Decizia civilă nr. 2440/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2440/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 815 din 15 februarie
2011, pronunțată Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. „. P. C. T., I. Ș. AL J. C., C. LOCAL C. T., P. M. C. T. și pe chematul în garanție intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 15 iunie 2011 și, respectiv 22 iunie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...), sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul S. S. din Î. T. a chemat în judecată pe pârâții G. "L. P." C. T., I. Ș. al J. C., C. Local C. T., P. M. C. T. și a solicitat obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor neacordate reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită legal și cea efectiv încasată, aferentă concediului de odihnă efectuat în anul 2010 sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că indemnizația de concediu de odihnă pentru membrii de sindicat aflați în concediul legal de odihnă diminuată cu 25% este nelegală.
A mai arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 din Codul Muncii, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iunie, mai și aprilie 2010, iar pentru cei aflați în concediul de odihnă în luna august indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iulie, iunie și mai 2010. Pârâții au ignorat dispozițiile exprese ale Codului Muncii și au procedat la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru toți membrii de sindicat, semnatari ai tabelului anexat cererii de chemare în judecată aflați în concediul de odihnă în lunile iulie și august 2010, invocând dispozițiile L. nr. 1..
În opinia reclamantului acest act normativ nu influențează în minus cuantumul indemnizației de concediu pentru salariații din învățământ aflațiîn concediul legal de odihnă în luna iulie 2010, iar influența pentru luna august 2010 este mult mai mică decât cea aplicată de către pârâți, deoarece:
- prevederile art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. nu se referă la indemnizația de concediu; - L. nr. 1. a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010 și potrivit principiului neretroactivității legii această lege se aplică numai salariilor aferente lunilor iulie - august - septembrie, etc. 2010, iar nu și celor din lunile aprilie, mai și iunie; - indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, situație în care pentru personalul didactic aflat în concediu în luna iulie, indemnizația trebuia calculată ca medie a celor 3 luni anterioare acesteia și nu trebuia diminuată, iar pentru cei aflați în concediul de odihnă în luna august trebuia diminuată cu cel mult 8,3 %; - indemnizația de concediu trebuia plătită membrilor de sindicat înainte de plecarea în concediu.
Prin întâmpinare, pârâtul I. Ș. al J. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că are atribuția de coordonare al încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile statutului personalului didactic, respectiv atribuția de administrarea procesului educațional din unitățile de învățământ preuniversitar și special de stat și că nu are calitatea de angajator al membrilor de sindicat reprezentanți de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 815/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. Ș. al județului C.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant S. S. din I. T., în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții G. "L. P." C. T., I. Ș. al județului C., C. Local C. T., P. ing. I. V. Primăria M. C. T., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat acțiunea au calitatea de personal didactic de predare și pregătire/instruire practică la pârâta de rd.1.
În luna iunie 2010 aceștia și-au formulat cerere de acordare a concediului legal de odihnă în lunile iulie și august 2010, cereri datate (...), respectiv (...), cu precizarea concretă a datei de începere și de terminare a concediului legal de odihnă, cereri aprobate pe care este aplicată o ștampilă ilizibilă și care nu au nr. de înregistrare.
La o dată ulterioară, respectiv (...) pârâta de rd. 1 a emis adeverințe fiecărui membru de sindicat reprezentat din care rezultă data de la care este încadrat fiecare membru de sindicat, funcția pe care o exercită, perioada de concediu 01 iulie -31 august 2010 și indemnizația de concediu de care a beneficiat diminuată cu 25%.
În lunile iulie și august 2010 pârâta de rd. 1 a întocmit statele de plată cu indemnizațiile acordate membrilor de sindicat reprezentanți de către reclamant.
Instanța a mai reținut că, în baza prevederilor art.145 alin. 1 din
Codul Muncii, membrii de sindicat reprezentanți în cauză au dreptul la indemnizația de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite prevăzute în contractul individual de muncă.
Potrivit prevederilor alin. 2 din același articol indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. 1 din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Conform acestor prevederi legale membrii de sindicat aflați în concediul de odihnă în luna iulie 2010 aveau dreptul la o indemnizație de concediu care trebuia calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale din lunile iunie, mai, aprilie 2010, iar cei aflați în concediu în luna august aveau dreptul la o indemnizație de concediu care trebuia calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale pe lunile iulie, iunie și mai 2010.
La data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Conform prevederilor art. 1 alin. 1 al acestei legi cuantumul brut al salariilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale stabilite în conformitate cu prevederile L. cadru nr. 330/2009 și ale OUG nr.1. se diminuează cu 25%.
