Decizia civilă nr. 3405/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3405/R/2011
Ședința din data de 04 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. C. SA prin S. E. C. împotriva sentinței civile nr. 2429 din 12 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. I. C. S. R. A SC E. C. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă M. P. în calitate de reprezentant al reclamantului intimat și C. M. în calitate de președinte al S. I. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat, M. P. depune la dosar împuternicirea de reprezentare în instanță a reclamantului, concluzii scrise și practică judiciară, respectiv copia deciziei civile nr. 1. din 10 mai 2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), copia deciziei civile nr. 1. din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
De asemenea, depune copia sentinței civile nr. 3797 din 15 septembrie
2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), prin care s-a admis cererea formulată de reclamantul intimat, de completare a dispozitivului sentinței recurate în prezentul dosar, în sensul că a fost obligată pârâta să le achite membrilor de sindicat sumele actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, acesta fiind motivul pentru care reclamantul nu a declarat recurs în cauză. Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menține ca legală și temeinică a sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2429 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. I. C.-S. R. A S. E. C. S. în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat acțiunii, în contradictoriu cu pârâta S. E. C. S.
A fost obligată pârâta la plata către membrii de sindicat reprezentați a ajutorului material acordat cu ocazia Zilei Electrificării (18 Octombrie) pentru anii 2007, 2008, conform C.C.M. aplicabil, în sume brute, câte 890 lei pentru fiecare dintre aceștia, mai puțin pentru Bindea A. M., K. N., Știr Romulus L. și
S. A., pentru care s-a dispus obligarea la plata sumei de 540 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La dosarul cauzei au fost depuse de către reclamant tabele nominale cu membrii de sindicat în funcție de domiciliile acestora, membrii de sindicat reprezentați de către reclamant, cu domiciliul în județul C. fiind angajații pârâtei, acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
În privința excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța reține că potrivit prevederilor art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator. Cum drepturile bănești solicitate de reclamant constituie drepturi salariale restante, instanța reține că în cauză este aplicabil art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii.
Potrivit Contractul C. de M. pentru anii 2005 - 2006 încheiat la nivelul pârâtei și înregistrat la D. B. sub nr. 668282/(...), a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale pentru anii următori, instanța reține că la art. 65 este prevăzută acordarea pentru personalul societății, a unui ajutorul material aferent „Zilei S. E. C." echivalent cu salariul de bază la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an ";.
Instanța a reținut că în anul 2007 s-a acordat suma de 100 lei în loc de
450 lei, iar pentru anul 2008 nu s-a acordat nimic din suma de 540 lei.
Potrivit prevederilor art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtei nu au putut fi reținute.
În consecință constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul clauzelor Contractelor colective de muncă mai sus menționate, instanța, în baza art.40 alin.2 lit.c, art. 236 al. 1 și art.283 și următoarele din Codul muncii, a admis acțiunea formulată de către reclamant și a obligat pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv, pentru anii 2007 și 2008, suma echivalentă cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. E. C. S. prin S. E. C.solicitând hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâta consideră că instanța de fond a motivat greșit sentința și nu a analizat faptul că acest drept pretins nu este de natură salarială, el având caracterul unui ajutor material, fiind prevăzut în mod expres în Contractul colectiv de muncă încheiat între administrația societății și organizațiile sindicale semnatare, așa cum și reclamanții au precizat înacțiune. Reclamanții fac referire în acțiune la prevederile art.65 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, înregistrat la D. a M. B. sub nr.
6682/(...), și prelungit cu acte adiționale: 2090/(...); 5888/(...); 1628/(...);
4150/(...); 5237/(...); 607/(...) și 1860/(...), făcând confuzie între Drepturile Salariale ale salariaților societății și „Ajutorul material aferent Zilei S. E. C. SA";.
Prevederea contractuală prevăzută în art.65 a fost negociată de ambele părți, ea nu a putut fi materializată în fapt datorită situației economice dificile pe care a avut-o și o are societatea pârâtă.
