Decizia nr. 4634/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4634/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. „. R. S. împotriva sentinței civile nr.4745 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat K. F., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate, av. M. P. și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Reclamantul intimat arată de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii în tot a acțiunii reclamantului, pentru motivele expuse în memoriul de recurs și în concluziile scrise pe care le susține și oral, arătând în esență că societății nu îi sunt aplicabile prevederile C. colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii comerț pentru anii 2010 - 2011. Societatea pârâtă nu putea fi listată ca societate căreia îi sunt aplicabile prevederile contractului colectiv încheiat la nivelul ramurii comerț. La data emiterii deciziei de concediere a reclamantului, contractul colectiv de muncă nu mai era în vigoare. Raportat la prevederile legale aplicabile la momentul înregistrării contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț, care stabilesc doar o limită minimă a duratei contractului colectiv, instanța nu poate complini acordul partenerilor sociali în ce privește durata pentru care contractului colectiv ar trebui prelungit după încetarea perioadei inițiale. De asemenea arată că nici contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului nu îi este aplicabil societății, având în vedere că nu activează în această ramură și având în vedere și recunoașterea reclamantului intimat făcută la termenul din 3 octombrie 2012. cu cheltuieli de judecată de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, arătând că în temeiul contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului beneficiază de o compensație echivalentă cu 6 salarii brute lunare, acesta fiind contractul la care se raportează și nu cel la nivel de unitate în care este prevăzută acordarea doar a două salarii compensatorii brute lunare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. C., precizată ulterior, reclamantul K. F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. „. R. S., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata unei compensații echivalente cu valoarea a șase salarii brute lunare în conformitate cu prevederile C. colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului. Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte baza lunară de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost concediat de societatea pârâtă și că în cuprinsul deciziei de desfacere a contractului individual de muncă s-a prevăzut că beneficiază de o compensație echivalente cu 2 salarii brute lunare, în conformitate cu prevederile C. colectiv de muncă la nivel de societate, cu toate că prin C. colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului a fost stabilit beneficiul unei compensații echivalente cu 6 salarii brute lunare.
În temeiul art.18 alin. 1 din H.G.nr.174/2002, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte baza lunară de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Prezent în fața tribunalului la termenul de judecată din 26 aprilie 2012, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la soluționarea celui de-al doilea petit al acțiunii introductive.
P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, la data de
(...), reclamantului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă și i s-a acordat o compensație echivalentă cu valoarea a 2 salarii compensatorii brute lunare, în conformitate cu prevederile C. colectiv de muncă la nivel de societate. P. a mai arătat că prevederile C. colectiv de muncă unic la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului nu îi sunt aplicabile, societatea fiind menționată în anexa la C. colectiv de muncă la nivelul ramurii de comerț.
Prin sentința civilă nr. 4745/(...), pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul K. F. în contradictoriu cu pârâta S. „. R. S., pârâta fiind obligată la plata unei compensații echivalente cu 4 salarii compensatorii conform prevederilor C. colectiv de muncă la nivel de ramură comerț.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata petitului 2 din cererea introductivă de instanță.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 6. din (...), în funcția de îngrijitor clădiri, ulterior între părți fiind încheiate câteva acte adiționale.
La data de (...) pârâta a emis decizia 3827.63, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în baza art. 65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit prevederilor legale invocate de către reclamant, art.90 alin. 2 din C. colectiv de muncă la nivelul industriei alimentare, a băuturilor și tutunului pe anul 2006, salariații disponibilizați prin concedieri colective vor beneficia, din fondul de salarii, de compensații bănești individuale, în condițiile și în cuantumurile prevăzute în contractele colective de munca încheiate la nivelul unităților, dar nu mai puțin de 6 salarii de baza brute de încadrare.
Conform prevederilor C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț pe anul 2010, aplicabil societății pârâte, persoanelor a căror contracte individuale de muncă încetează pentru motive ce nu țin de persoana lor, angajatorii au obligația de a le acorda o compensație de cel puțin două salarii brute pe unitate.
Societatea pârâtă este semnatară a acestui contract colectiv de muncă, potrivit anexei nr.3, iar valabilitatea acestuia a fost extinsă prin nedenunțare cu
30 de zile înainte de perioada pentru care a fost încheiat, conform prevederilor art.4.
T. a mai reținut că adresa nr. 58054/DDS/(...) nu poate fi avută în vedere, întrucât ea exprimă un punct de vedere ce nu produce efecte juridice și cu atât mai mult, nu poate afecta valabilitatea unui contract colectiv de muncă semnat de confederații patronale și sindicale și care astfel a fost înregistrat la M. M., F. și P. S.
Prima instanță a mai reținut, din coroborarea celor două acte normative, că reclamantului i se cuvin cele 6 salarii compensatorii, fiind un drept mai favorabil salariatului. Întrucât reclamantul a beneficiat de 2 salarii compensatorii, instanța a admis parte acțiunea formulată și a dispus obligarea pârâtei la plata diferenței, reprezentând compensația echivalentă cu 4 salarii compensatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. R. S., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se arată că, în pronunțarea hotărârii recurate, instanța de fond a dezvoltat un raționament juridic incorect prin raportare la legislația aplicabilă în materia contractelor colective de muncă, astfel că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 133 alin.2 din Legea nr. 62/2011, la fiecare dintre nivelurile prevăzute la alin.1, se încheie și se înregistrează un singur contract colectiv de muncă.
O reglementare similară exista și în art. 11 alin.2 din Legea nr. 130/1996, în sensul că la fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 10 se încheie un singur contract colectiv de muncă.
Ramurile la nivelul căreia au se încheiau contracte colective erau expres prevăzute în Anexa 4 la C. colectiv de muncă unic la nivel național, fiind identificate prin raportare la obiectul principal de activitate (prin menționarea codului CAEN relevant).
Prin sentința recurată, instanța de fond a stabilit că societatea are obligația de a plăti o compensație fostului salariat în temeiul C. colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului, deși a admis că societății i se aplică C. colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii comerț.
Recurenta arată că, astfel,instanța de fond, în dezacord flagrant cu prevederile legale menționate anterior, a stabilit că societății îi sunt aplicabile două contracte colective încheiate la nivel de ramură.
În consecință, câtă vreme a decis că nu a expirat C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț, instanța de fond nu avea cum să decidă aplicabilitatea în raport cu societatea a unui alt contract colectiv de muncă decât cel în a cărui Anexă, societatea era listată.
Recurenta susține însă că societății nu îi este aplicabil niciunul dintre cele două contracte colective de muncă reținute în hotărârea sa de către instanța de fond (respectiv, la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului și la nivelul ramurii comerț), întrucât:
În ceea ce privește C. colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului, societatea a fost listată în cadrul contractuluicolectiv de muncă la nivelul ramurii comerț și, în consecință, nu îi poate fi aplicabil un contract colectiv încheiat la nivelul unei alte ramuri.
Se mai arată că, în cadrul ramurii industriei alimentare, a băuturilor și tutunului sunt incluse societățile care au codul CAEN al activităților principale
15, 16 (coduri CAEN Rev 1).
În speță, societatea are cod CAEN 5629 (echivalentul codului CAEN Rev
155).
Recurent susține așadar, că societatea nu activează în ramura industriei alimentare, a băuturilor și tutunului și, nefiind nici listată în lista cuprinzând unitățile cărora contractul colectiv li se aplică, nu este obligată să respecte prevederile acestui contract colectiv.
Se mai arată că, prevederea cuprinsă în art. 1 alin 1.1. din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în sensul că:"Prezentul CCM are la bază prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivelul industriei alimentare, a băuturilor și tutunului pe anul 2008 (. . .)" nu poate fi, în niciun caz, înțeleasă ca o aderare la C. colectiv încheiat la nivelul industriei alimentare, a băuturilor.
În ceea ce privește C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț, la momentul emiterii deciziei de concediere, recurenta arată că, C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț nu îi era aplicabil societății, întrucât aceasta nu face parte din ramura comerț.
Potrivit A. 4 la C. colectiv de muncă unic la nivel național, în cadrul ramurii comerț sunt incluse societățile având codul CAEN al obiect principal de activitate (înainte de Rev 2) 501, 503-5°5, 51, 52 și 70.
Societatea recurentă ca obiect principal de activitate "A. servicii de alimentație n.c.a" - cod CAEN 5629. Înainte de Rev 2, codul CAEN corespunzător obiectului principal de activitate al S. era 55.
De asemenea, se mai arată că, contractul colectiv era expirat, fiind înregistrat la M. M., F. și P. S. sub nr. 42/0l/11.02.20l0, astfel încât, potrivit art.4 alin.1, începând cu (...), C. colectiv de muncă la nivelul ramurii comerț nu mai era valabil.
În drept, se invocă disp.art. 304 pct.7,8,9, art.3041 Cod.proc.civilă, prevederile legislației muncii aplicabile în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul K. F. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat. În recurs au fost depuse înscrisuri noi. Analizând recursul formulat de pârâta S. „. R. S., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Intimatul-reclamant K. F., a solicitat, prin acțiunea precizată, obligarea pârâtei S. „. R. S., la plata unei compensații echivalente cu valoarea a șase salarii brute lunare în conformitate cu prevederile C. C. de M. la N. R. I. A., B. și T., ca urmare a concedierii sale la data de (...). Astfel cum în mod corect a precizat recurenta prin motivele de recurs, potrivit art. 11 alin.2 din Legea nr. 130/1996 și a art.133 alin.2 din Legea nr. 62/2011, la fiecare dintre niveluri, se încheie și se înregistrează un singur contract colectiv de muncă, prin urmare, la data concedierii reclamantului, pentru angajații S. „. R. S. putea fi aplicabil un singur contract colectiv de muncă la nivel de ramură. Curtea mai constată, că, urmărind int eresul reclamantului în cauză, se constată că acesta a înțeles să se adreseze instanțelor de jurisdicție a muncii cu prezenta acțiune pentru a obține o compensație la concediere mai mare, respectiv de 6 salarii de baza brute de încadrare, ori singurul contract colectiv de muncă,dintre cele invocate în cauză, ce cuprinde asemenea prevederi este C. C. de M. la N. R. I. A., B. și T. nr.81/2006, care, la art.90 alin. 2, prevede că salariații disponibilizați prin concedieri colective vor beneficia, din fondul de salarii, de compensații bănești individuale, în condițiile și în cuantumurile prevăzute în contractele colective de munca încheiate la nivelul unităților, dar nu mai puțin de 6 salarii de baza brute de încadrare. În rest, C. C. de M. la N. R. C. prevede că persoanelor a căror contracte individuale de muncă încetează pentru motive ce nu țin de persoana lor, angajatorii au oblig ația de a le acorda o compensație de c el puțin două salari i brute pe unitate. Prin C. colectiv de muncă la nivel de societate, art.17.4, s-a stabilit că, în caz de concediere individuală sau colectivă pentru reducerea activității sau reorganizarea programului de lucru, salariații cu vechime între 5 și 15 ani vor beneficia de 2 salarii medii brute pe societate. Prin urmare, având în vedere faptul că, potrivit susținerilor ambelor părți, reclamantul a primit la data concedierii o compensație de 2 salarii medii brute pe unitate, conform clauzelor C. colectiv de muncă la nivel de societate, care respectă prevederile C. C. de M. la N. R. C., nu se mai impune în cauză analizarea în cauză a motivelor de recurs ce privesc aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât clauzele acestuia nu ar fi oricum de natură a îndreptăți intimatul și a conduce la obligarea angajatorului la plata unei compensații mai mari decât cea deja plătită. În ceea ce privește C. C. de M. la N. R. I. A., B. și T. nr.81/2006, se reține că acesta nu este aplicabil în cauză, pentru următoarele considerente: Având în vedere obiectul de activitate a societății, respectiv codul CAEN Rev.2: 5629, raportat la prevederile A. nr.4 la C. C. de M. la N. N., se constată că prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei alimentare, băuturilor și tutunului se aplică societăților ce au codul CAEN 15, 16, deci nu și societății recurente. De altfel, societatea recurentă nu este menționată în Anexa nr.8 la C. C. de M. la N. R. I. A., B. și T., filele nr.104-124 dosar recurs, privind unitățile în care se aplică prevederile acestuia. De asemenea, conform dispozițiilor art. 11 alin.2 din Legea nr. 130/1996 și ale art.133 alin.2 din Legea nr. 62/2011, societății îi poate fi aplicabil un singur contract colectiv la nivel de ramură, iar conform filei nr.102 dosar de fond și nr.64 dosar recurs, societatea este menționată în Anexa nr.3 la C. C. de M. la N. R. C.. Pentru toate aceste considerente, constatând că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea reclamantului, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, să se admită recursul formulat de pârâta S. „. R. S., să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul K. F. având ca obiect plăți compensatorii, menținându-se restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii, respectiv cele prin care s-a luat act de renunțarea acestuia la judecarea celui de-al doilea capăt de cerere. Având în vedere pretențiile ce au făcut obiectul prezentei cauze, intimatul K. F., aflat în culpă procesuală, va fi obligat să plătească recurentei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, pe care Curtea le-a considerat a fiind justificate, necesare și utile soluționării cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S. „. R. S. împotriva sentinței civile nr. 4745 din 4 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul K. F. având ca obiect plată salarii compensatorii. Menține restul dispozițiilor din sentință. Obligă pe intimatul K. F. să plătească recurentei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. G. C. GREFIER Red.C.M.; Tehnored.: C.M./M.S.; 3 ex./(...); Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B..
| ← Decizia nr. 4031/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 5128/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
