Decizia civilă nr. 5079/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5079/R/2011
Ședința decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta R. N. A P. R. - D. S. S. împotriva sentinței civile nr. 4043 din 20 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 28 noiembrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin cererea formulată de R. N. A P. - D. S. S. în contradictoriu cu pârâtul C. D. se solicită obligarea acestuia la plata sumei de 4.867,982 lei reprezentând prejudiciul cauzat acestei unități.
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul - care este pădurar la O. S. A. - a produs unității acest prejudiciu. Lipsa în gestiune a fost constatată cu prilejul controlului financiar-gestionar efectuat de D. S. S. în cursul lunii aprilie 2010.La nivelul Direcției S.e s-a format o comisie care a procedat la verificarea celor 2 partizi în care au fost constatate lipsurile. În final, s-a apreciat că la partida 121 M. există o lipsă de 42,682 mc., iar la partida 124 - o diferență de 1,110 mc. - valoarea masei lemnoase lipsă fiind de 43,792 mc.
Pârâtul nu a recunoscut lipsa în gestiune.
În final - reclamanta a apreciat că cererea sa este întemeiată - în cauză fiind îndeplinite prev. art. 270 Codul muncii.
Pârâtul a depus o întâmpinare susținând că nu se face vinovat de producerea vreunei pagube. Cele două partizi - cu nr.121 și 129, au fost exploatate concomitent cu alte două purtând nr.11 și 134 - pe parcursul anilor
2005 și 2006 - timp de 2 ani - deși Normele tehnice în vigoare prevăd termen de exploatare între 2 și 3,5 luni. Practic, cele 4 partizi au fost exploatate concomitent dar cum ultimele 2 au fost scoase din evidențele contabile, nu s- au făcut compensările dintre ele. Această obligație revenea șefului de ocol și conducerii Direcției S.e S. - care însă nu a făcut-o la termen.
În apărarea sa pârâtul depune - situația avizelor - de exploatări de la partida 11 și 134 - de unde rezultă că în contabilitate la partida 11 s-a înregistrat o cantitate mai mare - în detrimentul celorlalți 2 partizi.
Prin sentința civilă nr. 4043/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarnr. (...), s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta R. N. a P. -
D. S. S. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a reținut următoarele:
În perioada (...)-(...), s-a efectuat un control financiar-gestionar de fond la
D. S. S., iar în urma acestui control la O. S. A. au fost constatate nereguli.
În nota de constatare din (...), se reține că la partizile 121 și 124 din gestiunea reclamatului, apar diferențe între materialul doborât și scos pentru că, în verificarea efectuată de revizor, s-a inclus numai masa lemnoasă valorificată de agenții economici, fără a se include lemnul valorificat pe baza bonurilor de vânzare, în valoare de 474,5 mc., care s-au onorat din parchet tot din lemnul recepționat în faza doborât.
În final, s-a apreciat că lipsurile de material lemnos din partizile nominalizate sunt datorate încălcării prevederilor legale prin autorizarea de partizi de exploatare a pădurarilor care nu au lichidat partizile autorizate anterior la exploatări, fapt ce a generat exploatarea simultană de către aceeași gestionari a mai multor partizi, fără a se efectua inventarieri anuale de masă lemnoasă și fără a respecta prevederile metodologice legale de inventariere a masei lemnoase.
După constatarea prejudiciului pârâtului i s-a luat o notă explicativă în care acesta nu recunoaște că ar fi vinovat de producerea vreunei pagube.
În aceste împrejurări, instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul silviculturii. Au fost verificate din punct de vedere al stocurilor - scriptic și faptic - toate cele 4 partizi cu nr. 121,124, 11, 134.
Concluzia acestui raport este că, în primul rând, comisia de recepție a O.
S., nu a predat corect pârâtului cantitatea de material lemnos precizată de bonurile de lucru recepție.
Pentru că nu s-au realizat recepții corespunzătoare după exploatarea lemnului, nu se poate stabili cu certitudine că volumele de lemn precizate de A. și 124 P de 840 mc. și 228 mc. au fost după exploatare și în teren. Actul de punere în valoare este un act de evaluare a volumului de lemn destinat exploatării, care asigură determinarea volumului total cu o eroare de 5%.
Din analiza celor 4 partizi rezultă că în grupele 11P și 134 P s-a valorificat o masă lemnoasă în plus de 7,51 mc., iar în celălalt grup 121 P și
124P un plus de 4,60 mp. Prin urmare, s-a constatat că nu există nicio lipsă în gestiunea pârâtului (f.41-56).
Cele 4 partizi - au fost amplasate în parcele forestiere apropiate - fără a avea depozite speciale și clar delimitate în teren.