Plata indemnizației de concediu de odihnă la care face referire art. 1 alin. 1 a fost plătită reclamanților după intrarea în vigoare a legii, astfel încât nu este încălcat principiul neretroactivității legii.
Instanța a considerat că, pentru a fi putut beneficia de prevederile art. 145 din Codul Muncii, cererile membrilor de sindicat ar fi trebuit să fie înregistrate cu număr și dată și să poarte o ștampilă lizibilă pe semnătura ordonatorului de credite.
Numai în această situație se putea vorbi de încălcarea principiului neretroactivității legii, în sensul că dacă s-ar fi solicitat plecarea în concediu începând cu 1 iulie, așa cum rezultă din adeverințele emise ulterior intrării în vigoare a L. nr. 1. și a efectuării plății indemnizației de concediu, plata indemnizației trebuia făcută conform prevederilor legale cu 5 zile înainte de această dată, adică în luna iunie 2010, respectiv data de 25, când L. nr. 1. nu era în vigoare.
Având în vedere cele ce preced instanța a apreciat că cererea reclamantului este nefondată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. Ș. J. a fost admisă, deoarece acest pârât coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, administrează procesul educațional din unitățile de învățământ preuniversitar și special de stat și nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. S. din Î. T., solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că chiar dacă indemnizația de concediu s-ar asimila drepturilor salariale, așa cum își justifică instanța măsura reducerii cu 25%, salariatul reclamant nu ar putea fi afectat cât timp actul normativ ce i-a restrâns drepturile, intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, urmează să producă efecte pentru viitor.
Data la care angajatorul era obligat să plătească indemnizația de concediu (cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, potrivit art. 145 alin. (3) din L. nr. 53/2003, sau cel puțin 10 zile înainte potrivit art. 29 alin. (4) din CCMUNRI), nu intră sub incidența Normei.
Potrivit art. 143 alin. (1) din L. nr. 53/2003 concediul de odihnă anual se acordă în baza unei programări colective sau individuale cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentantului salariatului. Astfel, salariatul care a avut concediul de odihnă luat în luna martie, beneficiază de indemnizația de concediu prevăzută de lege, lipsirea celor ce au fost planificați în concediul de odihnă după apariția actului normativ care le restrânge drepturile creează, în defavoarea celor din urmă, o stare dediscriminare încălcându-se așadar principiul egalității prevăzute de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din L. nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 14 din Convenție.
Și, toate acestea, în condițiile în care planificarea salariaților în concediul de odihnă se face, în primul rând, în reprezentarea interesului angajatorului de a asigura continuitatea proceselor economice, programările făcându-se până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul viitor.
În consecință, dacă concediul de odihnă se acordă anual, iar indemnizația de concediu de odihnă însoțește executarea în natură a acestuia, diminuarea indemnizației pentru anul 2010, pentru o categorie de salariați, grefată pe momentul în care se solicită, se planifică și se execută în natură concediul (și anume după apariția actului normativ) duce la încălcarea principiului egalității.
Pe de altă parte, a impune aplicabilitatea normei unei situații juridice anterioară apariției acesteia, înseamnă a încălca principiul neretroactivității legii consacrat de art. 1 din Codul civil.
Dreptul salariaților la concediul de odihnă și, implicit, la indemnizația de concediu, operează deplin și în perioada (...) (începutul anului calendaristic) - 3 iulie 2010 (intrarea în vigoare a legii), fără posibilitatea angajatorului de a invoca un temei legal pentru diminuarea indemnizației.
Susține recurentul că prin diminuarea indemnizației de concediu, prevalându-se de dispozițiile L. nr. 1., angajatorul încalcă valorile protejate de întregul sistem de drept și impuse cu putere de principiu în dezvoltarea istorică a dreptului național și universal prin norme ce se regăsesc în dreptul pozitiv: principiul neretroactivității legii, principiul forței obligatorii a contractului, principiul disponibilității, principiul egalității în fața legii, principiul nedisriminării, principiul preeminenței dreptului, principiul proporționalității, principiul seprației puterilor, principiul subsidiarității.
În consecință, aceste acte normative sunt anterioare intrării în vigoare a Codului muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, acte cu caracter normativ inferior L. nr. 53/2003, pentru a putea considera că au caracter derogator de la dispozițiile respectivei legi.
