Decizia civilă nr. 1013/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ N. 1013/R/2011

Ședința publică din data de 16 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: G. L. T.

S.-C. B.

G.: G. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate reclamantul S. L. D. Î. M. și de către pârâtul I. Ș. J. M. împotriva sentinței civile nr. 1632 din 15 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate Ș. CU C. I-V. N. R. și Ș. CU C. I-V. N. R., având ca obiect calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței pârâtul recurent a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamant.

Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,

Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu reclamantul recurent.

Instanța, având în vedere că atât prin cererile de recurs, cât și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.

C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1632 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M..

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții I. Ș. AL J. M., Ș. CU C. I-V. N. R. și Ș. CU C. I-V. N. R.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 10 din L. 3. cu privire la obligația instituțiilor publice obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar.

D. adeverința eliberată de instituția școlară și din statul de plată aferent lunii noiembrie 2009, s-a constatat că membrilor de sindicat reprezentati de reclamant, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie

2009, li s-a aplicat procentul de diminuare de 15,5% din slariul brut.

S-au avut în vedere concluziile Plenului CSM care a luat in discuție joi,

19 noiembrie 2009, în ședință secretă, sesizarea Curții de A. T. M. în legătură cu modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor art. 10 din L. nr. 3., privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.

D. analiza textului art. 10 din L. 3., s-a dedus că măsurile de diminuare a cheltuielilor de personal sunt enumerate exemplificativ, sarcina stabilirii acestora revenind conducătorilor autorităților și instituțiilor publice , cu acordul organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților, sau cu acordul salariatului, în așa fel încât să se sigure în medie o diminuare lunară a cheltuielilor cu până la 15,5%.

Potrivit alin.(4) al art. 10 din L. 3., în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).

Prin nota nr. 78/(...), emisă de M. E. C. si I., s-a stabilit modalitatea de aplicarea a art. 10 din L. 3. pentru personalul didactic din învățământ, în sensul că, conducătorii instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat au obligația de a diminua cheltuielile de personal cu 15,5% pentru luna noiembrie

2009 si cu 15,5% pentru luna decembrie 2009, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri: zile libere fără plată în perioada 21 -24 decembrie pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii noiembrie si zile libere fără plata în perioada 28 - 31 decembrie, pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii decembrie, reducerea programului de lucru fără a afecta norma didactică, altă măsură cu efect echivalent.

S-a menționat în nota M. că reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% se va face lunar, pentru lunile noiembrie 2009 si decembrie 2009, din drepturile salariale aferente fiecărei luni.

F.ă de considerentele reținute, instanța a apreciat că modalitatea de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5% prevăzută de L. 3., este cea stabilită de M. pentru personalul didactic din învățământ și nu cea cu privire la care CSM și-a exprimat un punct de vedere (acesta nu este ordonator de credite si nici conducător, în sensul de conducător al unei instituții publice astfel cum se face referire la acesta in art. 10 din legea 3.), astfel că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009, cu 15,5% este corectă, acțiunea fiind apreciată neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. D. Î. M. șipârâtul I. Ș. AL J. M..

Recurentul S. L. D. Î. M. a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâților la respectarea prevederilor Legii nr. 3.privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5%, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a Legii nr. 3. pentru luna noiembrie 2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91 % și nu de 15,5%. Sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a reținut că, conform art. 10 din L. nr. 3. "conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar".

Conform prevederilor art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 " instituțiile de învățământ și unitățile de învățământ cu minimum 200 de elevi sau cuminimum 100 de preșcolari sunt instituții publice cu personalitate juridică". Prin urmare, conducătorul institutiei publice în sensul prevederilor art. 10 din

L. nr. 3. este directorul unității de învățământ.

Conform rețelei școlare 2009/2010 anexă a Deciziei LS.J. MM nr.

8/2009, publicată pe site-ul oficial al LS.J. MM, Grădinița cu program prelungit nr. 8 B. M. are personalitate juridică. A., în baza art. 10 din L. nr. 3., directorul acestei unități de învățământ are responsabilitatea în diminuarea cheltuielilor de personal prevăzute de L. nr. 3..

M.E.C.T.S. a formulat adresa nr. 78/(...) prin care a dispus reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% atât pe luna noiembrie, cât și pe luna decembrie a anului 2009. Fiecare unitate de învățământ cu peste 200 de elevi sau peste 100 de preșcolari este instituție publică cu personalitate juridică, iar L. nr. 3. spune în art. 10 că, conducătorii instituțiilor publice sunt responsabili cu reducerea cheltuielilor de personal și stabilesc ce măsură se va aplica, conform art. 10 alin. 4 din aceeași lege, care prevede că "În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într- o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1)." Prin urmare, nu M.E.C.T.S. este instituția care, în baza art. 10 din L. nr.

3. trebuie să decidă asupra măsurii ce se va lua în vederea reducerii cheltuielilor de personal, ci conducătorul instituției publice, respectiv directorul unității de învățământ.

