Decizia nr. 3415/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3415/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN și de către pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3880 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată G. „. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. G. Patricia, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive pentru reclamanții membrii de sindicat pentru perioada (...) - (...), motivat pe faptul că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data la care trebuia să se facă plata drepturilor salariale pentru fiecare lună în parte, astfel că raportat la data introducerii acțiunii, drepturile salariale solicitate nu sunt prescrise, instanța de fond apreciind greșit starea de fapt dedusă judecății. Cu privire la recursurile pârâților, solicită respingerea acestora raportat la prevederile art. 167 din L. nr. 64/1995 și Ordinul nr. 86/2005 al Ministerul
Finanțelor Publice. Fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3880 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) invocată din oficiu.
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S.
L. AL Î. P. C.EAN, în numele membrilor de sindicat: I. (DRĂGAN) SIMINA, POJAR L., R. G., S. M., PLĂCINTR G., CIMUCA (PEREBICONVSCHI) NATALIA, ZURMAN E., PĂCURAR FLORICA, ROȘCA CORNELIA,C. S.,VARGA M.,GORD. D. M.,N. ALIZ,PONGR. ENIKO I. și P. D. în contradictoriu cu pârâții G. „. C., C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N., și în consecință:
Pârâta G. „. C. a fost obligată la calcularea și la plata către membrii de sindicat reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, respectiv pentru: I. (DRĂGAN) SIMINA, POJAR L., R. G., S. M., PLĂCINTR G., CIMUCA (PEREBICONVSCHI) NATALIA, ZURMAN E., PĂCURAR FLORICA, ROȘCA CORNELIA,C. S., VARGA M., GORD. D. M.,N. ALIZ și PONGR. ENIKO I. începând cu (...) și până la (...), iar pentru P. D. începând cu (...) - (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, anterior Curtea
Constituțională a R. prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG
15/2008 este constituțională, însă Guvernul României a emis OUG nr.
136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin
OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.. nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.. nr. 3. și art. 2 din O.. nr. 4. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...), obligatorie pentru instanță, prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis în parte cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. AL Î. P. C.EAN și pârâții C.
LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N.
Recurentul S. L. AL Î. P. C.EAN a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și pentru perioada (...) - (...) pentru membrii de sindicat I.
(DRĂGAN) SIMINA, POJAR L., R. G., S. M., PLĂCINTAR G., CIMUCA (PEREBICONVSCHI) NATALIA, ZURMAN E., PĂCURAR FLORICA, ROȘCA CORNELIA, C. S., VARGA M., GORD. D. M., N. ALIZ și PONGR. ENIKO I..
În motivare apreciază că termenul de 3 ani (termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. I lit. c Codul muncii) este declanșat din momentul prejudicierii salariatului, respectiv din momentul in care urmau a fi acordate anumite drepturi salariale.
În învățământul preuniversitar, drepturile salariale se plătesc în intervalul cuprins intre 5 si 15 a lunii următoare desfășurării activității, astfel: drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2009 se achita in perioada 5 - 15 februarie 2009 drepturile salariale aferente lunii februarie 2009 se achita in perioada 5 - 15 martie 2009.
Termenul de prescripție de 3 ani începe sa curgă de la data la care trebuia sa se facă plata drepturilor salariale pentru fiecare luna în parte - prin comparație cu dreptul comercial, termenul de prescripție începe sa curgă de la data scadentei.
Prin raportare la data introducerii acțiunii (...), nu sunt prescrise drepturile salariale aferentei perioadei 1 februarie 2009 -14 martie 2009.
Recurenții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. au solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare au arătat că soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9, C.pr.civila.
La pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut in vedere poziția procesuala a pârâților, care, raportat la prevederile legale in vigoare, nu au legitimare procesuala pasiva.
Pârâții pot aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere faptul ca, aceste sume provin de la bugetul de stat, pârâta făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
În conformitate cu disp. Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art. 167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
Fata de prevederile art. 50 alin. 2 lit.a din L. nr. 273/2006, Direcția
Generala a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I.
Pe de alta parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr.27/2012, însa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor depersonal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, reiterează că prin art. 2 si 3 din OUG nr. 3. aprobata prin L. nr. 2. si a O. nr. 4. aprobata prin L. nr. 3., a fost abrogata OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si in anul 2009 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin L. nr. 2..
Ulterior, prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din L. cadru nr. 330/2009, a prevăzut abrogarea, la data intrării in vigoare a legii, a prevederilor OG nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin L. nr. 2..
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de S. L. al Î. P. C. este fondat.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești invocate de reclamanți, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care instituie in termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat.
Termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la scadenței plății drepturilor salariale care se situează în intervalul 5 - 15 a lunii pentru luna precedentă potrivit Ordinului MFP nr. 86/2005.
Văzând că acțiunea a fost înregistrată la data de 15 martie 2012 și că reclamanții I. (DRĂGAN) SIMINA, POJAR L., R. G., S. M., PLĂCINTAR G., CIMUCA
(PEREBICONVSCHI) NATALIA, ZURMAN E., PĂCURAR FLORICA, ROȘCA CORNELIA, C. S., VARGA M., GORD. D. M., N. ALIZ și PONGR. ENIKO I. solicită ajutorul material și pentru perioada (...) - (...), se constată că pentru această perioadă, acțiunea nu este prescrisă.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este în parte nelegală, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ. va admite recursul declarat de sindicat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifică în parte în sensul că va respinge excepția prescripției pentru perioada (...)-(...) și în consecință va obliga pârâta G. L. C. la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii 2. și pentru perioada (...)
- (...), urmând a menține restul dispozițiilor din sentință.
Recursurile declarate de pârâții C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N. sunt nefondate.
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2)
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțareade bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care au fost lipsiți în mod nejustificat.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cererea sindicatului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții pârâți nu au fost obligați la calculul sau plata salariilor direct către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți, pe de o parte, și recurenți, pe de altă parte.
Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2..
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu are relevanță faptul că în bugetul local pe anul 2012 nu a fost asigurată finanțarea necesară.
Vor fi respinse ca nefondate criticile recurenților prin care s-a susținut faptul că prin OUG nr. 3. și a O. nr. 4., a fost abrogata OG nr.15/2008.
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamanților la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. pentru aprobarea OG nr. 15/2008 pentru perioada (...) până la data de 31 decembrie 2009, acest drept a fost consacrat prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în M. oficial nr. 350 din 19 mai 2011, a cărei obligativitate este impusă de dispozițiile art. 329 C.pr.civ, având în vedere că dezlegarea problemelor dedrept judecate de Î.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Astfel, prin D. nr. 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit următoarele: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 1. și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009";.
Într-adevăr, prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din L. cadru nr. 330/2009, s-a prevăzut abrogarea, la data intrării in vigoare a legii, a prevederilor OG nr.
15/2008, aprobata cu modificări prin L. nr. 2., însă Curtea constată că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze sunt datorate pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2010, astfel încât nici această împrejurare nu este de natură a conduce la modificarea soluției recurate.
Pentru aceste considerente se apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmând ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.pr.civ să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 3880 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției pentru perioada (...)-(...) și în consecință obligă pârâta G. L. C. la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii 22/2008 și pentru perioada (...) - (...).
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL
M. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C.-M. S.-C. B.
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: E. B.
| ← Decizia nr. 597/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3724/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
