Decizia civilă nr. 641/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 641/R/2011
Ședința 21 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. J. și M. F. P. - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1437 din 24 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată A. O., și pe pârâții intimați TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
C. constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1437 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta A. O. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, CURTEA DE APEL CLUJ, cu T. MARAMUREȘ și M. FINANȚELOR P. B. și în consecință:
Au fost oligați pârâții în solidar la plata către reclamanta A. O. a sumei reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% cal- culat la salariul de bază brut lunar, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, începând cu data de (...) și până la data de (...).
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta A. O. a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei B. M. până la data de (...) când raporturile de muncă au încetat prin pensionare.
D.ul de natură salarială al acesteia reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut prin S. civilă nr. 1262 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, pentru trecut, respectiv pentru perioada
2004 - la zi.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din L. 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut legiuitorul a avut în vedere condițiile de lucru în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
D.urile salariale ale magistraților precum și ale personalului auxiliar prevăzute în L. 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin. 1 din C. României, respectiv art. 115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin O. nr. 8., ordonanță simplă, s-a „modificat"; L. nr. 50/1996, în sensul că acesta a fost „abrogat"; art. 47 din L. 50/1996.
T. a reținut însă că abrogările textelor din L. 50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu prevederile constituționale, întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și, totodată, încalcă și dispozițiile din L. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera „e"; din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera „p"; după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că: „Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să o adopte"; iar „categoriile de acte normative și normele de competență privind aprobarea acestora sunt stabilite prin C. R..
În consecință și după adoptarea O. nr. 8., art. 47 din L. 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Este adevărat că O. nr. 8/2007 abrogă L. nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prin indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de salariu de bază, din art. 47, fiind înlocuită de indem- nizația de încadrare brută lunară, prin art. 44 din O. nr. 177/2002).
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunța Î., care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din L. nr. 50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existență dreptului reglementat de art. 47 din legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a O. nr. 8..
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a pronunțat D. nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de P. general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a O. nr. 8., abrogată prin L. nr. 3..
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu o „legiferare"; și cum normele și actele imperative a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de Î. are efect începând cu data intrării în vigoare a O. nr. 8. și nu doar de la data publicării deciziei Î. C. de C. și Justiție în M. O. al R.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
S. civilă nr. 1262/(...) a T.ui M. a avut în vedere și i-a recunoscut reclamantei dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată de aceasta la acea dată ( 2004 - la zi), reclamanta promovând acțiunea anterior pronunțării deciziei în recursul în interesul legii.
Ținând cont de decizia anterior evocată a Î. C. de C. și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitor la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, apreciază că este întemeiată parțial cererea de acordare a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, și după data de (...).
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții în solidar, în favoarea acesteia, la plata sumei reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, începând cu data de (...) și până la data de (...), data pensionării.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal se asigură, potrivit art. 131 din L. 304/2004, de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate, această obligație revenindu-i în baza art. 19 din L. nr. 500/2002 și art. 3 din Hotărârea Guvernului României nr. 34/009 ce stabilesc atribuții în sarcina sa, atât în materia elaborării pro- iectului legii bugetului de stat cât și a rectificării unor asemenea legi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL J USTIȚIEI B. solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, solicită să se constate că soluția dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că este „nelegală"; și nu poate produce efecte abrogarea art.47 din L. nr.50/1996 intervenită prin efectul O. nr. nr.8., nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare, acordându-și atribuții de legiferare. D. depășirii limitelor puterii judecătorești este D. C. C. privind conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că în ședința din 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească,reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că, „În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației
și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din C. R. Înalta Curte de
Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora";.
Totodată, solicită să se observe că în acest moment sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică NU EXISTA reglementat în nici un act normativ în vigoare. Actul normativ care prevede acest spor, respectiv L. nr.50/1996 a fost abrogat prin O. nr. nr.8.. Ulterior, în anul 2008, prin decizia nr.21/(...) a Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constatându-se că judecătorii, procurorii, magistrații
- asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.8., aprobată prin L. nr.3.";.
„…instanța de judecată să considere rămasă în vigoare dispozițiile nr.47 din L. nr.50/1996, republicată";.
