Decizia civilă nr. 3710/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3710/R/2011
Ședința din 24 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Ș. A. împotriva sentinței civile nr. 2080 din 21 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. "D. P.", C. N. "G. B.", C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, atât pârâta intimată P. municipiului C.-N. cât și pârâtul intimat C. Local al municipiului C.-N. au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită în conformitate cu dispozițiile art. 312
C.pr.civ. respingerea recursului și, pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2080 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta Ș. A. în contradictoriu cu pârâții Ș. D. P., prin C. N. „. B., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Ș. A. în contradictoriu cu pârâții Ș. D. P., C. N. "G. B.", C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N., a solicitat obligarea acestora la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. 2. reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite cadrelor didactice, începând cu data de (...) până la data de (...) și până la rămânerea irevocabilă a sentinței și pentru viitor, actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În fapt, reclamanta a arătat că în materia drepturilor salariale aparținând cadrelor didactice au fost adoptate acte normative succesive, astfel Guvernul R omâniei a aprobat O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în MOF nr. 82/(...). O.G. nr.
15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L.
221/(...), o serie de ordonanțe de urgență care modificau L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale. A arătat că majorările salariale prevăzute de L. nr. 2. nu au fost plătite.
Analizând probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Pentru a beneficia de prevederile L. nr. 2., era necesar ca reclamanta să facă dovada calității sale de persoană îndreptățită la aplicarea legii, respectiv a calității sale de cadru didactic ori personal auxiliar și a perioadei în care ar fi exercitat respectiva funcție.
Reclamanta nu a făcut dovada menționată, iar sarcina probei îi revine acesteia în privința întrunirii în persoana sa a condițiilor pentru aplicarea unor majorări salariale.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii,
OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 157 al. 2 din Codul muncii, prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Ș. A. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, arătând că în calitate de secretar șef la Ș. cu clasele I-VIII „D. P."; C.-N. este îndreptățită, conform art.88 alin.3 și art.249 din L. învățământului să beneficieze de majorările salariale prevăzute de L. nr.221/2002.
Pârâții P. și C. Local al M. C.-N. au depus întâmpinare prin care au solicitatrespingerea recursului pentru lipsa calității procesuale pasive.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. vaadmite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta, angajată în calitate de secretar șef la școala cu clasele I-VIII
„D. P."; face parte din rândul personalului auxiliar didactic din învățământul preuniversitar, conform art. 151 din L. nr. 84/1995, iar în perioada 1 octombrie
2008-31 decembrie 2009, a funcționat în cadrul Școlii cu clasele I-VIII „D. P.";, unitate școlară absorbită din (...) de C. N. „. B., care în calitate de continuator al personalității juridice a școlii, își justifică astfel legitimarea procesuală.
Salarizarea sa este reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente:
1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G.
2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței.
Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței G. nr. 15/2008, aplicabilă și funcției reclamantei, conform anexei 3 (pozițiile 43-57) a acestui act normativ . Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoareade 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Prin acte normative succesive s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr. 2., inițial prin OUG nr.1., ce prevedea o scădere a valorii coeficientului de multiplicare la 299,933 lei personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, abrogându-se expres valoarea acordată prin L. nr. 2., ordonanță declarată neconstituțională, prin decizia C. C. nr. 1., fiind ulterior și respinsă prin L. nr. 5. .
În luna noiembrie 2008 se adoptă și intră în vigoare OUG nr. 1., aplicabilă până la 31 decembrie 2008, apoi OUG nr.1/2009 cu aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2009, apoi OUG nr. 3. și OUG nr.4..
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea L. nr.
2. și până la apariția OUG nr. 3. au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9. și nr. 9., dispozițiile L. nr. 2. sunt aplicabile pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009.
La data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 3.,privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prevăzându-se la art. 2 al acestui act normativ modificarea și completarea art. 11 lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic dinînvățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.
Ulterior, la data de 30 aprilie 2009 s-a publicat OUG nr. 4. care, în art. 2, prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare și, începând cu data de 1 mai
2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3..
Este real că prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 4 februarie 2010
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 3. și nr. 4., însă instanța constituțională a reținut inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin L. nr.
3..
Prin urmare, judecătorul constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, așa cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea în baza dispozițiilor art. 29 alin. 1 din L. nr. 47/1992 de organizare și funcționare a C. C., text conform căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile declarării neconstituționalității prevederilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1..
În această examinare art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 1. articol care a fost „ modificat și completat";, prin OUG nr. 3. iar prin OUG nr. 4., s-a abrogat art. 11 alin. 1 lit. b și c din O. G. nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11 alin.
1 lit. a1.
Or, prin deciziile C. C. nr. 842/(...) și nr. 9. s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 1., adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței G. nr. 15/2008 a noului articol 11 alin. 1.
Cum art. 11 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 1., constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică art. I pct. 3 din OUG nr. 1. declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Ca atare, nemaiexistând art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul 2009, dispozițiile art. 2 din OUG nr. 3. și nr. 4. ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale.
Ca atare, pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite reclamantei, calculate în baza L. nr. 2. se datorează de la 1 octombrie
2008 până la 31 decembrie 2009 deoarece începând din 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a L. nr. 3., conform art. 47, drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt prevăzute expres de L. nr. 3., potrivit art. 1 alin. 2 al actului normativ astfel că, pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009, acțiunea este neîntemeiată, cât timp actul normativ pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, L. nr.2. și-a încetat aplicabilitatea.
De asemenea, obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. la acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 2..
În raport de pretențiile formulate de reclamant, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Ori, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, pârâții C.
Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. nu pot fi obligat la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
În acest context, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea pârâților de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea sa procesuală în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
În consecință, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă parțial excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.- N. care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
Pentru motivele menționate, Curtea de A. , în temeiul art. 312 alin 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul, va modifica hotărârea în parte în sensul că va admite în parte acțiune în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta Ș. A. împotriva sentinței civile nr. 2080 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei Ș. A. în contradictoriu cu pârâtul C. N. "G. B." pe care îl obligă să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale calculate în baza L. nr.2. și cele efectiv plătite, corespunzătoare perioadei (...)-(...).
Respinge acțiunea reclamantei formulată împotriva aceluiași pârât pentru pretențiile ulterioare datei de (...).
Respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâților C. local al municipiului C.-N. și P. municipiului C.-N. ca formulată față de persoane fără calitate procesuală.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia civilă nr. 346/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4858/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
