Decizia civilă nr. 680/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 680/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G.
JUDECĂTORI : C. M.
I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent C. LOCAL AL M. C. N., prin primar, împotriva sentinței civile nr. 3286 din 7 octombrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată Ș. CU C. I- V. T. D. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 februarie
2011 reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare pe care reprezentanta acestuia arată că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat pune concluzii de respingere a recursului formulat în cauză solicitând menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind pe deplin temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3286 din 07 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulata de S. L. AL Î. P. C.EAN, în calitate de reprezentant al reclamanților membri de sindicat A. R., A. C., B. M., B. D., C. M., G. A., G. A., H. M., I. F., M. M.-ANA, P. D. C., N. S., P. M., P. E., R. G., R. A., S. R., S. D., V. A., V. A. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. „. D. și C. LOCAL AL M. C.-N. și în consecință:
Pârâta Ș. CU C. I-V. „. D. a fost obligată în calitate de angajator pentru membrii de sindicat A. R., A. C., B. M., B. D., C. M., G. A., G. A., H. M., I. F.,
M. M.-ANA, P. D. C., N. S., P. M., P. E., R. G., R. A., S. R., S. D., V. A., V. A., la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Pârâta Ș. CU C. I-V. „. D. a fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă și evidențele salariale.
Pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrul de sindicat reprezentat în prezentul litigiu.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat care au calitatea de cadre didactice în unitatea de învățământ ce ființează pe raza M. C.-N. respectiv pentru numiții: A. R., A. C., B. M., B. D., C. M., G. A., G. A., H. M., I. F., M. M.-ANA, P. D. C., N. S., P. M., P. E., R. G., R. A., S. R., S. D., V. A., V. A., așa cum sunt aceștia enumerați în tabelul depus la dosarul cauzei.
Cu privire la cererea reclamantului s-a arătat că anterior Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
S-a remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și
3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă.
Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr.
15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., până la intrarea în vigoare a Legii nr.
330/2009, tribunalul a admis cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. LOCAL AL M. C.-N., prin
P. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că în conformitatea cu disp. Legii nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art.167 din legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Față de prevederile art.50 alin.2 lit.a din L. nr. 273/2006, D.G.F.P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M.
Rezultă așadar, că pentru ca aceasta să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat, și sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Invederează că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr. 3., însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Potrivit legiui bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din
TVA sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului D.G.F.P. județene după consultarea C.ui Județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a I. școlar sau a Direcției de muncă și solidaritate socială, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
S. liber al Î. P. C. prin întâmpinare (f.5-6) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de pârâtul C. LOCAL C. N., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, sereține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă șicomunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...).
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță disp.art.5 din L. nr.11/2010.
Se mai reține că H.G.nr. 1618/2009 privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Se mai reține că, procesul civil, fiind guvernat de principiul disponibilității părților, acestora le revine sarcina de a stabili cadrul procesual în cauză. În cazul în care recurentul-pârât aprecia că pentru soluționarea cauzei prezintă interes introducerea în cauză a terților, respectiv a M. F. P., prin D. F. P. C.-N., aceștia aveau posibilitatea de a-i atrage în proces în termenele procedurale, potrivit dispozițiilor legale în materie.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 Cod.proc.civ.,urmează să se respingă recursul formulat de pârâții C. LOCAL C. N. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N., prin P. prin primar împotriva sentinței civile nr. 3286 din 7 oct. 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 3284/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5267/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