Deci după decizia menționată, instanțele judecătorești investite cu soluționarea litigilor prin care personalul din justiție solicită sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, aplicând art.329 C.pr.civ., a admis acțiunile, reținând că art.47 din L. nr.50/1996 este în vigoare.
Un al doilea motivde recurs care trebuie reținut în cauză este celprevăzut la pct.9 al art.304 C.pr.civ., potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul
Judecătoriei B. M..
Art.47 din L. nr.50/1996, care prevede sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art.42 din O. nr. nr.8. pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin decizia nr.21/(...) instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.8..
Având în vedere că, din februarie 2007, a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/(...), pretențiile reclamanților sunt nefondate după data de (...).
Prin art.30 din O. nr. nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă L. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Ministerul Finanțelor P ublice prin D. G. a F. P. M. solicitând modificarea sentinței atacate în sensulrespingerii obligării M.ui F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de A. O.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei nu poate fi privită a fi întemeiată prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării prevăzute de O. nr. nr.137/2000. În conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin O. nr.75/2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a C. N. pentru Combaterea Discriminării. Această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială la altă categorie de salariați bugetari.
De asemenea, jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamanții nu sunt în situațiile de mai sus, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având un statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul THKIMMELO - versus Grecia -
2000).
Art.47 din L. nr.50/1996 a fost abrogată în mod expres prin art.1 pct.42 din O. nr. nr.8..
Sporul de risc și suprasolicitare nu decurge dintr-o prevedere legală ci, dintr-o dispoziție legală abrogată care deci, nu mai există, și nici nu derivă dintr-o jurisprudență constantă a instanțelor naționale.
În jurisprudența constantă a C. C. s-a stabilit că sporurile, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului (decizia nr.728 din (...) pronunțată de Curtea Constituțională, M. O., P. I nr. 990 din
(...)), respectiv că, stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale (decizia nr.706 din (...) pronunțată de Curtea Constituțională, M. O. P. I nr.714 din (...)).
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate C.de A. reține următoarele:
R. la recursul declarat de Ministerul Justiției se R. la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției se apreciază cu privire la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, că prima instanță în temeiul art.27 alin. (1) din O.G nr.137/2000 instanța de fond nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire,inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile C. C. invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei(de exemplu, Hotărârile Terra Woningen B.V. contra Olandei din
17 decembrie 1966 și Rotaru contra României din 29 martie 2000).
R. la incidența în cauză a Deciziei C. C. nr. 838 din (...) se constată că în considerentele acestei decizii se reține că „sesizarea C. pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către Curte, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din
Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând C. într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței C. C..
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea
Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul de procedură civilă";.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond prin D. nr.XXI din (...)pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că „., procurorii, magistrații asistenți , precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică…. și după intrarea în vigoare a OG nr.8., aprobată prin L. nr.3.";.
În consecință, întrucât D. nr.XXI din (...) pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție este anterioară Deciziei C. C. nr. 838 din (...) această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Î. C. de C. și
Justiție menționată anterior.
D. urmare, se apreciază că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești nici prin raportare la deciziile C. C., motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii menționată anterior în data de (...), după intrarea în vigoare a OG 8/2007 invocată de recurent. D. urmare, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate, C. apreciază că nu poate reține incidența unor dispoziții legale contrarii care existau la data pronunțării deciziei în interesul legii.
În consecință, întrucât instanța de fond a pronunțat hotărârea respectând interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile în cauză de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.XXI din (...), C. de A. constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul M.ui J..
În ceea ce privește recursul M.ui F. P. se reține că criticile acestuia referitoare la abrogarea art. 47 din L. 50/1996 prin art.1 pct.42 din OG 8. sunt contrare interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.XXI din (...), motiv pentru vor fi înlăturate.
Susținerile recurentului referitoare la incidența în cauză a Deciziei C. C. nr. 838 din (...) au fost analizate și în recursul declarat de Ministerul Justiției și pentru considerentele expuse anterior sunt apreciate ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul
Finanțelor Publice - prin D. G. a F. P. M. și Ministerul Justiției B. împotriva sentinței civile nr. 1437 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: V.C. și B.G.
| ← Decizia civilă nr. 3555/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5263/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
