Decizia nr. 922/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 922/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. precum și recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 2116/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții G. CU P. N. N. „. V. DE S., C. LOCAL V. DE S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. MM, având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 14 februarie 2012, respectiv 21 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î., în numele membrilor săi: S. A., D. A., V. M. R., S. M., H. B. R., S. M., A. M., V. M. și A. M. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții G. cu P. N. nr. 3 „. din V. de S., C. Local V. de S., P. orașului V. de S. și M. F. P., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea unității de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile L. 2. de aprobare a modificării OG nr. 1., începând cu data de (...) și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății. S-a solicitat de asemenea obligarea unității de învățământ la completarea carnetului de muncă cu înscrierile privind încadrarea conform petitului 1 al acțiunii.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, la 30 ianuarie 2008, Gu- vernul României a aprobat OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor a-corda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul
Oficial al României, partea I, nr. 82/(...).
Potrivit L.-cadru 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se mențină și ulterior datei de (...), la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie 2009, aceasta însemnând respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din Legea
3..
Cu referire la data de 13 mai 2011 până la care se solicită acordarea drepturilor bănești, reclamantul arată că la această dată a intrat în vigoare L.
63/2011.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă, P. orașului V. de S. și C. L. V. de S. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 2116 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de M. F. P. B. și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâții C. Local V. de S. și P. orașului V. de S. A fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. este întemeiată, între re- clamant și acest pârât neexistând nici un raport juridic care să justifice che- marea lui în judecată.
Lipsa calității procesuale pasive a M.ui F. P. este reținută și în Decizia nr. 1., pronunțată în recurs în interesul, care potrivit art. 3307 alin 4 Cod proc.civ., este obligatorie pentru instanțe. Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților consiliul local și primar, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1 din H.G. 538/ 2001, art. 167 al. 3 din L. 84/1995, art. 36 al. 4 și art. 23 al. 1 din L. nr. 215/2001, pârâtul consiliul local fiind chemat în judecată datorită cali- tății de finanțator ai instituției de învățământ, iar primarul în calitate de ordonator principal de credite, legitimarea procesuală a acestora fiind analizată raportat la dispozițiile legale menționate. Pe fond, s-a reținut că prin dispozițiile OG nr. 1., se stabilea o evaluare acoeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...). Guvernul României, prin OUG nr. 1., pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2. 2008, reducând majorările salariale stabilite de P. Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1. 2008, stabilindu-se că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 41, art. 47 alin. 1, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 și 6 din Constituție. Ulterior, G.ul emite OUG nr. 151/2008 prin care reduce în mod substanțial majorările salariale stabilite prin dispozițiilor L. nr. 2.. Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008. Curtea, prin decizia nr. 9. 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar. Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională. Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potri- vit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte. În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr. 1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2.. În ce privește aplicarea dispozițiilor L. 2. și în anul 2010, tribunalul reține următoarele: Începând cu data de (...) L. 2. a fost abrogată, în consecință aceasta nu mai poate fi aplicată. Într-adevăr în art. 7 alin. 2 din L. 3. se face mențiunea că: „(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.";iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că: „(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."; Art. 30 alin. 5 din L. 3. prevede că: „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemni- zația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna de- cembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara sala- riului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."; Potrivit dispozițiilor legale enunțate, se constată că membrii de sindi- cat reprezentați sunt îndreptățiți începând cu data de (...) la calcularea salariului potrivit L. 3., fără însă a se putea aplica dispozițiile L. 2. abrogată la această dată, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în noua lege. Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale a membrilor de sindicat pentru perioada 01.01-(...), respectiv L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. 