De asemenea, instanța de fond a susținut că nu poate fi luată în considerare poziția CSM conform căreia pe luna noiembrie 2009 trebuiau reduse cheltuielile de personal doar cu 9,81 %, întrucât aceasta cu este nici ordonator de credite și nici conducător al unei instituții publice, dar nici

M.E.C.T.S. nu este nici ordonator de credite, nici conducător al unității de învățământ.

L. nr. 3. intră în vigoare la 3 zile după publicarea sa în Monitorul Oficial. L. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 762/(...). Mai mult, conform art. 15 alin. 2 din Constituția România "L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

A., reducerea pe luna noiembrie 2009 trebuie să fie proporțională cu perioada din luna noiembrie pentru care se aplică L. nr. 3..

Prin urmare, consideră că pe luna noiembrie 2009, reducerea cheltuielilor de personal trebuia să fie de 9,81% și nu cu 15,5%.

Recurentul I. Ș. AL J. M. a solicitat modificarea hotărârii în sensuladmiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile formulate de reclamant împotriva sa.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată considerând, în mod greșit, faptul că

I. Ș. al J. M. are calitatea de angajator al cadrelor didactice.

D. dispozițiile art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 rezultă atribuția inspectoratelor este cea referitoare la coordonarea încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar.

Pe de altă parte, inspectoratele școlare nu au calitatea de ordonatori de credite la nici un nivel.

În ceea ce privește fondul cauzei arată că instanța s-a pronunțat în mod corect prin respingerea acțiunii.

S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.11-14) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate.

Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. M., se reține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.

Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M.ui E., C. și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și

14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.

Rolul I.ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.

Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi parte într-un litigiu având ca obiect plata drepturilor salariale.

Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile

Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.

Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii), Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât, situație în care se impune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9

C.proc.civ., admiterea recursului declarat de pârât cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cuacest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește, recursul declarat de reclamant, se reține că prin dispozițiile art. 10 al. 1 din L. nr. 229/2009, legiuitorul a statuat că ";în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri…";

Reclamantul recurent consideră că pentru luna noiembrie 2009, lună în care a intrat în vigoare L. nr. 3., drepturile salariale ale membrilor de sindicat pe care îi reprezintă se justifică a fi diminuate cu 15,5%, doar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 3., iar nu și pentru perioada anterioară.

Curtea apreciază ca fiind întemeiată această susținere, în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale prevederilor art. 78 din Constituție României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...) și în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, se consideră că aceasta a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.

Așadar, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună.

În măsura în care s-ar acredita ideea că diminuare să se aplice și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii, s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivității, ceea ce ar fi contrar prevederilor constituționale.

Conform art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior existenței ei. Or, drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de membrii de sindicat reprezentați de către reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imperiul legii anterioare și nu pot fi afectate de reducerile prevăzute de L. nr. 3..

Nu prezintă nici o relevanță nota nr. 78/(...) emisă de M. E., C. și I. prin care au fost informate unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor Legii nr. 3., respectiv aceasta nu poate produce nici un efect, prin prisma faptului că interpretarea dată prin această adresă contravine flagrant prevederilor acestei legi, respectiv intenției legiuitorului, precum și principiului neretroactivității.

Raportat la aspectele expuse și, constatând că solicitarea vizând aplicarea reducerilor salariale doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 3. este justificată, Curtea, în baza art. 312 alin.1, 3 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamant, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga doar angajatorii să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant diferența dintre drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2009, diminuate cu 15,5%, începând cu data de (...), în baza Legii nr. 3., și drepturile salariale efectiv încasate, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE I N NUMELE LEGII D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. M. și admite în parte recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr.

1632 din (...) în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte, în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtele Ș. CU C. I-V. N. 1 R. și Ș. CU C. I-V. N. 2 R. pe care le obligă să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: O. N., C. V., C. S., D. N., R. C., B. V., D. T., L. M., D. M., B. ANA, B. M., M. ANA, D. T., H. I. L., B. I., S. ANA, L. C., D. E., S. ANA D., S. N., C. M., B. M., P. G., N. M., T. M., D. M., S. I., T. M., R. M., T. D., K. P., P. M. G., . M., P. G., B. D., I. N. I., C. I. S., R. M., S. I., L. A., C. ANA, S. O. M., B. I., L. ANA, P. ANA, B. M., T. I., P. M., C. (O.) M., CINAR M., BENZAR STELA, B. S., ONCIA V., MOROZ M., SAMBOR A., O. ADELA L., T. I., L. M., B. ANA, B. ANA, MARIS M., B. I., D. DOCHIA, LOGOS M., P. V., T. S., B. ANA, B. V., VLAD ADELA IRINA, S. V., B. ANA diferența dintre drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2009, diminuate cu 15,5%, începând cu data de (...), în baza Legii nr. 3. și drepturile salariale efectiv încasate, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică, azi 16 martie 2011.

PREȘED.TE JUDECĂTORI I . R. M. G.-L. T. S.-C. B.

G. G. C.

Red.SCB Dact.SzM/3ex. (...)

Jud.fond:C. V; G. B.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1013/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă