la nivel de unitate au fost menținute sporurile prevăzute în contractul ale cărui efecte au încetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate și indemnizația de dispozitiv (Cap III, art. 16 alin. 5 lit. d și e). In motivarea acordării indemnizației de dispozitiv părțile au consemnat:";(…) conform O.ui nr. 496/(...) al Ministrului Administrației și Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1. și în conformitate cu Sentința civilă nr. 151/(...) a T.ui Timis";.
Analizând pe cale incidentala clauzele din contractele colective de munca la care s-a făcut referire mai sus, prin prisma dispozițiilor L. nr.
130/1996 republicata și a dispozițiilor Contractului colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007-2010 instanța a constatat că acestea suntdeplin legale, fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Astfel, conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
A., pe aceeași linie logică, trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri , prevedere care se regăsește și la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art. 41 alin 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități și unități pot fi negociate și alte categorii de sporuri (altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă că această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia în cadrul procedurii de verificare prealabilă a cuprinsului contractului colectiv de muncă în sensul conformității cu lege, DMPS C., căreia îi încumbă aceasta obligație conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.
Instanța nu validează apărările pârâtului conform cărora prin D. I. nr. 3. pronunțata în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației dedispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
D. I. nr. 3. nu prezintă relevanta în prezenta cauza atât timp cât sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. ci în temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat. Este real ca sporul de 25 % prevăzut de părțile CCM mai sus evocat prin Cap III art. 16 lit. e poarta denumirea de „. de dispozitiv";, însă acest termen nu este unul sacramental, a cărui utilizare determina automat incidenta în cauza a dispozițiilor L. nr. 1.. De altfel părțile contractului colectiv de munca ar fi avut posibilitatea să denumească acest spor în orice al mod, preluarea denumirii de
„. de dispozitiv"; neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum și modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr. 1..
In privința mențiunii din cuprinsul Adresei nr. 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C. potrivit căreia sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a L.-cadru nr. 3. întrucât sunt nelegale instanța a constatat ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei menționate care să abiliteze A. J. pentru P. S. C. să constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca .
Pentru cele ce preced instanța a constatat că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate au fost acordate personalului contractual din cadrul P. C.- N., pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
In privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. și anume aceea ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse în salariul de baza sa nu excedeze prevederilor L. instanța a reținut că prin anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. A. timp cât L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor două sporuri în salariul de baza nu se poate susține că acordarea sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Pe de altă parte, la data emiterii Dispoziției nr. 2569/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr.
727 al M. M.
Reținând, așadar, că Dispoziția nr.2569/20 mai 2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii sale instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente.
Reclamanta este angajata pârâtului având un salariu lunar brut în decembrie 2009, care cuprinde salariul de bază, indemnizația de dispozitiv, sporul pentru condiții periculoase, sporul de stabilitate și sporul de vechime.
Pârâtul a emis Dispoziția nr.2569/(...) prin care drepturile salariale erau compuse din: salariul de baza care cuprinde și sporul de vechime în munca și sporul pentru condiții periculoase (toxicitate). Prin aceasta dispoziție s-a eliminat sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate, sporuri care au fost stabilite și acordate anterior, în decembrie 2009.
Conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) și art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
In scopul aplicării dispozițiilor legale sus-menționate au fost emise
Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
La finele lunii decembrie 2009, salariul reclamantei era compus din salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul-pârât a emis Dispoziția nr.629/2010 prin care acorda reclamantei, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariu de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de baza al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prin Deciziile nr. 1011/(...), nr. 1250/(...) și 1280/(...) Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.l și 2 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Curtea Constituționala a stabilit ca prin L.-cadru nr. 3. nu s-au încălcat prevederile art. 41 alin.2 și alin.5, art. 1 alin.4 și art.16 din Constituția României deoarece, dreptul la munca fiind un drept complex care include un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
Curtea Constituționala verifica conformitatea legii cu prevederile Constituției României, fara a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. Totodată, la rândul sau Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifica compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunța cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumita situație de fapt.
Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifica caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul concret cu care a fost investită.
Mai mult, prin D. I. nr. 3. se arata ea "Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunara în cuantum de 25% din salariul de baza, prevăzuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării, aplicabilă până la (...), pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în baza noii legi de salarizare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
În soluționarea recursului, ca o chestiune de ordine publică premergătoare fondului litigiului se conturează cea a competenței de soluționare a cauzei în primă instanță și consecutiv, a legalei compuneri a completului de judecată.
În acest sens, trebuie observat că petitul acțiunii vizează anularea unei
dispoziții a primarului , cu consecința revenirii la actul administrativ de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale corect și legal e mis anterior și cea a obligării pârâtei la plata drepturilor bănești în consecință.
