Decizia civilă nr. 437/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 437/R/2011
Ședința din 07 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL I. P. C.EAN, împotriva sentinței civile nr. 1842 din 20 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați G. T. V. și C. LOCAL AL MUN.C.- N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților, iar la a treia strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată G. T. V. nu a răspuns la adresa solicitată de către instanță.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar un set de acte și arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive precizată pentru motivele arătate în scris prin memoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1842 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respins acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. L. al Î. P. C. în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate cererii în contradictoriu cu pârâții G. „. V. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N., având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat din tabelele nominale depuse la dosarul cauzei, respectiv pentru numiții astfel; a) pentru anul școlar 2006 - 2007 pentru membrii de sindicat O. B. J., R. C. M., J. Z., P. V., G. G., B. G., B. E., B. O., G. O., T. C., B. I., P. V., S. R., G.
M., M. A., S. R., HOT L., M. L., T. M., M. M., R. M., C. S., M. G., B. L., G. E., O. A., C. C., P. G. b)pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: O. B. J., R.
C. M., J. Z., P. V., G. G., B. G., B. E., B. O., G. O., T. C., B. I., P. V., S. R., G.
M., M. A., S. R., HOT L., M. L., M. M., T. M., M. M., R. M., C. S., M. G., S. G., B. L., c) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: R. C. M.,
O. B. J., J. Z., G. G., B. G., B. E., B. O., G. O., T. C., B. I., P. V., G. M., M. A., S. R., HOT L., M. L., M. M., T. M., M. M., R. M., C. S.
Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul M. plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Neplata salariului,invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat,nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.263 din Codul M..
Drepturile salariale suplimentare cum sunt adaosurile,sporurile la salariu și primele formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc în raport de rezultatele obținute în muncă, pentru timpul în care munca a fost prestată în anumite condiții deosebite sau speciale ori în funcție de importanța și complexitatea anumitor profesii sau meserii. Stimulentele și premiile periodice pot fi diferențiate în funcție de categoriile de personal și acestea pot fi modificate, suspendate ori anulate,tratamentul juridic diferențiat nereprezentând nici privilegii și nici discriminări.
Conform prevederilor art.40 alin.2 lit.f din Codul M. angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa
,precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați,în condițiile legii. Prevederi asemănătoare regăsim și L. nr.19/2000 care, prin art.23 și următoarele, instituie obligația angajatorului de a achita contribuția de asigurări sociale din momentul încadrării în una din situațiile prevăzute de art.5 alin.1 sau de la data încheierii contractului de asigurare.
Potrivit prevederilor art. 48 alin. 2 din L. nr. 128 din 12 iulie 1997, așa cum a fost completată și actualizată, privind Statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime , se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Din aceste prevederi legale reiese cu claritate faptul că drepturile stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective doar între limitele minime șicele maxime prevăzute de lege. A. act normativ nu stipulează nici un drept cu privire la plata primei de concediu, în favoarea personalului didactic si personalului didactic auxiliar ce lucrează în unitățile de învățământ preuniversitar.
Corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/16 octombrie 1996 actualizată - privind contractele colective de muncă - permit și pentru salariații instituțiilor bugetare să încheie astfel de contracte dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În al doilea rând, prin disp.art.37 lit. g din C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. Așa fiind, aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai mult chiar, C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-
2008 prevede în mod expres, la art. 33 alin. 2 ,că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea se prevede că, părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Analizând aceste dispoziții legale instanța reține că, pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuiau să parcurgă mai multe etape și anume: identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Astfel, din documente existente la dosarul cauzei, nu a rezultat că organizația sindicală reclamantă a urmat etapele obligatorii premergătoare pentru a identifica sursele de finanțare și nici faptul că ar fi avut la dispoziție venituri proprii realizate de către unitățile de învățământ din care s-ar fi putut plăti această primă de concediu.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 si urm. din Codul M. a respins acțiunea formulată de reclamant, în numele și pentru membrii săi de sindicat, întrucât nu există nici un temei legal pentru a obliga pârâta de rândul
1 să plătească dreptul salarial suplimentar solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. AL Î. P.
C.EAN solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensuladmiterii acțiunii introductive precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că potrivit art.48 alin.1 din L. nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi.
Salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare și a personalului didactic auxiliar se face în principal conform prevederilor Legii nr.128/1997, care prevede în art.50 alin.12 că „personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
De asemenea, potrivit art.146 din aceeași lege „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalul didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă.
Conform art.145 din L. nr.53/2003, Codul muncii:
(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mica decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectiva.
(2) Indemnizația de concediu de odihna reprezintă media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.
