Decizia civilă nr. 1397/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1397/R/2011
Ședința din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. M. împotriva sentinței civile nr.1846 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R.
F., și pe pârâta intimată G. CU P. P. N. 34, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. M..
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta R. F., în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al jud. M. și G. cu program prelungit nr. 34 B. M. și în consecință, a fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 34, să plătească reclamantei, prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, pentru anul școlar 2006-2007, sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. școlar județean M., instanța a reținut că este neîntemeiată, deoarece prerogativele conferite acestuia de art. 25 din Legea nr. 128/1997 de a exercita atribuții de îndrumare și control a învățământului preuniversitar și abilitarea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învățământulpreuniversitar conform art. 49 și următoarele din același act normativ, legitimează calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Mai mult, I. Ș. județean M. este parte semnatară a Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pentru anii 2008-2009, convenție pe care se întemeiază parte din pretențiile reclamantei.
Reținându-se însă că acest pârât nu este ordonator de credite în raport cu nici unul dintre membrii de sindicat din cauză, acesta nu ar putea fi obligat la plata drepturilor revendicate de reclamantă, hotărârea pronunțându-se în contradictoriu cu acesta pentru opozabilitatea necesară îndeplinirii ulterior a obligațiilor asumate potrivit art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivelul
I. Ș. M..
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";. De asemenea, potrivit art. 146 din aceeași lege „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
P. art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea 130/996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar potrivit art. 8 al. 2 din același act normativ
„contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 al. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin art. 36 al. 5 lit. f din Contractul Colectiv De M. U. la N. de R. Î. - 2. înregistrat la M. M., F. și E. de Ș. cu nr. 596/15/(...) părțile au convenit acordarea și pentru anul școlar 2007-2008 a primei de vacanță, în cuantumul prevăzut în contractele colective anterioare.
Aceeași clauză s-a negociat și cu pârâtul I. Ș. al județului M. pentru anii
2008-2009, astfel că, în art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, s-a stipulat că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Reclamanta a dovedit cu adeverința depusă în probațiune că în anul
2007, nu a nu a beneficiat de primă de vacanță.
Chiar dacă prima de vacanță cuvenită reclamantei în anul 2007, vizează anul școlar 2006-2007, nu se poate reține excepția prescrierii dreptului material la acțiune, raporta la dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii. Dreptulla acțiune al reclamantei s-a născut în vara anului 2007, când putea fi efectuat concediul de odihnă, în perioada vacanței școlare, dată față de care acțiunea este introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul I. Ș. al J. M., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă împotriva I. Ș. al J. M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului, s-a arătat că, în primul rând, I. Ș. al J. M. nu are calitatea de angajator în sensul prevederilor Legii nr. 53/2003, Codul muncii. Conform art. 14 la alin. 1 din legea amintită: "În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă" .
În Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009 este definit termenul de angajator la art.2 alin.1:
„T. angajator desemnează : I. Ș. al J. M., reprezentat prin inspectorul
școlar general; unitățile de învățământ preuniversitar reprezentate prin directori; alte instituții subordonate I. Ș. al J. M., reprezentate prin directori."
Tot în Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009" este dată definiția termenului salariat la art. 2 al (3), și anume: "T. salariat desemnează persoana fizică ce se obligă să presteze munca pentru unul dintre angajatorii desemnați la alin (1) și sub autoritatea acestora, în schimbul unei remunerații denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă". Atâta vreme cât contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitatea școlară și cadrele didactice, inspectoratul școlar nu poate avea și el calitate de angajator.
Art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul
2008-2009 dispune:
"P. contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) toți salariații din învățământ primesc o primă de vacantă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu." P. contractante sunt, așa cum s-a mai amintit, Școala cu clasele I-VIII Suciu de Sus și persoanele reprezentate în acest proces de către S. L. din Î. M..
Atâta vreme cât angajatorul se obligă prin contractul individual de muncă și prin contractul colectiv de muncă la plata salariilor, precum și a altor drepturi salariale, consideră că este nelegală și netemeinică obligarea unui terț, cum este cazul I. Ș. al J. M., la plata unor drepturi salariale ale angajaților altei unități.
În al doilea rând, inspectoratele școlare nu au prevăzute în buget sume pentru finanțarea unităților de învățământ. P. art. 167 alin (1) din Legea N. 84 din 1995, republicată, Legea învățământului: "Unitățile de Î. preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Mai mult, la alin 2 se prevede că: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară." Cheltuielile cu personalul, unde se încadrează și primele de concediu sunt incluse în finanțarea de bază, potrivit art. 167 alin (5) din Legea învățământului, iar potrivit alin (3) "finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale."
P. Ordonanței de urgență nr. 32 din 2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în temeiul art. 13 alin (1) " Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea";.
Totodată, în bugetul de stat și bugetele locale fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct. De exemplu, în Legea bugetului de stat pe anul 2009 (Legea nr. 18 din 2009) la art. 5 alin (3) se observa că anumite sume sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind angajarea efectivă a personalului didactic sau salarizarea acestora, atribuții care, în schimb, se regăsesc în sarcina directorului unității școlare.
Nu se poate spune că există o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul subliniază că acțiunea dedusă judecății este prescrisă. În acest sens arată că reclamanta intimată solicită acordarea primei de vacanță echivalentă cu un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu pentru anul 2007, iar această primă se acordă odată cu indemnizația de concediu, dreptul de a solicta prima s-a născut în luna iunie 2007, dată la care a început vacanța de vară. Cu toate acestea reclamanta a introdus acțiunea în luna august 2010, respectiv ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani.
De asemenea, recurentul învederează că acordarea primei de vacanță este prevăzută ca o „., fiind condiționată de resursele economico-financiare ale unității.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui Educației, Cercetării și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau acelui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b)
(asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Concluzionând că pârâtul IȘJ nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății și având în vedere că, în acest context, analizarea motivelor de recurs privitoare la fondul cauzei apare ca superfluă, Curtea va dispune în baza art. 312 al. 1,3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă admiterea recursului formulat de către acest pârât, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu acesta, potrivit dispozitivului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. M. împotriva sentinței civile numărul 1846 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta R. F. în contradictoriu cu I. Ș. J. M., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond:B.G./V.C.
| ← Decizia civilă nr. 68/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3477/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