Inițial, instanța a fost investită și cu petitul subsecvent de suspendare aplicării prevederilor dispoziției atacate, acest petit fiind disjuns și trimisă cauza spre competentă soluționare în aceste limite la completul de contencios administrativ (fila 20).
Se invocă, drept motiv de nelegalitate a actului a cărui anulare se solicită, încălcarea prevederilor L. nr. 3., anume, art. 30 alin. 5 și art. 7 alin. 2.
În mod evident, petitul acțiunii vizează anularea unui act administrativ, intrând astfel în sfera de acoperire a L. nr. 5., care la art. 2 lit. c) definește actul administrativ ca fiind „. unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, iar la art. 8 definește obiectul acțiunii judiciare de contencios administrativ: „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. (…)";.
Tot contenciosului este specifică și măsura suspendării executării actului administrativ unilateral atacat în instanță, conform art. 14 din L. nr. 5., deși în prezenta cauză suspendarea a fost solicitată pe calea unei ordonanțe președințiale, dar cu trimitere la o cauză similară soluționată în jurisdicție de contencios administrativ.
Se mai constată că în motivarea acțiunii, reclamantul/a afirmă că a efectuat și procedura prealabilă prevăzută de L. nr. 5. și procedura specială prevăzută de art. 34 din L. nr. 3..
Art. 34 din L. nr. 3. statuează:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la
cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale , la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana
nemulțumită se poa te adresa instanței de contencios admi nistrativ sau, după c az, instanței judecă torești competente p otrivit legii , în termen de 30 de zile dela data comunicării soluționării contestației";.
Textul legal citat indică fără dubiu instanța de contencios administrativ ca fiind competentă să soluționeze contestațiile împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale în domeniul bugetar. Trimiterea făcută alternativ la „. judecătorească competentă potrivit legii"; nu poate fi interpretate ca vizând instanța specializată în soluționarea litigiilor de muncă, în speță, întrucât potrivit legii, după cum s-a arătat în cele ce preced, competența de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative, cum este cel contestat în speță, aparține și pe dreptul comun tot instanțelor de contencios administrativ.
Faptul că actul administrativ supus cenzurii instanței în prezenta cauză poartă asupra salarizării personalului bugetar, anume, asupra unui caz individual, nu atrage o altă interpretare a legii în speța de față, întrucât chiar legiuitorul definește, la alin. 2 al art. 34 din L. nr. 3., citat mai sus, ca fiind administrativ actul de stabilire a drepturilor salariale emis în baza acestei legi.
De altfel, în același sens se conturează și rațiunea legii, întrucât prin principiile edictate în partea introductivă a legii, la art. 1 (stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, cu drepturi salariale în mod exclusiv cele prevăzute în această lege), se precizează intenția legiuitorului de a scoate din sfera contractuală drepturile salariale ale personalului bugetar și a le așeza exclusiv în sfera dreptului public, nenegociabil, imperativ, astfel încât sunt consecvente acestei tendințe dispozițiile legale citate din art. 34 al legii.
Față de toate aceste considerente, constatând caracterul de act administrativ al celui a cărui anulare se solicită prin acțiune, Curtea va constata că soluționarea litigiului s-a făcut de către completul specializat pe litigii de muncă și în compunerea specifică acestuia cu încălcarea dispozițiilor legale.
Judecata în prima fază procesuală a fost făcută de o instanță necompetentă, anume, prin încălcarea principiului specializării instanței, instituit de art. 35, 36 și 39 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acest sens, Curtea consideră că este o problemă de competență respectarea principiului specializării instanței și a judecătorilor, în condițiile în care, cum s-a arătat, specializarea a fost ridicată la nivel de principiu. A. deci cu evidență că în explicarea noțiunii de competență trebuie înglobată și noțiunea de specializare, doar aceasta asigurând o cunoaștere adâncită, aprofundată a domeniului în care se fac dezlegările în drept și asigurând o reală competență de soluționare a litigiului.
În plus, nu au fost respectate dispozițiile imperative privitoare la compunerea completului de judecată, în condițiile în care art. 304 pct. 1
C.proc.civ. prevede ca un motiv de casare a sentinței nealcătuirea acesteia potrivit dispozițiilor legale.
Văzând deci dispozițiile art. 312 alin. 1 și 6 raportat la art. 304 pct. 1 și
3 C.proc.civ., urmează a se admite recursul formulat față de excepțiile invocate de Curte din oficiu, cu consecința casării sentinței pronunțate și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Admite recursul declarat de P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 780 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o casează în tot.
Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/26 iulie 2011
Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 4950/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4195/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
