Decizia civilă nr. 2281/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2281/R/2011
Ședința 23 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 470 din 31 ianuarie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...), privind și pe reclamantul intimat C. I. având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin motivele de recurs, pârâtul recurent P. municipiului C.-N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N.
S-a dispus anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 3353/2010, pârâtul fiind obligat la calcularea si plata drepturilor salariale conform Dispoziției nr.
1239/2010, precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 3353/(...) si cele la care reclamantul avea dreptul în temeiul Dispoziției nr. 1239/2010. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată T. a reținut următoarele:
In vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, in vigoare începând cu data de 1 ianuarie
2010, pârâtul P. municipiului C.-N. a emis Dispoziția nr. 1239/(...) (f. 14), prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului intimat in funcția de execuție contractuala de inspector (M), treapta profesionala II, gradația 5 la S. de O. si S.
P.
Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de baza 1169 lei care cuprinde si sporul de dispozitiv, sporul de vechime si sporul de stabilitate avute in lunadecembrie 2009 si sporul pentru condiții periculoase in cuantum de 73 lei, egalcu suma calculata pentru una decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise O.le nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin. 2.
In temeiul Ordinului comun al M. M., F. si P. S. si M. F. P. nr. (...), A. J. de P. S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea si restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala si a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr. 3., solicitând refacerea actelor administrativ (f 9).
In acest context, pârâtul a emis Dispoziția nr. 2142/(...) (f. 10), prin care s- a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. si al serviciilor publice in subordinea Consiliului Local al M. C.-N., in conformitate cu A. nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C. in sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de baza, potrivit prevederilor art. 30 din Legea nr. 3. a OUG nr. 1/2010 si a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al Dispoziției nr. 2142/2010, pârâtul a emis Dispoziția nr.
3353/(...) (f.2) prin care reclamantul intimat a fost reîncadrat in funcție si i s-astabilit salariul începând cu data de (...), in sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea si temeinicia Dispoziției nr. nr. 3353/(...) prin prisma prevederilor art. 3 lit. c, art. 30 din Legea nr. 3., art. 10 din OUG nr. 1/(...), instanța a reținut că aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor legale, întrucât sporul de dispozitiv și cel de stabilitate(fidelitate) au fost acordate în urma negocierilor colective. Legislația în vigoare interzicea doar negocierile colective privind drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Cum cele două sporuri nu erau prevăzute de nici o dispoziție legale, instanța a concluzionat că acestea puteau constitui obiectul negocierilor colective.
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 Legea nr.
330/(...), privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând in vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
De asemenea, tribunalul a înlăturat și apărările privind D. nr. 3. a Î.. Totodată a reținut că A. nu era abilitată legal să efectueze nici un control privind legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă.
Pentru considerentele arătate a fost admisă acțiunea, potrivit dispozitivului.
În cauză au formulat opinie separată în sensul respingerii acțiunii asistenții judiciari I. R. și C. P.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul P. municipiului C.-N., solicitând, întemeiul art. 312 C.proc.civ., admiterea recursului declarat, modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii .
Recurentul învederează că legalitatea dispoziției de reîncadrare nr.
3353/(...) contestate rezidă din dispozițiile art. 157 al. 2 din Codul M., art. 10 din O UG nr. 1/(...) și art. 30 din legea nr. 3..
In scopul aplicării dispozițiilor legale menționate au fost emise O.le nr.
42/(...) si nr. 32/(...) ale Ministrului M. F. si P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare si control al aplicării L.-cadru nr. 3., privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelulinstituțiilor si autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale si direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine, ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării, sa corecteze eventualele reîncadrări eronate si sa retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate si spor de vechime. A., recurentul a emis Dispoziția nr. 1239/(...) (f. 14) prin care acorda intimatului-reclamant, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariu de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime si spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru si nu pot fi luate in considerare la stabilirea salariului de baza al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum s-a precizat deja, in anexa 1/3 din Legea nr.3. cele doua sporuri sunt cuprinse in coeficientul prevăzut in coloana "Baza".
Recurentul a făcut, de asemenea, trimiteri și la D. nr. 1011/(...), nr.1250/(...), nr.1280/(...), nr. 1414/(...) ale Curții Constituționale, precum și la jurisprudența C. asemenea, acesta s-a raportat și la D. Î. nr. 3..
Mai mult acesta a arătat că sporul de stabilitate nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabilă până la (...) pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora.
Intimatul reclamant nu și-a exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este fondat.
Argumentele esențiale prin prisma cărora reclamantul intimat justifică temeinicia prezentului demers se raportează la principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 al. 2 din Legea nr.3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ evocat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, reclamantul intimat apreciază că este îndreptățit să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantului intimat și, implicit a instanței de fond, este una eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială, implicită, de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în legea nr. 3. își găsesc eficiența numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Este adevărat că legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această mențiune, însă Curtea apreciază că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996 care guvernează contractul colectiv de muncă, prevederi care stabilesc că
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că
„în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr.
3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantului intimat - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C. N. la data de (...) și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 al.2 din codul M..