Datorită acestei situații economice, în cazul contractelor care presupun o derulare în timp, cum este contractul colectiv de muncă, cu executare succesivă, survenirea acestor evenimente ulterior încheierii contractelor au dus la un dezechilibru în defavoarea uneia din părțile contractului.
Angajatorul nu și-a putut executa obligația, însă nu datorită faptului că aceasta este imposibil de onorat, ci datorită faptului că executarea obligației va pune societatea într-o postură economică foarte dificilă.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea C. C. de M. - în art.65 - este un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societatea pârâtă.
Totodată, arată că nu este de acord cu modul concis în care instanța își motivează sentința având în vedere termenul de prescripție de șase luni invocat de S. E. C. S., conform art.283 lit.e Codul muncii.
Pârâta arată că își menține punctul de vedere potrivit căruia termenul de prescripție aplicabil acțiunii de față este de șase luni. În susținerea acestui punct de vedere consideră că pledează ca și argument Capitolul II din L. nr.53/2003 „Executarea C. Individual de M., care la art.39 alin.1 lit.a prevede:
„(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizarepentru munca depusă";.
Având în vedere această situație, pârâta consideră că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat (conform art.154 C.muncii, alin.1 și 2 - „1. Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. 2. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani) ci este o liberalitate a angajatorului față de proprii angajați, acordat doar datorită simplei calități de salariat, fără a reprezenta plata muncii salariatului.
În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Reclamantul S. I. C. din cadrul Sucursalei E. C., în numele salariaților menționați în tabelul anexă la acțiune, a formulat întâmpinare și concluzii scrise,cu același conținut, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, invocă aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cu precizarea că potrivit Codului Fiscal - (L. nr. 571/(...)) art. 55 alin.
1, „sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și/sau în natura, obținute de o persoana fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau forma sub care ele se acordă";.
Privitor la invocarea art. 304 alin. 6 C.proc.civ., arată că instanța de fond a acordat numai ce au solicitat în acțiunea introductiva și nimic mai mult.
Se fac și dezvoltări raportat la fondul litigiului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În primul rând, raportat la concizia motivării primei instanțe, trebuie constatat că în sine, o motivare concisă nu prejudiciază dreptul la un proces echitabil al părților, dimpotrivă, concizia poate reprezenta o calitate a motivării, dacă sunt tratate toate chestiunile de fapt și de drept cu care a fost investită instanța, rolul unei hotărâri judecătorești nefiind acela de a dezvolta teorii de drept, ci de a reflecta modul de aplicare a legii într-o cauză.
În plus, litigiul de față se înscrie într-o serie de litigii cu obiect similar cu care au fost investite instanțele, lucru cunoscut de către părți prin depunerea la dosar de practică judiciară în acest sens, astfel încât un reflex al instanței de fond, manifestat prin tratarea punctuală a chestiunilor litigioase, este legitim și nelezionar.
Nefiind invocate alte aspecte în legătură cu concizia motivării, urmează ca acest motiv de recurs să fie înlăturat.
Nefondat este și motivul de recurs prin care se reiterează excepția prescripției dreptului la acțiune, față de caracterul nesalarial al drepturilor solicitate, ele având, în aprecierea recurentei, caracterul unui ajutor material.
Art. 268 (vechiul art. 283) alin.(1) din Codul muncii prevede că „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din L. 130/1996 (în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății, a promovării acțiunii și a pronunțării sentinței, legea fiind abrogată doar prin L. nr. 6. a dialogului social, intrată în vigoare la data de (...)) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 229 (fostul art. 236) alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile pentru care art. 268 (vechiul art. 283) alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Curtea apreciază corectă interpretarea primei instanțe, care a considerat că dreptul solicitat se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 160 (fostul art. 155) Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Or, ajutorul material de ziua electrificării constituie tocmai un astfel de altadaos. Faptul că acest adaos a fost stipulat într-un capitol distinct al contractului colectiv de muncă, cel privitor la protecția salariatului, iar nu în cel destinat sistemului de salarizare, nu semnifică scoaterea dreptului de sub incidența art. 160 (fostul art. 155) Codul muncii, dată fiind calitatea de normă imperativă a acestui text de lege, astfel încât părțile nu pot reduce sfera de acoperire a sintagmei „componente ale salariului"; prin contractele pe care le încheie. Dincolo de modul de organizare a contractului colectiv de muncă, un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său, deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial și astfel, să facă mai atractiv postul, sau să își fidelizeze angajații, sau să mențină salariile la un nivel competitiv pe piață.
