Decizia civilă nr. 1795/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1795/R/2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 12190 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată C. ANA și pe pârâtul intimat C.
T. DE C. "A. M. " C. -N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.7204/117/_, reclamanta C. ANA a chemat în judecată pe pârâții: C. T. DE C. "A. M. "; C. -N. ,
P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și a solicitat obligarea pârâților să calculeze și îi plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G.nr.15/2008, reprezentând diferența drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu Legea nr. 221/2008 în perioada _
-până la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței și pe viitor, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale solicitate în temeiul O.G. nr. 15/2008 aprobată prin cu modificări prin Legea nr.221/2008, ținând cont de deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de C. și Justiție referitoare la modificările aduse acestor acte normative.
Pârâții P. Municipiului C. -N. și C. local al Municipiului C. -N. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat excepția prescripției
dreptului la acțiune și excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În dovedire, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada_ -_, raportat la prevederile art.268 alin.3 C. muncii, republicat, care prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate și la data formulării cererii de chemare
în judecată.
Prin sentința civilă nr.12190 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu pentru perioada_ -_ și a fost respinsă acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta C. ANA în contradictoriu cu pârâții: C. T. DE TELEC. "A. M. "; C. -N. ,C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și P. MUNICIPIULUI C. -N. .
Unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator, a fost obligată la plata la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate către reclamantă, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 mai 2009, până la data de _
, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
S-au respins pretențiile aferente perioadei_ -_ ca fiind prescris dreptul material la acțiune și pretențiile ulterioare datei de_ ca neîntemeiate.
Au fost obligați pârâții:C. LOCAL și P. MUNCIPIULUI C. -N. să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_ este fondată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 (Codul muncii), "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat _";.
În cauză s-a solicitat obligarea și la plata diferențelor salariale începând cu data de_ și până la rămânerea definitivă a sentinței și pentru viitor, actualizate cu coeficientul de inflație, însă raportat la data scadenței sumelor pretinse cu titlu de diferențe salariale și la data înregistrării cererii, prima instanță a reținut că a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Totodată, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate in cauza, instanța a constatat ca este prescris dreptul material la acțiune privind sumele reprezentând diferențe salariale aferente perioadei _
-_ .
Pe fond, instanța a constat că reclamanta a avut calitatea de cadru didactic auxiliar, respectiv administrator financiar, astfel cum a rezultat din copia carnetului de muncă .
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța de fond a reținut că prin dispozițiile O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o
evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Prin Decizia nr. 1221/_ publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG 136/2008, Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, astfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care a fost modificată denumirea O.G. nr.15/2008, prin art. I pct.2 și 3 și au fost reduse în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I nr.464/6 iulie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din
O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța a reținut că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul a mai constatat că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale . În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalități modificărilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul a considerat că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salarial ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în
vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.221/2008.
De asemenea, a mai reținut prima instanță că, potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în are a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
Totodată, instanța a reținut jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, reclamanții dețin un bun în sensul Convenției, în sensul de valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său, dreptul lor fiind consacrat de un act normativ în vigoare. De asemenea, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 și în această calitate pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale. Această "speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (Străin și alții împotriva României, nr.57.001/00, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, R. împotriva României). Totodată, prin numeroasele modificări legislative a căror neconstituționalitate a fost declarată succesiv de instanța de control constituțional, s-a produs o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea drepturilor salariale.
În lumina aceleiași jurisprudențe, tribunalul a reținut că pentru ca o ingerință să fie socotită în conformitate cu dispozițiile art. Prot.1 la Convenție, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și, nu în ultimul rând, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, în sensul de a păstra un just echilibru între cerințele interesului general al
comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu împotriva României).
În speță, s-a constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emis de Guvern se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
În acest context, văzând și dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care constituie o garanție a respectării drepturilor conferite particularilor.
Mai mult, instanța a reținut forța obligatorie a Deciziei nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 si nr. 1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite
funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 31 ianuarie 2009, respectiv 6 februarie 2009 si pana la data de 31 decembrie 2009.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul a reținut că sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: P. MUNICIPIULUI C.
-N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă.