Este adevărat că potrivit art.270 al.1 Codul muncii - salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor dar, în prezenta cauză, nu s-a probat existența prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. N. a P. R. - D. S. S., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensuladmiterii acțiunii.
Susține recurenta că hotărârea este nelegală și netemeinică, ca urmare a faptului că aceasta are la bază numai concluziile expertului, prima instanță ignorând probatoriul existent la dosar.
Reiterând concluziile menționate în lucrarea de expertiză efectuată la fond, învederează recurenta că după verificarea APV -uri lor și a activității de exploatare a materialului lemnos prevăzut în APV, expertul a precizat că volumul materialului lemnos exploatat din cele două partizi, așa cum rezultă din bonurile de lucru - recepție, coincide cu cel prevăzut în APV. Acest aspect conduce la concluzia că s-a exploatat întreaga cantitate de material lemnos prevăzut în APV.
Referitor la nesemnarea de către pădurar a bonurilor de recepție aferente exploatării materialului lemnos prevăzut în actul de punere în valoare, menționează că în realitate aceste receptii s-au făcut în prezenta pârâtului intimat. Mai mult, șeful de district care a întocmit actul de recepție, nu a făcut nici o mențiune cu privire la refuzul pădurarului de a semna acest act și nu există nici o obiecțiune semnalată de pădurar cu privire la cantitatea de material lemnos recepționată. Faptul că nu apare semnătura pădurarului pe unele acte de recepție este, mai degrabă, o neglijentă a celui care l-a întocmit, și nicidecum un refuz de preluare a materialului lemnos.
Potrivit normelor tehnice, actul de punere în valoare suportă o tolerantă de plus - minus 5%. Această tolerantă se aplică numai în cazul în care există diferențe între volumul materialului lemnos din APV și cel exploatat. Deși expertul precizează că volumul materialului lemnos prevăzut în APV coincide cu cel exploatat, totuși, la volumul precizat în APV aplică, în minus, procentul de 5%.
În mod eronat expertul a concluzionat că nu există prejudiciu, în urma aplicării, în minus, a procentului de 5% la volumul materialului lemnos prevăzut în APV. Or, atât timp cât volumul materialului lemnos prevăzut în APV coincide cu materialul lemnos doborât și secționat, nu se poate aplica procentul de 5% toleranța admisă la actul de punere în valoare.
De asemenea, învederează recurenta că a solicitat o completare la expertiza efectuată, însă prin lămuririle pe care le-a dat expertul nu a făcut altceva decât să își mențină punctul de vedere din raportul de expertiză, fără a răspunde la solicitările instanței.
În același raport de expertiză, se precizează, la pag.5 pct.5 că cele patru partizi au fost amplasate pe parcele forestiere apropiate, fără a exista depozite amenajate special, ceea ce conduce la concluzia că cele 4 partizi nu au avut depozite comune, condiție esențială pentru a se putea compensa lipsurile din unele partizi cu plusurile din alte partizi.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul intimat s-a opus admiterii recursului(f.
8). Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Un prim aspect la care face trimitere recurenta privește mențiunea făcută de către expert la pag. 3 pct. 2 în lucrarea de expertiză, respectiv faptul că „stocul de masă lemnoasă la partizile 121 și 124 (care fac obiectul prezentei cauze) este de -43.630 mc, ceea ce înseamnă că această masă lemnoasă este lipsă, fiind menționată cu semnul minus.";
Consideră reclamanta recurentă că această mențiune reprezintă o confirmare a propriilor susțineri referitoare la lipsa din gestiune a unui volum de 43,630 mc de material lemnos.
Curtea nu poate primi însă aceste alegații, ca urmare a faptului că acestea se întemeiază pe o mențiune din lucrarea de expertiză, care însă a fost scoasă din context de către recurentă. Astfel, după cum se poate observa la pct. 2 pag. 3 din lucrarea de expertiză(f. 44 dosar fond), expertul a stabilit stocurile scriptice și faptice ale celor două grupuri de partizi - 121 și 124, respectiv 11 și 131.
În acest sens, acesta a reținut că „evidența gestiunii stocurilor s-a ținut de către O. S. A. după APV, rezultând în urma controlului următoarea situație... grupul A, incluzând partizile 121 și 124…stoc minus 43,630 mc";.
Prin urmare, expertul nu a concluzionat că există acest minus pe stocul comun al celor două partizi, ci doar a făcut mențiuni privitoare la situația gestiunii stocurilor așa cum aceasta apărea evidențiată în urma controlului efectuat la O. S. A..
