Decizia civilă nr. 4386/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4386/R/2011
Ședința n 31 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. D. și M. D. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2510 din 16 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați C. S., H. A. I., M. G., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, consilier juridic Man I., lipsă fiind reclamanții intimați și reprezentanți pârâților recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamanților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. invocat de pârâții recurenți, reprezentantul reclamanților intimați apreciază că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a actului juridic dedus judecății, întrucât cele trei decizii de concediere au fost emise în procedura concedierii colective și este nefiresc ca postul să se desființeze în temeiul concedierii colective.
Reprezentantul reclamanților intimați mai arată că sunt aplicabile prevederile art. 68 alin.2 din C. muncii și precizează că la filele 62-64 au mai fost depuse în copii două decizii de concediere și era firesc ca și pentru cei cinci angajați să fie aceeași concediere colectivă.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. invocat de pârâții recurenți, reprezentantul reclamanților intimați solicită a se observa că acesta nu este motivat, întrucât se invocă că nu a fost soluționată tardivitatea introducerii contestației împotriva deciziei de concediere de către reclamantul intimat C. S., însă prin încheierea ședinței publice din data de 09 mai 2011, instanța de fond a analizat această excepție și a fost respinsă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A D eliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2510 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), au fost admise in parte contestațiile formulate de contestatorii C. S., H. A. I., M. G. în contradictoriu cu intimații P. M. D. si M. D.
S-a constatat nulitatea absoluta a Deciziilor de concediere nr. 132/(...) privind pe contestatorul C. S., nr. 144/(...) privind pe contestatorul H. A. I. , nr. 145/(...) privind pe M. G. .
S-a dispus reîncadrarea contestatorilor pe posturile si funcțiile deținute anterior concedierii.
Au fost obligați intimații sa plătească fiecărui contestator despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceștia, începând cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect daune morale.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamanți si parați s-au derulat raporturi specifice de dreptul muncii in temeiul contractelor individuale de munca încheiate intre aceștia.
Prin D. nr. 132/(...), nr. 144/(...), nr. 145/(...) angajatorul a dispus desfacerea contractelor individuale de munca încheiate cu contestatorii ca urmare a desființării locurilor de munca ale acestora .
Analizând sub aspectul legalității deciziile emise de intimați instanța a reținut ca acestea cuprind elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 lit. d C. muncii.
Astfel, instanța nu a validat susținerile contestatorilor potrivit cărora deciziile contestate sunt nule absolut întrucât nu cuprind lista locurilor de munca disponibile in unitate, element obligatoriu, raportat la dispozițiile art. 74 lit. d din C. muncii.
Aceasta in condițiile in care dispozițiile art. 74 lit. d) din C. muncii se aplică în raport de prevederile art. 64 din același cod, numai în cazul concedierilor întemeiate pe dispozițiile art. 61 lit. c) și d) și art. 56 lit. f), iar nu și în situația în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65. Condiția înscrisă în art. 74 alin.1 lit. d) din C. muncii, referitoare la inserarea în cuprinsul deciziei de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru un astfel de loc de muncă, în condițiile art. 64 din cod, este valabilă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică și psihică a salariatului, întemeiate pe dispozițiile art. 61 lit. c), a concedierilor pentru necorespundere profesională, dispuse în baza art. 61 lit. d), precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, în situația prevăzută de art. 56 lit. f) din C. muncii.
Prin urmare, având în vedere că, în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 din C. muncii, nu este prevăzută de legiuitor această obligație, mențiunile prevăzute de art. 74 lit. d) din C. muncii nu pot fi aplicabile prin analogie, pentru a suplini o eventuală carență legislativă. In acest sens s-a pronunțat si Î. Curte de C. si Justiție prin D. nr. 6 din 9 mai
2011 pronunțata in soluționarea recursului in interesul legii.
Sub aspectul respectării de către intimați a dispozițiilor art. 74 alin 1 lit. a la emiterea deciziilor contestate instanța, a constatat ca in cuprinsul acestora s-a menționat temeiul de drept al concedierii ca fiind art. 65 alin 1
C. muncii, ca motive de fapt intimații consemnând exclusiv: "având in vedere prevederile OUG nr. 6., art. III";.Or,simpla indicare a temeiului dedrept nu este de natura a satisface exigentele art. 74 alin 1 lit. a C. muncii, cele trei decizii apărând astfel, ca nemotivate.
Pe de alta parte, instanța a constatat ca cele trei decizii contestate au fost emise in procedura concedierii colective, demarate in temeiul OUG nr.
.6.. Cu toate ca in cuprinsul deciziilor contestate angajatorul nu face vorbire despre faptul ca deciziile au fost emise in cadrul procedurii concedierii colective, acest aspect rezulta din înscrisurile depuse in probațiune chiar de către intimați, la filele 32-50 din dosar. In condițiile in care desființarea locului de munca s-a produs in condițiile art. 68 si următoarele C. muncii devin incidente dispozițiile art. 74 alin 1 lit. c C. muncii privind menționarea in cuprinsul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritatea , conform art. 69 alin 2 lit. d C. muncii. Or, in cuprinsul deciziilor contestate angajatorul nu a indicat criteriile de stabilire a ordinii de priorități la concediere, încălcând astfel dispozițiile imperative mai sus citate.
Constatând, așadar, ca cele trei decizii contestate in cauza au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 74 alin 1 lit. a si c din C. muncii instanța a constatat nulitatea absoluta a deciziilor de concediere emise pe seama contestatorilor.
Existenta cauzelor de nulitate absoluta face nenecesara analizarea temeiniciei deciziilor contestate.
În temeiul art. 78 din C. muncii, urmare a constatării nulității absolute a deciziilor d concediere, instanța a dispus reintegrarea contestatorilor in posturile si funcțiile deținute anterior si a obligat intimatele sa plătească fiecărui contestator despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceștia, începând cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Instanța a respins capătul de cerere având ca obiect daune morale reținând ca prima condiție pentru acordarea oricărui fel de daune este dovedirea acestora prin orice mijloc de proba. P. angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existenta contractului, a faptei ilicite a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta, culpa. În ceea ce privește existenta raporturilor de munca, instanța a stabilit existenta si conținutul acestora in cauza de fata, insa reclamanții nu au probat prejudiciul moral suferit si nici legătura de cauzalitate dintre un astfel de prejudiciu si fapta ilicita a angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri primarul municipiului D. și M. D. au declarat recursuri cu conținut identic prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea acțiunii s-au invocat motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
În sprijinul primului motiv s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauza de față sunt incidente prevederile din C. muncii referitoare la concedierea colectivă, caz în care este obligatoriu avizul Agenției Teritoriale pentru Ocuparea Forței de M..
P. demararea procedurii de concediere colectivă este obligatorie îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 68 și urm. din C. Muncii, în vigoare la data introducerii acțiunii, condiții care nu sunt incidente în ceea ce privește concedierea celor trei salariați, situații în care s-a recurs la procedura de concediere individuală.
În ceea ce privește motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii celor trei decizii de concediere, s-a arătat că așa cum rezultă din chiar preambulul celor două decizii de concediere mai sus amintite, concedierea a fost dispusă în baza art. 65 alin. 1 din C. muncii care prevede următoarele: "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia", deci, În cazul de față nu sunt incidente prevederile art. 68 și urm. din C. Muncii, referitoare la concedierea colectivă.
Art. 74 lit. d) din C. Muncii (" D. de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină În mod obligatoriu: ... d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64") nu este incident în prezenta cauză deoarece face trimitere expresă la art. 64 care prevede cazurile în care angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, (inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului/ salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat), sau, dacă angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, situațiile în care are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Dacă legiuitorul ar fi considerat că și în cazul desfacerii contractului de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului s-ar fi aplicat dispozițiile referitoare la solicitarea sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, ar fi făcut mențiune expresă în acest sens, în condițiile în care alin. 2 al art. 64 prevede clar că salariatul urmează a fi redistribuit pe un post corespunzător pregătirii profesionale și/sau capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii, iar alin. 1 din art. 64 prevede obligația angajatorului de a propune salariatului alte locuri vacante numai în cele două cazuri limitativ prevăzute de art. 61 lit. c si lit. d, și anume: în cazul în care prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, dar și cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, situații în care trebuie solicitat și sprijinul agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă.
Concedierea salariaților în baza art. 65 din C. Muncii s-a decis după parcurgerea mai multor etape și anume:
Prin Ordonanța de U. nr. 6., art. III, s-a stabilit numărul maxim de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului județean, precum și din instituțiile publice locale Înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative.
Astfel, potrivit actului normativ mai sus invocat, în baza plafonului aprobat anual potrivit Legii responsabilității fiscal bugetare nr. 69/2010 se stabilește nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale, care se repartizează pe unități/subdiviziuni administrativ teritoriale prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.
P. reducerea cheltuielilor de personal și încadrarea în numărul maxim de posturi, respectiv în nivelul maxim al cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite pot reduce numărul de posturi finanțate și, respectiv, pot disponibiliza personalul aferent.
Raportat la aceste prevederi legislative, pârâta, prin H. C. Local nr.
72/(...) a aprobat noua organigramă, noul stat de funcții și numărul de posturi pentru aparatul de specialitate al primarului și serviciile subordonate.
P. punerea în aplicare a hotărârii mai sus arătate, prin dispoziția primarului nr. 1448/(...) a fost numită comisia care urma să aducă la îndeplinire prevederile legale mai sus arătate.
Prin adresa nr. 22051 din (...) a fost înștiințat Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Dej „Edilica"; că în instituție urmează să se facă concedieri pentru a ajunge la numărul maxim de posturi acceptate în structura organizatorică a instituției, așa cum a fost comunicat de I. P. nr.
10749/(...), defalcat pe patru destinații după cum urmează:
- Aparatul de specialitate al primarului
- Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor
- Serviciul public de poliție comunitară
- Proiecte aflate În perioada de implementare din fonduri externe nerambursabile.
De asemenea, sindicatul a fost informat despre criteriile ce vor sta la baza concedierilor, despre măsurile pentru limitarea numărului concedierilor, dar și pentru atenuarea consecințelor concedierilor și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților afectați de concediere, fiind invitat să propună angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați.
În data de (...), comisia numită în baza dispoziției primarului nr.
1448/(...) a încheiat un proces verbal care a fost comunicat și sindicatului, convenindu-se ca la următoarea ședință a comisiei, fiecare șef de formație să prezinte:
- structura organizatorică, urmând a se încadra în numărul de posturi aprobat de C. Local În data de (...) și să fie funcțională;
- posturile care urmează să fie restructurate;
- măsuri punctuale ce pot fi luate în vederea limitării numărului concedierilor.
În ceea ce-i privește pe salariații H. A. și M. G., angajați ca agenți de pază, s-a decis concedierea acestora având în vedere faptul că paza obiectivelor nu poate fi asigurată în condiții optime prin angajații instituției pe trei obiective, urmând a se asigura paza obiectivelor prin sistem video de supraveghere, monitorizare și înregistrare, respectiv prin firme specializate.
Potrivit art. 304 pct. 9 din C. de procedură civilă: "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu Încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Astfel, prin întâmpinarea formulată, s-a ridicat excepția tardivității introducerii contestației împotriva deciziei de concediere de către salariatul C. S. deoarece acțiunea civilă a fost introdusă, în ceea ce-l privește pe acest salariat, după trecerea termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii. Astfel, după cum reiese chiar din cuprinsul deciziei de concediere, salariatul a primit decizia în data de (...), iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de
04 ianuarie 2011, dar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Atât în cazul concedierii individuale cât în cazul concedierii colective, art.74 lit. a C. muncii impune ca decizia de concediere să conțină motivele care determină concedierea.
Prin decizia nr.132/(...) (f. 6 fond), pârâtul a decis concedierea reclamantului C. S. în baza art.65 C. muncii, fără a indica niciun temei al acestei măsuri.
Prin deciziile nr. 144/(...) și nr.145/(...) (filele 7 și 8 fond), pârâtul a decis concedierea reclamanților H. A. și M. G. C. S. în baza art.65 C. muncii, indicând ca temei al acestei măsuri prevederile art. III din OUG nr. 6..
În atare situație, Curtea observă că aceste decizii sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a încălcării prevederilor art. 74 al. 1 lit. a din C. Muncii.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 74 lit. a din C. Muncii, legiuitorul a instituit obligativitatea motivării în fapt și în drept a deciziei de concediere, lipsa acestor mențiuni obligatorii fiind sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 76 din C. Muncii, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 3. și 5..
În concret, dispozițiile art. 74 lit. a din C. Muncii stabilesc obligația angajatorului de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide asupra contestării sale în justiție, ca expresie și a principiului consensualității și a bunei credințe edictat de art. 8 din C. Muncii, conform căruia „pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.";
În cauza dedusă judecății, nu se poate reține că deciziile de concediere atacate cuprind o dezvoltare a motivelor de fapt care l-au determinat pe angajator să dispună concedierea reclamanților, întrucât decizia nr. 132/(...) nu cuprinde niciun indiciu privind măsura luată, iar celelalte două decizii se mărginesc a indica un act normativ, fără însă a preciza modul în care aplicarea concretă a acestuia a determinat concedierea celor doi salariați.
Cerința legală a motivării deciziei de concediere este respectată prin prezentarea motivelor de fapt concrete ce determină concedierea (cu titlu de exemplu: situația economică nefavorabilă evidențiată de date și acte financiare concrete, deficiențele constatate la veche structură organizatorică, perspectivele redresării economice prin desființarea postului, prognoza unei mai bune funcționări în baza unei noi organigrame), nu prin menționarea actului normativ pe care s-a întemeiat concedierea
Chiar dacă printr-un act normativ s-a stabilit măsura reducerilor cheltuielilor de personal din administrația locală și încadrarea în numărul maxim de posturi, conform unui algoritm de calcul bazat pe numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale, nu se poate abdica de la principiile elementare ale legislației muncii care impun angajatorului să justifice necesitatea desființării posturilor personalului concediat.
Or, în lipsa evidențierii motivelor concrete și efective care au determinat angajatorul să ia o astfel de măsură, nu este posibilă verificarea situației de natură să justifice desființarea postului reclamanților și nu se poate exercita controlul judecătoresc doar în limita motivelor de fapt și de drept precizate în decizia de concediere, conform regulii impuse de art. 77
C. muncii, care pledează în acest fel pentru necesitatea preci zării motivelor de fapt și de drept.
Confirmându-se nelegalitatea deciziilor de concediere atacate din această perspectivă, Curtea constată că este superfluă analizarea motivului privind natura individuala a concedierii reclamanților.
În fine, Curtea observă că reclamantul C. S. a formulat acțiunea la data de (...) (data poștei conform plicului de la fila 17 fond), care în raport de comunicarea deciziei de concediere către acesta la data de (...) (conform mențiunii de la fila 6 fond), infirmă critica recurenților privind depășirea termenului legal de 30 de zile de contestare a deciziei de concediere.
P. considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. D. ȘI M. D. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2510 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.M. F.B.
| ← Decizia civilă nr. 837/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3405/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