Potrivit petitelor cuprinse in cererea de chemare in judecată, recurenții consideră că nu au în cauză calitate procesuală pasivă, având in vedere că, in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4, lit. b din Legea 215/2001, P. întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local. Astfel, P. municipiul poate aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
De asemenea, se mai arată că, pentru ca instituțiile pârâte să poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale, era necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către
instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
De asemenea, se arată că Legea nr.1/2011 stabilește, la art.1, că finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
Totodată, potrivit alin. 2, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora [ ... ]. In acest sens, alin. 5 prevede: Finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului Bucuresti, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului școlar al Municipiului Bucuresti; De asemenea, alin. 6 Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, se observă ca, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
Totodată, se mai arată că bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin H.C.L. nr. 57/2012, însa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, se susține că, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea nr.293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor P. e Județene după consultarea consiliului județean, a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca si Solidaritate Sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Raportat la aceste considerente, se arată ca art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P. e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat În Monitorul Oficial al României, Partea 1.
În consecință, se arată că, pentru ca instituțiile pârâte sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile solicitate este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate in mod corect, să fi fost prevăzute in bugetul de stat, iar pe de alta parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, instituția pârâtă făcând doar deschiderea de credite către
instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din Legea nr. 273/2006.
Analizând recursurile formulate de pârâții: C. LOCAL MUNICIPIULUI C. -
și P. MUNICIPIULUI C. -N.,
prin prisma motivelor de recurs invocate și
a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
În mod eronat prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-recurenți în cauză.
Obligația de a plăti salariul revine angajatorul, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art.167 alin (1) din Legea învățământului nr.84/1995, aplicabile la data scadenței drepturilor salariale solicitate prin acțiune, unde se prevede că:
"unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit art.104 al.2 din Legea nr.1/2011, finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată si din alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
.5 al aceluiași articol prevede că finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.5 din H.G.nr.1274/2011:
(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale răspund de repartizarea sumelor pe unități de învățământ, pe baza numărului de elevi/preșcolari și a standardelor de cost prevăzute în anexele nr. 2 și 5, și le supun aprobării autorităților deliberative.
Plata cheltuielilor cu salariile stabilite conform legii și a contribuțiilor aferente acestora se face pe baza statelor de plată ale unităților de învățământ verificate și validate de către inspectoratele școlare județene, respectiv de inspectoratul școlar al municipiului București, potrivit precizărilor aprobate prin ordin comun al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.
În cazuri excepționale, inclusiv cele prevăzute la art. 4 alin. (6), atunci când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale prevăzute la art. 1 alin. (2) sau nu asigură plata cheltuielilor prevăzute la art. 1 alin. (4) la unele unități de învățământ cu personalitate juridică, în cadrul sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate județului/municipiului București prin legea bugetului de stat pe anul 2012, direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare, pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București cu această destinație.
În situația prevăzută la alin. (4) redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiași unități administrativ- teritoriale se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului școlar.
Redistribuirea sumelor între unități de învățământ cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (4) și (5), conduce implicit la modificarea bugetelor inițiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost.
Aprobarea redistribuirii sumelor pentru cheltuielile prevăzute la art. 1 alin. (2) si (4) în cadrul unității de învățământ care solicită suplimentarea sumelor alocate se va face după verificarea de către inspectoratul școlar a modului de angajare și utilizare a cheltuielilor alocate pe baza standardelor de cost, care fac parte din finanțarea de baza.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 mai 2009 și până la 31 mai 2011, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și a Legii nr.330/2009, drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat.
Curtea reține însă că, deși recurenților le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare și asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor și a prevederilor contractuale în vigoare la data scadenței, în speță, aceștia au fost însă în mod greșit chemați în judecată de către reclamantă pentru a fi obligați chiar la calculul și plata drepturilor bănești, îndatoriri ce reveneau doar angajatorilor.
Având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil, modul cum reclamanta a înțeles să stabilească în cauză cadrul procesual, se reține că în mod greșit prima instanță a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții-recurenți în cauză.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se vor admite recursurile declarate de:C. LOCAL și P. MUNCIPIULUI C. -N. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 12190/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: P. MUNICIPIULUI C. -N. și C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. și în
consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta C. ANA în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.; | ||
Tehnored.:C.M./V.R.; | ||
2ex./_ | ||
Jud.fond:Tribunalul Cluj: R. | -M. | V. . |
