Decizia nr. 610/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 610/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. C. M., C. LOCAL C. M., P. C. C. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 09 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea civilă formulată de S. L. din Învățământ M., în numele membrilor de sindicat: B. V., M. F., P. V., C. I., B. V., B. O., V. V., B. I., F. L., C. O., S. C., B. G., O. M., G. N., V. I., P. M., N. C., L. I., B. F. Ana, C. M. I., R. M., A. C. O., B. L., P. G., M. V., S. C., N. S., P. C. D., L. E., N. G., M. N. C., M. M., C. I., B. A. C., I. P., F. M., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu C. I-V. C. M., C. Local C. M., I. P. C. M., Ministerul Finanțelor Publice și în consecință :
A fost obligată pârâta Ș. cu C. I-V. C. M. la:
1) calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar
2009-2010 în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de
L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu
2) plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local C. M., I. P. C. M. și Ministerul Finanțelor
Publice la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
Ministerul Finanțelor Publice instanța a reținut că aceasta, în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul
Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, a reținut că sindicatul se prezintă în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul de la fila 12-14 care au început efectuarea concediilor de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, după cum rezultă din adeverința depusă la filele 15-16 data intrării în concediu, respectiv la (...).
În acest sens, potrivit deciziei nr. 20 din dosarul nr.20/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii se stabilește că art. 1 din L. nr.1. raportat la art. 150 (fost 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/97 cu modificările ulterioare și art. 7 din H.G.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică … sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic auxiliar din unitățile de învățământ preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anilor 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1. respectiv
3 iulie 2010.
Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediul de odihnă potrivit art. 103 lit. 1 din L. nr. 128/97 modificată și completată.
Potrivit art. 145 al. 3 Codul muncii „Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu";.
D. adeverințele depuse, sus menționate rezultă că indemnizația de concediu a fost calculată și plătită cu o reducere de 25% începând cu (...), după intrarea salariaților în concediu.
Potrivit art. 28 al. 4 din Contractul Colectiv de M. la N. I. Ș. J. M. 2008-
2009 coroborate cu art. 29 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-
2008 „pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu
Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.";
Așadar, acțiunea este întemeiată în virtutea dispozițiilor legale sus menționate fiind admisă potrivit dispozitivului.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine G., respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
De asemenea, recurentul a făcut trimitere la D. nr. 10/(...) dată de Înalta
Curte de Casație și Justiție.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. asolicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este fondat.
Potrivit obiectului acțiunii și având în vedere motivația, în fapt și în drept, pe care aceasta se fundamentează, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu.
Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către ordonatorii secundari, sau după caz, terțiari de credite a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate. Prin urmare, partea reclamantă are în vedere raporturile care subzistă între pârâții - unitățile de învățământ, ca ordonatori finali de credite și M. F., ca ordonator principal de credite.
Însă aceste raport nu are caracterul unui raport obligațional, respectiv, calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P. nu presupune existența obligației implicite a acestuia de a aloca fondurile necesare către ordonatorii secundari/terțiari de credite, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între
Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în bazadispozițiilor Legii nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestoraprin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr.
500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 330 7 din Codul de procedură civilă decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea opinează că efectele acesteia pot fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității similare pe care o au cele două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, Curtea găsește întemeiată excepția lispei calității procesuale pasive invocate de către recurent, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1,3 C.proc.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 1906 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘED.TE JUDECĂTORI G. L. D. D. G. S. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: M.C.
| ← Decizia nr. 3042/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1294/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