Pe fondul cauzei, membrii de sindicat semnatari ai tabelului anexat cererii de chemare în judecată - personal didactic de predare și pregătire- instruire practică, personal didactic auxiliar și personal nedidactic - aflați în concediu legal de odihnă în lunile iulie și august 2010, au primit o indemnizație de concediu de odihnă diminuată cu 25%.
Consideră că diminuarea indemnizației de concediu cu 25% s-a făcut în mod nelegal, arătând că din dispozițiile art. 145 alin. (2) din Codul muncii rezultă fără putință de tăgadă faptul că indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale (salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul. În consecință, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna iulie, indemnizatia de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iunie, mai și aprilie 2010. În egală măsură, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna august, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iulie, iunie și mai 2010.
Pârâții au ignorat însă dispozițiile exprese ale Codului muncii și au procedat la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru toți membrii de sindicat reprezentați în cauză aflați în concediu de odihnă în lunile iulie și august 2010. În motivarea acestei diminuări, auinvocat, în principal, dispozițiile L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Însă, în opinia recurentului, actul normativ în cauză nu înfluențează în minus cuantumul indemnizației de concediu pentru salariații din învățământ aflați în concediu legal de odihnă în luna iulie 2010, iar influența pentru luna august 2010 este mult mai mică decât cea aplicată de pârâți.
Recurentul argumentează această susținere în rpimul rând prin faptul că art. 1 alin. (1) din L. nr. 1. face referire la salarii, solde și indemnizatii lunare de încadrare, iar nu la indemnizatia de concediu.
Este adevărat că textul se referă și la "alte drepturi în lei", însă acestea trebuie să îndeplinească o condiție - de a fi .stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 ( ... ) și ale Ordonanței de urgență a G. nr.
1. ... ", Ori, niciunul dintre cele două acte normative nu reglementează modalitatea de calcul a indemnizației de concediu.
Este deci evident că diminuarea de 25% nu afectează indemnizatia de concediu.
Pe de altă parte, la art. 4 din lege se dispune: ,,Prevederile art. 1 - 3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.", iar legea în cauză a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010.
În consecință, raportat la principiul neretroactivității legii consacrat de art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituție, ea se aplică numai salariilor, soldelor, indemnizațiilor lunare de încadrare și drepturilor stabilite conform L. nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1. aferente lunilor iulie, august, septembrie etc. 2010, iar nu celor din lunile aprilie, mai și iunie. Sau, altfel spus, L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare (deci în data de 3 iulie 2010) și își produce efectele numai pentru viitor, astfel că diminuarea cu 25% a salariilor (nu a indemnizatiilor de concediu) operează abia din data de 3 iulie 2010.
Un alt argument invocat de recurent se referă la modul de calcul al indemnizației de concediu, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (2) din Codul muncii care prevede că indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale (salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul. În consecință, calculul indemnizației de concediu trebuia făcut după cum urmează: a) pentru salariații - personal didactic de predare și pregătire/instruire practică - care s-au aflat în concediu de odihnă în lunile iulie și august (fără întrupere conform art. 103 din L. nr. 128/1997) indemnizația de concediu
(aferentă ambelor luni, iulie și august) trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iunie, mai și aprilie 2010; în condițiile în care salariile pentru lunile respective nu au fost diminuate, nici indemnizatia de concediu de odihnă nu putea fi diminuată; b) pentru salariații - personal didactic auxiliar și nedidactic - care s-au aflat în concediu de odihnă în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iunie, mai și aprilie 2010; în condițiile în care salariile pentru lunile respective nu au fost diminuate, nici indemnizatia de concediu de odihnă nu putea fi diminuată; c) pentru salariații - personal didactic auxiliar și nedidactic - care s-au aflat În concediu de odihnă în luna august, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iulie, iunie și mai
2010; dintre acestea, numai salariul aferent lunii iulie a fost diminuat cu
25%, astfel că indemnizația de concediu de odihnă trebuia diminuată, raportat la dispozițiile L. nr. 1., dar nu cu 25%, ci cu cel mult 8,3%.
Un argument suplimentar îl reprezintă și momentul plății indemnizației de concediu de odihnă, astfel cum este prevăzut de art. 145 alin. (3) din Codul muncii și art. 29 alin. (4) din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î., contract a cărui aplicare în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie, potrivit art. 30 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (1) din L. nr. 130/1996 și art. 41 alin.
(5) din Constituție.
Este evident deci că, pentru personalul care a intrat în concediu în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată și plătită încă din luna iunie 2010 (dată la care L. nr. 1. nu era în vigoare), dreptul lor fiind garantat de contractul colectiv de muncă aplicabil și de C. R.
