Decizia civilă nr. 112/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/R/2013
Ședința publică din data de 15 IANUARIE 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 1735 din 2 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă U. M., precum și pe intimații pârâți Ș. CU CLASELE I - V.
"A. I. "; B. M. și I. Ș. J. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatul I. Ș. al Județului M. a formulat întâmpinare în cauză, înregistrată la dosar la data de 14 ianuarie 2013.
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și văzând că atât recurenții, prin recursurile formulate, cât și intimatul prin întâmpinare, au solicitat judecata în condițiile art. 242 alin.2 C.proc.civ., reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1735 din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. AL JUDEȚULUI M. și, în consecință:
S-a respins cererea formulată de reclamanta U. M. împotriva pârâtului
I. Ș. AL JUDEȚULUI M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a admis cererea formulată de reclamanta U. M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. CU CLASELE I-V. "A. I. "; B. M., C. LOCAL B. M. și
P. M. B. M. și, în consecință:
Pârâta Ș. CU CLASELE I-V. "A. I. "; B. M. a fost obligată să calculeze drepturile salariale ale reclamantei începând cu data de_ și până la_ utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să-i plătească acesteia drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența
dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. au fost obligați să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului I. Ș. al Județului M., că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu atribuții clar prevăzute în art. 95 din Legea educației naționale nr. 1/2011, printre care cea de a acorda consiliere și asistență unităților și instituțiilor de învățământ în gestionarea resurselor umane și a posturilor didactice la nivelul județului, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice neexistând raporturi de muncă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este una de ordine publică și derivă din dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 95 din Legea educației naționale nr. 1/2011. Așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de pârâtul I. Ș. al Județului M., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestuia în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ.
Așa fiind, instanța a apreciat operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al Județului M. și, în consecință a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că, așa cum reiese din adeverința nr. 245/_ reclamanta U. M. a fost încadrată la Ș. cu clasele I-V. "A.
I. "; B. M., profesor titular pe catedra de chimie și nu a beneficiat de aplicarea Legii 221/2008 începând cu data de_ .
Prin cererea precizată reclamanta a solicitat instanței obligarea angajatorului ei de a le calcula salariile, începând de la data de_ și până la_, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a-i plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite .
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada
1 octombrie -_, aceasta
reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 350 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că "realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că
"în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 prevedea că "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici Legea nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din
luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Însă, cum prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009.
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011, iar prin Decizia nr. 11 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea precizată a reclamantei și a obligat Ș. cu clasele I-V. "A. I. "; B. M. a să calculeze salariile reclamantei utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 începând de la data de_ și până la_ și de a-i plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Instanța a obligat pe pârâții C. local B. M., P. M. B. M. să aloce unității de învățământ Ș. cu clasele I-V. "A. I. "; B. M. sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 104 al. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte
venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
cheltuielile materiale și pentru servicii;
cheltuielile cu întreținerea curentă.
Apoi, conform art. 1 al. 1 din H.G. 1274 din 21 decembrie 2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unități de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Art. 4 din H.G. 1274/2011 stabilește că unitățile de învățământ cu personalitate juridică transmit la începutul anului bugetar ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale de care aparțin și inspectoratelor școlare numărul de elevi/preșcolari pe nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 al. 1 ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ și le supun aprobării autorităților deliberative.
De asemenea, conform art. 6 din H.G. 1274 din 21 decembrie 2011 pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și a contribuțiilor aferente acestora pentru unitățile de învățământ, autoritățile administrației publice locale alocă pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și sume din bugetele proprii ale acestora.
Potrivit art. 19 din Legea 273/2006 "bugetele locale și celelalte bugete prevăzute la art. 1 alin. (2) se aprobă astfel:
bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. General al M. București, după caz;
bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora.
(2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.
Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, iar conform
art. 21 al. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Apoi, potrivit art. 36 al. 6 lit. a din Legea nr. 215/2001, consiliul local asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, iar conform art. 63 al. 5 lit. c din aceeași lege primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit.
a) - d, prevederile legale evocate constituind temeiul obligației stabilite în sarcina acestora.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M.
.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de Sindicatul Liber din Învățământ M. față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat în ce privește această excepție, potrivit prevederilor art.77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
De asemenea, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, "(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.
Având în vedere cele arătate, pârâtul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de Sindicatul Liber din Învățământ M., față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a P. ui municipiului B. M. .
Pârâtul C. Local al municipiului B. M. a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului B. M. și a C. ui Local B. M. .
În motivare, pârâtul a arătat că prin acțiunea formulată instanța de fond a obligat pârâții C. Local B. M. și P. B. M. să aloce unității de
învățământ sumele necesare…
Raportat la acestea, pe cale de excepție, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului baia M. și a C. ui Local.
Raportat la acestea, învederează faptul că, între SLÎMM în numele membrilor de sindicat și cei doi pârâți nu există nici un raport juridic de genul angajat-angajator.
Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală se constată că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial, în orice alt caz existând lipsa calității procesuale pasive.
P. M. B. M. nu este angajatorul reclamanților și între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Solicită respingerea acțiunii introdusă împotriva instituției P. ui ca nefondată.
Contractul Colectiv de Muncă Unic este încheiat între unitățile de învățământ în calitate de angajator și I. Ș. al județului M. .
Obligația de plată a acestor drepturi bănești o aveau unitățile de învățământ în calitate de angajator și nu P. M. B. M. .
Intimatul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. prin întâmpinare a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a I. ui Ș. al Județului M. și respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Prin recursuri se invocă lipsa capacității și a calității procesuale pasive a recurenților.
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente în anul 2009, conform dispozitivului, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, la data scadenței drepturilor bănești solicitate prin acțiune), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar și care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziții menținute în esență în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, capacitatea și calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin.
(4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația,
conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr._ privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 "consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamantelor de către recurenți în calitate de angajate ale acestora, ci prin obligarea la "alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
În mod evident, chemând în judecată pe acești pârâți, reclamantele au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamantele se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii reclamantelor, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr.1735 din_ a T. ui
M. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. T. |
G.
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond Brîndușa G.