1., instanța a apreciat nefondată acțiunea și a respins-o. Respingerea acțiunii principale a atras respingerea și a petitului subsidiar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. O. V. DE S.solicitând în principal modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul ca recurentul să fie obligat la plata sumelor prevăzute în sentință nu din bugetul propriu, ci de a plăti aceste sume cadrelor didactice în momentul în care vor fi repartizate sub acest titlu de la bugetul de stat, ca ordonator principal de credite. În motivare se arată că prevederile HGR nr.537/2001 al L. nr. 84/1995 și ale L. nr.215/2001, în temeiul cărora a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, fac referire la unitățile administrativ teritoriale, iar nu la calitatea de primar al orașului, chiar dacă potrivit L. nr.215/2001 acesta este cel care reprezintă unitatea administrativ teritorială în fața instanței de judecată. Cât privește calitatea acestuia de ordonator principal de credite, instanța nu a avut în vedere faptul că potrivit HGR nr.538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, așadar, nu din bugetul propriu al primarul orașului, acesta nefiind responsabil de modul de finanțare al unității de învățământ. Recurentul nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate deoarece nu are buget propriu și nu poate să își asume obligații pecuniare. Potrivit art. 3 din HGR nr.538/2001, unitățile de învățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către D. generală a finanțelor publice județene situația elevilor, în funcție de care se vor repartiza sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin decizie a directorului Direcției generala a finanțelor publice județene. Acest articol, coroborat cu art. 4 ind. 2 din HGR nr. 1618/2009, conduce spre concluzia că primarul nu poate asigura sumele din bugetul local și are o simplă atribuție de a transmite situația către D. generală a finanțelor publice M., care, în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice sunt în măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății tranșelor de vechime în muncă. În același sens sunt citate dispozițiile art. 16 și 40 din HGR nr. 2192/2004, ale L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ale OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat reprezentați, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice și admiterea acțiunii. Arată în motivare că a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice ca, în eventualitatea în care instanța va pronunța o hotărâre favorabilă, aceasta să îi fie opozabilă și M.ui raportat la atribuțiile sale de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Invocă prevederile art. 19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, ce enumeră atribuțiile M.ui F. P. în domeniul finanțelor publice. În ce privește Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr.1. privind recursul în interesul legii arată că se referă la cererea de chemare în garanțiea M.ui F. P., or reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice în calitate de pârât. În ce privește fondul cauzei arătă că potrivit dispozițiilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, SALARIZAREA MEMBRILOR DE SINDICAT TREBUIA SĂ SE MENTINĂ, ULTERIOR DATEI DE 1 IANUARIE 2010, LA NIVELUL STABILIT CONFORM DISPOZITIILOR LEGALE ÎN VIGOARE ÎN LUNA D. A ANULUI 2009 și ca atare, deși L. nr. 2. a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2010, coeficientul 1,000 cu valoarea de 400,00 lei stabilit prin această lege trebuia aplicat în continuare. Sunt citate în acest sens dispozițiile art. 3, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3, art. 30 alin. 5 din L. nr. 3., cu precizarea că pentru membrii de sindicat reprezentați, există hotărâri judecătorești care confirmă majorările salariale stabilite prin L. nr. 2., un motiv în plus pentru care pârâții trebuiau să aplice dispozițiile L. nr. 3. și să calculeze salariile corespunzătoare lunilor ianuarie 2010 și următoarele cu luarea în considerare a valorii coeficientului 1,000 așa cum a fost stabilită prin L. nr. 2.. Pentru anul 2011 sunt citate dispozițiile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „valoarea salariilor de bază. soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului În anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice";. Art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";. Prin urmare, și în anul 2011 calculul salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din sistemul de învățământ trebuia să se facă la valoarea majorată conform prevederilor L. nr. 2.. În ce privește termenul de (...) până la care solicită recalcularea salariului, arată că este data intrării în vigoare a L. nr. 63/2011. În drept, invocă dispozițiile enunțate, ca și pe cele ale O.G. nr. 1., art. 28 din L. dialogului social nr. 62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, art. 304 punctul 8 și 9 din Codul de procedură civilă. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 ianuarie 2012 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a solicitat menținereasentinței cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. În motivare arată că nu are raporturi juridice cu reclamanții, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revenind G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din L. nr. 500/2002. În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva intimatului, în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale ale unor persoane care nu se număra printre angajații săi, încălcându-se regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002. Obligarea intimatului la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor. Este invocată totodată decizia nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în interesul legii. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 februarie 2012, reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului formulat de pârât și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, iar în motivare reiterează considerentele invocate în recurs. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele: 1. Cu privire la recursul declarat de pârâtul P. orașului V. de S., Curtea reține că acesta este nefondat. Criticile din recurs, prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a recurenților, sunt nefondate: Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Se au în vedere și prevederile art. 16 din H.G. nr. 2192/2004: „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1. (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar. Or, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local. În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate. Or, unitatea administrativ teritorială are personalitate juridică, buget propriu. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pedispozițiile legale care atribuie recurentului un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamanților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice. Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurent în calitate de angajați ai acestuia, ci prin obligarea la „. sumelor necesare pentru plata diferențelor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății. Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume. Față de aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să fie respins recursul formulat de acest pârât. 2. Cu privire la recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat reprezentați, Curtea reține că acesta este fondat cu privire la motivele dezvoltate pe fond. Procedând în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., la soluționarea cu precădere a excepțiilor formulate, Curtea constată că est neîntemeiat motivul de recurs prin care se critică modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Așa cum corect a reținut prima instanță, prin raportare la decizia nr. 1., pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, coroborând dispozitivul acesteia cu considerentele elaborate și văzând și prevederile art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M.ui F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și printr-o eventuală cerere de chemare în garanție formulată împotriva acestuia de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, concluzia corectă este că sunt pe deplin aplicabile în cauză statuările obligatorii ale instanței supreme privind rolul M.ui F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Întemeiate sunt însă motivele de recurs privitoare la fondul litigiului. Astfel, nu sunt contestate în recurs și de altfel sunt conforme cu dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 3/2011 concluziile primei instanțe referitoare la caracterul datorat aldrepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit dispozițiilor Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pe perioada 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Petitul acțiunii nu vizează însă această perioadă, ci perioada următoare, care nu mai este guvernată de dispozițiile L. nr. 2., ci de ale L. nr. 3., bazându-se pe stipulațiile art. 30 alin.5: „în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizație lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază, sau după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 (...)";. De asemenea, sunt incidente, pentru perioada vizată prin acțiune, dispozițiile art. 7 alin. 2 din L. nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice";. Art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";. Acestea sunt dispozițiile legale aplicabile în ce privește pretențiile formulate prin acțiune cu privire la salarizarea membrilor de sindicat reprezentați, până la data de (...), ce marchează intrarea în vigoare a L. nr. 63/2011 și până la care dată sunt formulate pretențiile în litigiu. Or, se constată că în raport de aceste dispoziții legale, este întemeiată acțiunea, având în vedere că prin textele legale citate în cele ce preced, legiuitorul a specificat cu claritate faptul că în anul 2010, se va păstra în plată salariul avut în luna decembrie 2009, respectiv în anul 2011, se va majora salariul plătit în luna octombrie 2010. Or, consecința acestor dispoziții este că în măsura în care era datorată în luna decembrie 2009 plata salariului cadrelor didactice în conformitate cu L. nr. 2., în aceeași măsură era datorată această plată și în anii 2010 și 2011 până la intrarea în vigoare a L. nr. 63/2011. De altfel, în același sens a statuat și Curtea Constituțională a României, reținând, în cuprinsul deciziei nr. 877 din 28 iunie 2011, că „Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățăm ânt la data de 1 ian uarie 2010 se va fac e pe coeficienții și salariul avut în plat ă la 31 decembrie 2 009, stabilit în confo rmitate cu nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4.. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009)";. Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat S. A., D. A., V. M. R., S. M., H. B. R., S. M., A. M., V. M. și A. M. C., împotriva sentinței civile nr. 2116 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr.(...), pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat reprezentați, în contradictoriu cu pârâții G. cu program normal nr.3 „. V. de S., C. local al orașului V. de S., instituția primarului orașului V. de S. și în consecință: Obligă pârâta G. cu program normal nr.3 „. V. de S. la calculul și plata către membrii de sindicat reprezentați de reclamant a diferenței dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Obligă pe pârâții C. local al orașului V. de S. și instituția primarului orașului V. de S. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge recursul formulat de pârâtul P. orașului V. S. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. G. N. N. Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. C. V.
| ← Decizia nr. 2760/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 447/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
