Decizia nr. 2088/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2088/R/2012
Ședința 07 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2208 din 13 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată H. R., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată
H. R., asistată de avocat Ș. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 aprilie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2208 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea H. R., în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. M., și, în consecință a fost anulată decizia nr. 247/(...) emisă de intimată;
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă;
A fost respinsă cererea privind obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea;
A fost obligată intimata să-i plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr. 1004 din (...) contestatoarea a fost angajată de intimata
D. G. a F. P. M. în funcția de inspector specialitate gradul IV, cu începere de la data de (...), pe perioadă determinată, respectiv cât timp titularul postului lipsește din unitate.
Contractul individual de muncă nu menționează cine este titularul postului pe care îl ocupa contestatoarea și nici care este motivul pentru care acesta lipsea din unitate.
Prin D. nr. 532 din (...) intimata a constatat că pe perioada (...)-(...), contestatoarei i s-a suspendat de drept contractul individual de muncă în baza art. 51 al. 1 lit. a din Legea 53/2003, aceasta fiind în concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani.
Prin adresa nr. 16.789 din (...)(f.44) intimata D. G. a F. P. M. a înștiințat-o pe contestatoare că postul pe care l-a ocupat pe perioadă determinată a fost redus, urmând ca după expirarea suspendării, contractul ei de muncă să înceteze.
Apoi, prin D. nr. 247/(...) intimata a stabilit că începând cu data de 01 august 2011 contestatoarei îi încetează contractul individual de muncă conform art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din Legea 53/2003 republicată, la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Această decizie a fost contestată în termenul legal prevăzut de art. 268 lit. a din Legea 53/2003 republicată.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, în forma în vigoare la data angajării contestatoarei, „prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie";.
Apoi, conform art. 82 din Codul muncii „ contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
Cum în cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1004 din (...) s-a menționat că reclamanta contestatoare a fost angajată pe durată determinată, respectiv cât timp titularul postului lipsește din unitate, durata contractului ei urma a expira, conform art. 82 al. 2 din Codul muncii anterior republicării, la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular.
În condițiile în care intimata nu a dovedit că acest moment a fost (...)- astfel cum a arătat în decizia nr. 247/(...) -, instanța a constatat că încetarea de drept a contractului individual de muncă al contestatoarei nr. 1004 /(...) nu a intervenit, decizia fiind nelegală și netemeinică.
De altminteri, din coroborarea Notei nr. 938551/(...) (f.23) menționate în cuprinsul deciziei nr. 247 din (...), conform căreia toate posturile de execuție vacante au fost reduse, cu conținutul adresei nr. 16.789 din (...)(f.44) prin care contestatoarea fusese anunțată că postul pe care l-a ocupat pe perioadă determinată a fost redus și cu împrejurarea că în contractul individual de muncă nr. 1004 din (...) nu este indicat titularul postului pe care îl ocupa reclamanta și nici motivul pentru care acesta lipsea din unitate, se poate concluziona că nu exista nici un salariat titular al postului pe care reclamanta îl ocupa, clauzaprivind durata determinată a contractului individual de muncă nr. 1004 din (...), fiind nelegală.
Față de considerentele expuse, instanța, constatând nelegalitatea și netemeinicia Deciziei nr. 247/ (...) privind încetarea de drept a contractului individual de muncă nr. 1004 din (...), a dispus anularea acesteia și restabilirea situației anterioare, în sensul reintegrării contestatoarei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă.
Instanța a respins cererea acesteia de obligare a intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, având în vedere că, atât la data emiterii Deciziei nr. 247/ (...), cât și pe durata desfășurării procesului, contestatoarea se afla în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, beneficia de indemnizație lunară corespunzătoare în baza O.U.G. 148/2005, contractul individual de muncă nr. 1004 din (...) fiind suspendat.
Or, conform art. 49 al. 2 Codul muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, instanța a obligat-o să-i plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. G. a F. P. M. a declarat recurs prin carea solicitat casarea sau modificarea hotărârii cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
1. Art.304 pct.4 C.pr.civ (Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești). Instanța de fond a anulat o decizie de desfacere a contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată și a hotărât reîncadrarea contestatoarei în lipsa unei nevoi de personal a angajatorului. Mai mult nu s-a prevăzut termenul pentru care angajatorul este obligat să mențină raportul de muncă cu angajatul.