Este adevărat că expertul a reținut că pentru activitatea de exploatare a partidei 121 s-au întocmit 3 bonuri de lucru- recepție în lunile octombrie - noiembrie 2006, din care rezultă că s-a doborât/secționat/curățat de crăci volumul de 300+300+2. mc lemn, dar în același timp a constatat că pârâtul intimat C. D., în calitate de gestionar a preluat doar cantitatea de 300 mc material lemnos, aspect confirmat, de altfel, de scriptul „. lucrărilor de executare(f. 52)";.
O situație similară a fost identificată și în cazul partidei 124, pentru care s-au întocmit două bonuri de lucru-recepție în lunile octombrie -noiembrie
2006, din care rezultă că s-a doborât/secționat/curățat de crăci volumul de
150+78 =. mc lemn, dar materialul lemnos primit efectiv în gestiune de intimatul pârât este de doar 150 mc, aspect care rezultă din scriptul „. lucrărilor de executare(f. 55)";.
În contextul expus, existența diferențelor între valoarea volumului de masă lemnoasă înscrisă în APV și volumul de masă lemnoasă preluat în gestiune de către pârâtul intimat nu justifică concluzia recurentei că volumul materialului lemnos exploatat din cele două partizi, coincide cu cel prevăzut în APV.
Prin urmare, determinarea volumului total de masă lemnoasă din cele două partizi cu aplicarea erorii de reprezentativitate de 5% nu este exclusă.
Curtea apreciază că în mod corect expertul a analizat doar bonurile de recepție semnate de către intimatul pârât(f. 52,55), prin prisma faptului că doar aceste bonuri îi sunt opozabile acestuia. De altfel, se constată că, dincolo de faptul că nu sunt semnate de către intimatul pârât, nefiind însușite de către acesta, celelalte bonuri de recepție(f. 54-56) cuprind mențiuni suplimentare făcute ulterior întocmirii, fiind modificate unele din valorile inițiale indicate.
Lipsa obiecțiunilor din cuprinsul bonurilor de recepție de la filele 54-56, respectiv lipsa mențiunii privind refuzul expres al pârâtului intimat din cuprinsul acestora, nu echivalează cu însușirea conținutului lor de către pârâtul intimat. Mai mult, aceste omisiuni conduc la concluzia că pârâtul intimat nici nu a fost prezent la întocmirea lor. Așadar, în lipsa unor probe care să confirme raționamentul recurentei, nu poate fi acreditată nici ideea unui eventual refuz al pârâtului intimat de a le semna.
Recurenta a concluzionat eronat că cele 4 partizi nu au avut depozite comune, condiție esențială pentru a se putea compensa lipsurile din unele partizi cu plusurile din alte partizi. În acest sens, se remarcă faptul că potrivit mențiunilor expertului de la pag.5 pct.5 din lucrarea de expertiză cele patru partizi au fost amplasate pe V. M. din comuna A., în parcele forestiere UA 60-
63, iar depozitarea materialului lemnos s-a făcut pe terenul agricol din apropierea pădurii, fără a exista depozite amenajate special și clar delimitate în teren.
Or, aceste concluzii nu sunt de natură să conducă la concluzia implicită că cele 4 partizi nu au avut depozite comune, cu atât mai mult cu cât la finalul concluziilor evocate expertul face trimiteri la anexa 5 a lucrării de expertiză, cuprinzând harta amenajistică a zonei de referință(f. 51) și în cuprinsul căreia sunt evidențiate punctual cele două zone în care a fost depozitat materialul lemnos din cele 4 partizi, acestea fiind identificate pe schiță cu litera D1, pentru partizile 11 și 121 și, respectiv cu D2, pentru partizile 124 și 134.
Prin urmare, în teren au fost identificate doar două locuri de depozitare, care au fost comune pentru cele patru partizi în sensul deja arătat. Chiar dacă aceste locuri de depozitare nu „au fost special amenajate";, respectiv acestea nu au fost organizate în condițiile prevăzute de lege, nu se poate nega faptul că materialul lemnos a fost depozitat/depus pe terenul agricol din cele două zone.
Deși potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul Muncii sarcina probei revine angajatorului, în speță recurentei reclamante, aceasta nu a produs nici o probă care să infirme concluziile menționate, aceasta limitându-se să formuleze critici fără suport probator.
Contrar alegațiilor recurentei, Curtea apreciază că la soluționarea cauzei prima instanță a avut în vedere întreaga probațiune administrată în cauză, lucrarea de expertiză coroborându-se cu întreaga documentația existentă la dosar.
Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu, condiție esențială ce trebuie îndeplinită pentru antrenarea răspunderii salariaților, în temeiul art. 270 din Codul Muncii, Curtea notează că T. a tranșat corect cauza dedusă judecății. Astfel, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
În faza procesuală a recursului nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R. N. A P. R. - D. S. S. împotriva sentinței civile numărul 4043 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./DG
2 ex./(...) Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 1537/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 394/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