Art. 268 (vechiul art. 283) alin. 1 lit. e) Codul muncii are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 268 (vechiul art. 283) alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, în conformitate cu dictonul specialia generalibus derogant, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
În consecință, nu poate fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru ajutorul material de ziua electrificării aferent anilor 2007-2008, față de data înregistrării acțiunii, cea de (...).
Nu poate fi acceptată afirmația că acordarea acestui drept reprezintă o liberalitate, liberalitatea fiind o categorie a actului juridic cu titlu gratuit caracterizată prin procurarea unui folos patrimonial beneficiarului prin micșorarea patrimoniului dispunătorului, formele sub care se poate prezenta o liberalitate fiind donația sau legatul.
Or, în mod evident, prevederea în cuprinsul unui contract colectiv de muncă a beneficiului unui ajutor material cu ocazia zilei S. E. C. S. nu poate fi considerată sub nici o formă un legat față de neîntrunirea condițiilor legale pentru acesta.
Nici condițiile pentru donație nu sunt prezente, lipsind atât forma autentică impusă acestui gen de contracte, cât și intenția de a dona (animus donandi), chiar dacă prin cererea de recurs, angajatorul afirmă existența acestuia.
Așa cum s-a arătat în cele de mai sus, dreptul litigios este prevăzut prin dispoziții imperative (salariații vor mai beneficia de următoarele: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. S. E. C. S. - se va acorda salariaților un ajutor material …";) fiind evident că prevederea unui atare ajutor, în urma unor negocieri dintre patronat și sindicat, reprezintă o componentă a pachetului salarial, ca o contraprestație a angajatorului față de prestația angajaților, materializată în munca depusă de aceștia, fiind astfel un drept salarial, stabilit în cadrul unui contract sinalagmatic.
În plus, chiar în ipoteza în care ajutorul material ar reprezenta o liberalitate, ar fi aplicabil principiul irevocabilității donațiilor, astfel încât și sub acest aspect, apărarea este ineficientă din punctul de vedere al recurentului.
Un ultim motiv de recurs constă din invocarea situației imprevizibile și astfel a teoriei imprevizibilității, prin arătarea dezechilibrului ivit între prestațiile părților.
În analiza acestui motiv de recurs, se constată că deși formulează aceste apărări, recurentul nu descrie o veritabilă situație de impreviziune, aceasta fiind definită în doctrină ca marcată de prejudiciul pe care îl suferă una din părțile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestațiile sale și contraprestațiile celeilalte părți.
Or, nu se invocă faptul că ar fi dezechilibrate prestațiile reciproce ale părților, ci faptul că pentru recurentă, obligația care îi revine în cadrul contractului sinalagmatic a devenit prea oneroasă în raport de situația sa economică dificilă. Practic, s-ar putea invoca impreviziunea dacă nu ar mai exista corespondență între prestațiile părților, or un atare caz nu se invocă. Faptul că una din părți întâmpină dificultăți bănești nu constituie o suficientă motivare pentru a solicita exonerarea de răspundere contractuală, principiul pacta sunt servanda fiind consacrat în Codul muncii prin dispozițiile art. 159,
160, 162, 229 (fostele art. 154, 155, 157, 236).
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. C. SA împotriva sentinței civile numărul 2429 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER,
A. B.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4386/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4553/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