(3) Indemnizația de concediu de odihna se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Prima de vacanță este prevăzută în contractele colective de muncă unice la nivel național, în contractele colective de muncă încheiate de ramură învățământ și în C. C. de M. U. J. la N. R. Î. C.
De asemenea, în C. C. de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008 înregistrat la M.
M., F. și E. de Ș. cu nr.596/(...), se prevede în art.29 alin.4 că „indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă";, iar în art.37 lit.g se prevede faptul că se acordă „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
A.e prevederi se regăsesc și în C. C. de M. U. la N. de R. Î. pe anii 2005-
2006, precum și în C. C. de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004, înregistrat la M. M.,
S. S. și familiei cu nr. 5521/01/(...).
Mai mult, C. C. de M. U. la N. de R. Î. C. anul 2008-2009 prelungit până la (...), prevede în art.36 lit.g faptul că „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform OUG nr.146/2007";. Menționează că C. C. de M. U. la N. de R. Î. 2008-2009 a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. cu nr.
35 din (...).
Având în vedere prevederile art.50 alin.12 din L. nr.128/1997 coroborat cu art.59 din C. C. de M. U. la N. N., cu prevederile art.37 lit.g din C. C. de M.
U. la N. de R. Î. și cu prevederile art.36 lit.g din C. C. de M. U. la N. de R. Î.
2008-2009, prelungit până la (...), apreciază că personalul didactic, didactic auxiliar, nedidactic din învățământ beneficiază și de o primă de vacanță, care trebuie acordată odată cu indemnizația de concediu și care să fie egală cu un salariu de bază în cuantum de un salariu de bază al angajatului.
Dacă este să revenim la textul de lege (art.50 alin.12 din L. nr.128/1997) este în ipostaza în care ar trebui să interpreteze gramatical și juridic următorul text „personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
În consecință, prin aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nex nosdinstinguere debemus, se apreciază că art.50 alin.12 din L. nr.128/1997 impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturi prevăzute în lege
(respectiv L. nr.128/1997) și de drepturi prevăzute în contractele colective de muncă.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate astfel ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază (conform art.36 lit.g din C. C. de M. U. la N. de R. Î. înregistrat la D. C. sub nr.35/(...)) pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii în instanță, actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de apel reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.48 alin 2 din L. nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din L. nr.
128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Se reține astfel că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat considerentele sentinței pronunțate pe dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii, fără a lua în considerare că L. nr. 128/1997, reglementând sistemul de salarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.
Ignorând practic dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din L. nr.
128/1997, prima instanță nu a mai analizat defel îndreptățirea personalului didactic la plata primelor de vacanță, pentru perioadele indicate în acțiune, în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
Deși potrivit art. 287 din Codul M., sarcina probei privind veniturile proprii revine unității de învățământ, în speță G. T. V. C.-N., aceasta nu a produs nici o probă sub acest aspect, astfel că pornind de la prezumția realizării de venituri proprii, prezumție ce nu a fost răsturnată de unitatea angajatoare, se consideră că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei devacanță pentru acest an școlar în temeiul art.37 lit. g din C. C. de M. la nivel de
R. Î.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art.36 lit.g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 L. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-
2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art.36 lit.g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. Local al municipiului
C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Pentru aceste considerente, reținând că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și
312 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează să se admită recursul declaratde S. L. DIN Î. P. C., în numele membrilor de sindicat reprezentați din acțiune și precizări, să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a seadmite acțiunea formulată, G. T. V. C.-N. fiind obligată să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari (...)-2008 și 2008-2009.
C. LOCAL AL M. C.-N. va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009, pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. AL I. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1842 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de S. L. AL I. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții G. T. V. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. și, în consecință:
Obligă pârâta pârâții G. T. V. C.-N. C.-N. să calculeze și să plătească prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, astfel:
- pentru anul școlar 2006 - 2007 pentru membrii de sindicat O. B. J., R. C. M., J. Z., P. V., G. G., B. G., B. E., B. O., G. O., T. C., B. I., P. V., S. R., G.
M., M. A., S. R., HOT L., M. L., T. M., M. M., R. M., C. S., M. G., B. L., G. E., O. A., C. C., P. G.
- pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: O. B. J., R. C. M., J. Z., P. V., G. G., B. G., B. E., B. O., G. O., T. C., B. I., P. V., S. R., G. M., M. A., S. R., HOT L., M. L., M. M., T. M., M. M., R. M., C. S., M. G., S. G., B. L.,
- pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: R. C. M., O. B. J., J. Z., G. G., B. G., B. E., B. O., G. O., T. C., B. I., P. V., G. M., M. A., S.
R., HOT L., M. L., M. M., T. M., M. M., R. M., C. S.
Obligă pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant, menționați anterior.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond:E.B.an și P.U.
| ← Decizia civilă nr. 595/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3733/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