- Pentru a justifica diminuarea indemnizației de concediu de odihnă, pârâții au invocat și acte administrative cu caracter normativ (O.M.E.N. nr.
3251/(...) și Hotărârea G. nr. 250/1992), care le susțin punctul de vedere.
Nici acest argument nu poate fi avut în vedere, deoarece Codul muncii este lege, act normativ cu fortă juridică superioară oricărei hotărâri de G. sau ordin de ministru, astfel că se aplică cu prioritate.
Mai mult decât atât, Codul muncii este și ulterior celor două acte menționate, pe care le modifică implicit, având în vedere și principiul activității legii în timp.
D. adeverințele emise de unitate a pârâtă, anexate prezentei cereri, rezultă că membrii de sindicat semnatari ai tabelului s-au aflat în concediu legal de odihnă în iulie / august / iulie-august, beneficiind de indemnizații de concediu diminuate cu 25%.
Consideră că o asemenea diminuare este ilegală, iar membrii de sindicat ar fi trebuit să beneficieze de indemnizațiile precizate in adeverintele atasate la dosar nr. (...).
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și 3041 cod procedură civilă.
Pârâtul intimat C. Local al municipiului T. a depus întâmpinare (f. 18),solicitând ca in situația in care se va admite recursul si se va modifica sentința atacata in sensul admiterii acțiunii reclamanților, sa admită si cererea sa de chemare in garanție a M. F. P..
Prin întâmpinarea formulată, chematul în garanție Ministerul Finanțelor P ublice a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate,arătând că, pentru a putea beneficia de prevederile invocate ale art. 145 din Codul Muncii, cererile membrilor de sindicat trebuiau înregistrate corespunzător, plecarea in concediu trebuia solicitata începând cu 1 iulie
2010, iar plata indemnizației să fi fost făcuta in luna iunie 2010.
Raportat la fondul cauzei, respectiv la chemarea in garanție, C. Local
T. a făcut referire la prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995, menționând ca finanțarea de baza din cadrul căreia fac parte si cheltuielile de personal este asigurata de la bugetul de stat prin bugetele locale.
Subliniază intimatul-chemat în garanție că art. 167 din L. nr. 84/1995 reglementează modalitatea de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, noțiune care nu are nimic in comun cu drepturile salariale solicitate de reclamanta.
Consideră că, în raport de prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995, sumele solicitate nu pot fi incluse in cadrul cheltuielilor de personal care se asigura pentru finanțarea de baza.
De asemenea, precizează ca, rolul esențial in procesul bugetar si in execuția de casa bugetara revine G. si respectiv P., potrivit art.17 alin. 1 din L. nr. 5. privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18, L. nr. 5. stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P. De asemenea tot G.ul supune spre adoptare P. si proiectele legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. F. P., in nume propriu ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel regulile prevăzute la art. 14 din L. nr. 5..
Obligarea M. F. P. sa includă intr-o rectificare a bugetului pe anul
2011 sumele solicitate este lipsita de suport legal, aceste sume trebuind propuse de ordonatorii principali de credite in condițiile art. 34 (1) din L. nr.
5., iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de legiuitor.
In consecința, pretențiile formulate față de Ministerul Finanțelor
Publice sunt neîntemeiate, motiv pentru care acesta nu poate fi obligat la virarea fondurilor solicitate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 103 lit. a din L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plată în perioadele vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.
Art. 145 din codul muncii prevede că „(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevăzute in contractul individual de munca.
(2) Indemnizația de concediu de odihna reprezintă media zilnica a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.
(3) Indemnizația de concediu de odihna se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.";
Modul de calcul al indemnizației de concediu prevăzut de art. 145 alin.
2 din codul muncii în actuala redactare a fost reglementat în urma modificării acestui text de lege prin OUG nr. 6..
Față de prevederile O. M. E. N. nr. 3251 din 12 februarie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, dispozițiile cuprinse la art. 145 alin.
2 C. muncii, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 6., reglementează o metodologie distinctă în ceea ce privește modalitatea de calcul a indemnizației de concediu, cu trimitere la media veniturilor din ultimele trei luni anterioare în care este efectuat concediul.