D. cum este îndeobște cunoscut încheierea unui contract de muncă ține de satisfacerea nevoii de forță de muncă a angajatorului. În măsura în care necesarul de forță de muncă nu mai subzistă angajatorul este nevoit să facă disponibilizări de personal.
În cauza dedusă judecății a fost pusă în discuție legalitatea unei decizii de desfacere a unui contract de muncă încheiat pe durata determinată, în condițiile în care partea introductivă a acestei decizii prevede explicit că această decizie de desfacere a contractului de muncă are ca temei acte de autoritate publică emise de președintele A. (acte necontestate de contestatoare) prin care se aproba numărul de personal pentru D. G. a F. P. M..
O astfel de abordare ca și aceea a instanței de fond aduce atingere normelor legale ce stabilesc separația puterilor în stat și implicit ideii de stat de drept. D. cum corect a stabilit Curtea Constituțională în D. nr.838/2009, autoritatea judecătorească nu poate să modifice norme legale sau să creeze noi norme legale, prin similitudine, plecând de la situații juridice asemănătoare expres reglementate , acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Inclusiv CEDO prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauzele F. M.es împotriva României (cererea nr.44232/11) și A. Gavril Senteș împotriva României (cererea nr.44605/11) a constatat neîncălcarea de către S. Român a dispozițiilor Convenției CEDO în cazurile reducerii cu 25% a salariilor.
2. Art.304 pct.6 C.pr.civ. în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată fără a fi solicitate în scris de către reclamantă.
3. Art.304 pct.7 C.pr.civ. în legătură cu neprezentarea argumentelor pentru care au fost înlăturate apărărilor pârâtei.
4. Art.304 pct.9 C.pr.civ. datorită anulării unei decizii emise ca urmare a necesității efectuării unor disponibilizări de personal în vederea încadrării în limitele bugetare aprobate,
Se arată în acest sens că reclamanta a fost concediata în baza art.65 Codul muncii, ca urmare a normelor legale ce impuneau în primul rând desființarea posturilor ocupate pe durată determinată.
Reclamanta H. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat ș obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcând punctual următoarele precizări.
1. Nu reprezintă un exces de putere contestarea și anularea unei decizii de încetare a contractului de muncă, fiind o procedură reglementată de lege.
2. Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în scris acordarea cheltuielilor de judecată.
3, 4. Hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept fiind bazată în esență pe calificarea contractului de muncă încheiat între părți ca având durata nedeterminată în raport de neindicarea titularului postului și a motivului pentru care lipsește din unitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
1. Motivul prevăzut de art.304 pct.4 C.pr.civ..
Potrivit art.266 Codul muncii, „ jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă";.
De asemenea art.268 alin.1 lit. a Codul muncii reglementează expres termenul de contestare a deciziei unilaterale de încetare a contractului individual de muncă.
În același sens, capitolul VI al titlului VIII din Legea nr.61/2022 reglementează procedura de soluționare a conflictelor de drepturi, prevăzând expres prin art.208 soluționarea conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești.
Prin urmare anulând o decizie de încetare a contractului individual de muncă, instanța de judecată își exercită prerogativele legale în acest sens, fără a se putea considera că intervine în atribuțiile recunoscute în favoarea altei puteri.
2. Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în mod expres obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, depunând chitanța de plată a onorariului la ultimul termen de judecată (f.51-52 fond), astfel încât este neîntemeiată susținerea contrară a pârâtei.
3. Pârâta nu a indicat care sunt apărările sale pe care prima instanță nu le-a examinat, fiind o afirmație în termeni general că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cu atât mai mult cu cât sentința enunță clar argumentele care au determinat aprecierea nelegalității încetării contractului de muncă.
În acest sens, argumentul principal pe care se sprijină hotărârea recurată se referă la neindicarea titularului postului pe care îl înlocuiește reclamanta și nici a motivului pentru care lipsește, cu consecința nelegalității clauzei privind durata determinată a contractului de muncă.
4. D. nr.247/(...), emisă de pârâta reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act (fila 9 fond), care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată „cât timp titularul postului lipsește din unitate"; (fila 4 fond).
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtei privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art.65 Codul muncii,ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere că decizia nr.247 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtei privind considerarea deciziei nr.247/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâta nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamantă sau motivul pentru care acesta este lipsește, conform art.84 alin.2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este reintegrarea reclamantei în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantei, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul pârâtei, care va fi obligată în baza art.274
C.pr.civ., la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 30).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2208 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei H. R. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. L. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. B.
| ← Decizia nr. 5067/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2874/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