Astfel, potrivit art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/2006 legiuitorul stabilește că
„contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie interdicția referitoare la negocierea colectivă, interdicție care impune ca în cadrul negocierilor colective din cadrul instituțiilor bugetare, negocieri materializate sub forma contractelor colective de muncă, să fie excluse drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cu alte cuvinte, sunt excluse, respectiv nu se bucură de prezumția de legalitate, negocierile și rezultatul acestora care privesc drepturi ale căror acordare
și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Potrivit interpretării reclamantului intimat, respectiv a primei instanțe, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, în condițiile în care prin acesta au fost negociate, pe lângă alte drepturi și sporul de dispozitiv și cel de stabilitate(fidelitate), drepturi ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu poate primi aceste susțineri, în contextul în care dispozițiile art. 12 al.1 din legea nr. 130/1996 se coroborează cu dispozițiile art. 157 al. 2 din
Codul M., normă legală ulterioară care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
In baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili si diferenția indemnizațiile si salariile de bază pentru demnitari si alți salariați din sectorul bugetar. In acest sens, legiuitorul este in drept sa instituie modalități de salarizare in funcție de categoriile de personal si de importanta sociala a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
Mai mult, prin art. 8 al. 2 din Legea nr. 130/1996 se statuează ";că clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
De altfel, în privința sporului de dispozitiv, Î. a statuat că "dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează in sensul ca indemnizația de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevăzuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea in cadrul M. Administrației si Internelor si in instituțiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care își desfășoară activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I."
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 al.1 din Legea nr. 130/1996 se coroborează cu cele ale art. 157 al. 2 din Codul M. și ale art. 8 al.2 din Codul muncii, Curtea consideră că drepturile salariale, deci implicit și sporul de dispozitiv și cel de stabilitate(fidelitate) ale reclamantului intimat, nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Nu prezintă relevanță sub aspectul legalității contractului colectiv de muncă actele administrative adoptate la nivel local, în măsura în care acestea consfințesc drepturi stabilite cu încălcarea normelor legale.
Reclamantul intimat invocă și nelegalitatea controlului efectuat de A. care a stat la baza emiterii dispoziției de reîncadrare contestate, omițând însă să aibă în vedere faptul că indiferent de legalitatea acestui control, includerea celor două sporuri în salariu contravenea normelor legale evocate mai sus.
Este adevărat că, contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății nu a fost anulat și nici contestat, însă aceste aspecte nu înlătură obligația instanței de a verifica pe cale incidentală conformitatea lui cu normelor legale.
De altfel, reținerile Curții de A. C. concordă cu D. nr. 380/2004 a Curții
Constituționale care prevede că „dând expresie recunoașterii dreptului părților raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor și îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislația reglementează și condițiile de negociere și de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național.
Concluzionând că sporul de stabilitate(fidelitate) și de dispozitiv intrau în mod nelegal în compunerea salariului din luna decembrie 2009, acestea nu se justifică a fi incluse în salariul stabilit potrivit dispozițiilor și principiilor L. nr. 3..
Referitor art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la C. E., se reține că în jurisprudența Curții Europene a D. O. (C.E.D.O.) s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la un salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar salariul, unui bun proprietate privată.
Dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. nu este însă un drept absolut, conform jurisprudenței CEDO acesta putând comporta anumite limitări de către stat, care are însă, sub acest aspect o largă marjă de apreciere, esențial fiind ca prin aceste limitări să nu fie afectat dreptul în esența lui.
Cu alte cuvinte, în măsura în care are loc o ingerință, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de un scop legitim, respectiv să răspundă principiului proporționalității.
În acest sens, se constată că prin H. în cauzele Vilho Eskelinen vs.
Finlanda din (...), Kechko vs. Ucraina din (...) și Lelas vs. Croația din (...) s-a stabilit că există o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată.
Noțiunea de „. în sensul CEDO este analizată și în cauzele Sabin P.escu contra României(dreptul de proprietate), Bock și Palade împotriva României(dreptul de superficie), cauza Driha contra României(plăți compensatorii), cauza Beian împotriva României(asigurări sociale), însă din cu totul altă perspectivă decât cea avută în vedere în prezenta cauză, litigiile nefiind legate de drepturi salariale.
Esențial de reținut este faptul că, C. nu conferă dreptul să primești un salariu într-un anumit cuantum, o creanță putând fi considerată o valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, doar dacă are o bază suficientă în dreptul intern (ex. prin jurisprudența stabilită de către instanțele de judecată). A., este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat și drept urmare, acesta poate introduce, suspenda sau anula plata unor sporuri făcând modificările legislative necesare.
În acest context, recalcularea drepturilor salariale prin includerea sporurilor în salariul de bază a personalului plătit din fonduri publice nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 deoarece statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică, în vederea reducerii deficitului bugetar.
Ca atare, în spețele anterior menționate, Curtea a reținut că nu este vorba de o privare de proprietate, analiza făcându-se doar cu privire la ingerințele statului asupra drepturilor salariale anterior stabilite.
Pe de altă parte, Hotărârea în cauza Mureșanu vs. România din (...) și
Hotărârea în cauza Aurelia P. vs. România din (...) nu pot constitui un precedent în situația actuală întrucât, în aceste cazuri exista un titlu executoriu, o hotărâre judecătorească prin care autoritățile române erau obligate la plata unor creanțe de natură salariale dar au refuzat executarea acesteia. Așadar, nu a fost vorba de a se diminua, prin lege, drepturile salariale stabilite prin C. I. de M. și actele adiționale la acesta, ori prin C. C. de M..
Or, în acest context, dispoziția de reîncadrare contestată prin care au fost excluse din salariu cele două sporuri apare ca fiind legal și temeinic emisă, astfel că, în baza art. 312 al.1, 3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în întregime sentința, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 470 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o modifică în întregime, și în consecință respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. A. B.
Red. /dact./ DG
2ex./ (...)
Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 1013/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4183/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