D. adeverințele emise de unitatea de învățământ pârâtă, depuse la dosar la filele 8-20, rezultă că pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză indemnizația de concediu a fost calculată în raport de media zilnică adrepturilor salariale din ultimele trei luni anterioare celei în care a este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 1. „…cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
Art.1 alin.(1) din L. nr.1. se aplică, potrivit art. 4 din acest act normativ, de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică de la data de 3 iulie 2011. Aceasta înseamnă că diminuarea indemnizațiilor de concediu poate fi aplicată numai acelor situații în care dreptul la primirea acestei indemnizații s-a născut ulterior intrării în vigoare a L. nr.1., iar nu și situațiilor în care acest drept s-a născut sub imperiul legii anterioare, fiind irelevant momentul executării obligației corelative de către angajatori, prin remiterea efectivă a sumelor de bani (stingerea obligației prin plată).
Faptul că indemnizația de concediu s-a plătit la data la care intrase în vigoare L. nr. 1. nu are nicio relevanță, întrucât situația ivită în favoarea reclamanților este cea raportată la data nașterii dreptului, și nu la data valorificării lui.
O interpretare contrară ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității legii, principiu consacrat atât prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, cât și prin cele cuprinse la art.1 din Codul civil.
Cum din adeverințele depuse la dosar rezultă că membrii de sindicat reprezentați în cauză au efectuat concediul de odihnă în perioada (...)-(...), Curtea reține că aceștia au dreptul la o indemnizație de concediu în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de art. 1 din L. nr.1..
Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a considerat că, pentru a fi putut beneficia de prevederile art. 145 din Codul Muncii, cererile membrilor de sindicat ar fi trebuit să fie înregistrate cu număr și dată și să poarte o ștampilă lizibilă pe semnătura ordonatorului de credite, câtă vreme aceste cereri nu au fost contestate de pârâtă, iar dispozițiile legale privind acordarea indemnizației de concediu înainte de plecarea în concediu nu condiționează acordarea acestei indemnizații de formularea unei cereri prealabile în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1-3 c.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 c.pr.civ., Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată în sensul că acțiunea formulată de reclamantul S. din Î. T., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexă la cererea introductivă, împotriva pârâtei G. "L. P." C. T. va fi admisă conform dispozitivului prezentei.
În ce privește acțiunea formulată împotriva pârâților C. Local C. T. și P. mun. C. T., Curtea reține că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâților, inclusiv a C.ui Local C. T. și P.ui mun. C. T. la calculul și plata drepturilor bănești ce fac obiectul prezentei cauze.
Cum obligația de calcul și plată a acestor drepturi revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director, iar pârâții C. Local C. T. și P. mun. C. T. nu au calitatea de angajator al reclamanților reprezentați în cauză, acestor pârâți nu le revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din Codul Muncii privitoare la plata directă către reclamanții reprezentați a drepturilor bănești solicitate.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
De asemenea, conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Conform art. 36 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar P. M. C. T. este ordonator principal de credite al bugetului M. C. T., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001.
Se reține astfel că, deși C.ui local C. T. și P.ui mun. C. T. le revin atribuții în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, toate aceste aspecte ar fi fost de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți într-un eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării de către angajator a drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
Cum prin acțiunea de față reclamantul a chemat în judecată pe pârâții
C. Local C. T. și P. mun. C. T. pentru ca aceștia să fie obligați la calculul și plata către membrii de sindicat reprezentați în cauză a drepturilor bănești solicitate, iar calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți trebuie stabilită prin raportare la obiectul acțiunii, Curtea reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală a acestor pârâți nu este justificată în cauză.
În consecință, acțiunea formulată de reclamantul S. S. din Î. T. în contradictoriu cu pârâții C. Local al M. C. T. și P. M. C. T. urmează a fi respinsă pentru acest motiv.
Urmare a faptului că pârâții C. Local al M. C. T. și P. M. C. T. nu au căzut în pretenții, văzând și dispozițiile art. 60 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâții menționați împotriva M. F. P..
Vor fi menținute dispozițiile din sentință privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 815 din 15 februarie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. D. Î. T. împotriva pârâtei G. "L. P." C. T. și, în consecință:
Obligă pârâta să calculeze și să plătească în favoarea membrilor de sindicat T. L., P. V., A. A., Ș. D., M. M., S. C., Ș. A.-C., O. M., M. L. C., O. O., D. M., L. M., V. E., diferența dintre indemnizația de concediu aferentă anului
2009-2010 calculată fără diminuarea cu 25% prevăzută de L. nr. 1. și indemnizația efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții
C. Local al M. C. T. și P. M. C. T.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al M. C. T. și P. M. C. T. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
A.ă în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă S.vicepreședinte instanță S. vicepreședinte instanță R ed.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: P.U.
GREFIER G . C.
A.ă în concediu de odihnă S . Prim grefier M. T.
| ← Decizia civilă nr. 2868/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5204/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
