Decizia civilă nr. 1178/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1178/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul B.
K. împotriva deciziei civile nr. 5004 din 3 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, privind și pe intimata S. "CFR M. "; SA - S. T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta contestatorului, av. Procopeț Verginia și reprezentantul intimatei, consilier juridic Jurma Cosmin, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația a fost comunicată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatei întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei contestatorului, care, la solicitarea instanței precizează că decizia atacată a fost comunicată la data de_ .
Instanța, raportat la mențiunea efectuată pe chitanța de plată a taxei judiciare de timbru pentru eliberarea copiei deciziei civile nr. 5004/_, coroborat cu copia acestei decizii, care poartă mențiunea că a fost eliberată la data de_, pe care reprezentanta contestatorului o prezintă în fața instanței, se constată că prezenta contestație în anulare este formulată în termen legal.
Reprezentanta contestatorului arată că susține cererea în probațiune, formulată în motivarea contestației în anulare, respectiv acvirarea dosarelor nr._ și nr._ care privesc doi colegi de muncă ai contestatorului cărora li s-a dat câștig de cauză.
Reprezentantul intimatei, depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și solicită respingerea cererii formulate, având în vedere că ne aflăm în fața unei contestații în anulare și că această cerere nu a fost formulată în faza de recurs.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta contestatorului, motivat pe faptul că nu este utilă cauzei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 5004/2012 a Curții de Apel C. și rejudecând, admiterea recursului, pentru motivele expuse în scris, arătând că instanța de recurs nu a cercetat corespunzător motivul de modificare a hotărârii atacate prin raportare la art. 3041C.pr.civ. și în mod greșit nu a procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele. Chestiunea esențială care se impune a fi lămurită în
speță, pentru justa soluționare a cauzei, era stabilirea de către instanță a locului de desfășurare a activității de către contestator, având în vedere elementele contradictorii ce rezultau din înscrisurile existente la dosarul cauzei. Înscrisurile aflate la dosar cu privire la locul de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea sunt contradictorii. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate, pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, arătând că nici una din ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C.pr.civ. nu se regăsesc în speța de față, contestatorul prin cererea formulată nu face decât să evoce fondul cauzei. Întrucât din actele adiționale aflate la dosar se specifică exact locul de muncă al contestatorului, nu se poate susține că nu a fost stabilit acest lucru.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9842 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. K. împotriva pârâtei S. "CFR M. "; SA - S. T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul a fost angajatul pârâtei din anul 1988, fiind încadrat ca revizor tehnic vagoane.
De la angajare, respectiv_, reclamantul a lucrat efectiv la Atelierul de Zonă C.F.R. Turda, la Secția de Întreținere și Reparații Vagoane C.F.R. Turda, Revizia de Vagoane Turda, iar de la data de_ a fost încadrat la Postul de Revizie Vagoane C. -N. Est până la data de_, când a fost încadrat din nou la Revizia de Vagoane Turda.
Până la data concedierii, instanța a constatat că reclamantul a fost încadrat la Punctul de Revizie Vagoane Turda.
La dosar s-a depus Actul Adițional nr. 4A_, semnat și de reclamant, în care se menționează expres, la pct. C, că locul de muncă al reclamantului este la Divizia de Vagoane Dej Triaj - Punct de Revizie Vagoane Turda.
În decizia de concediere contestată s-a menționat că la data concedierii reclamantul a executat preavizul de 20 de zile lucrătoare prevăzut de art. 75 din Codul muncii.
În temeiul Hotărârii AGA nr. 8/_ conducerea societății a luat măsura de reducere a postului reclamantului, în fapt fiind desființat tot Punctul de Revizie Vagoane Turda și implicit fiind desființate toate posturile din această unitate.
Pârâta a respectat și procedura prevăzută de art. 72 din Codul muncii republicat, respectiv că s-au făcut demersurile legale către A.J.O.F.M., către Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial, Federația Mecanicilor de Locomotivă din România și Federația Ramurii Vagoane, în cauză fiind efectuate și controale de la ITM București.
Din Organigramele și Statele de funcții depuse de pârâtă, respectiv cea anterioară și cea ulterioară reorganizării, instanța a reținut că desființarea locului de muncă este efectivă, acesta fiind suprimat din statul de funcții și din organigramă, în fapt fiind desființat tot Punctul de Revizie Vagoane Turda.
Referitor la măsura de concediere luată de pârâtă, instanța a constatat că aceasta a respectat procedura legală, desființarea locului de muncă al
reclamantului fiind efectivă, are o cauză reală și serioasă, iar decizia de concediere emisă este temeinică și legală.
Prin decizia nr. 5004 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._
s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.
K. împotriva sentinței civile nr. 9842 din_ a Tribunalului C. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul a fost angajat la Revizia de Vagoane Turda, devenită în urma reorganizării societății Punct Revizie Vagoane Turda, arondat Reviziei de Vagoane Dej Triaj și își desfășura activitatea pe raza de competență a acesteia.
Prin actul adițional nr. 4A_ intervenit între părți, referitor la locul de muncă al reclamantului recurent s-a stabilit că începând cu data de_, acesta este în cadrul S. ";CFR M. "; SA, S. T. - Subunitatea Revizia de Vagoane Dej Triaj - Punct Revizie Vagoane Turda. Act adițional a fost însușit de către reclamantul recurent prin semnătură. Nefiind contestat în termenul legal de către nici una din părți, acesta a produs efectele juridice specifice.
Nu au fost primite nici susținerile privitoare la nulitatea absolută a actului adițional din perspectiva lipsei consultării cu sindicatul, în contextul în care legiuitorul nu impune o astfel de condiție pentru a conferi legalitate unei asemenea convenții. Mai mult, sindicatul are calitatea de terț, prin urmare eventuala consultare a acestuia este lipsită de eficiență juridică.
S-a reținut că greșit a apreciat reclamantul recurent că în cauză ar fi incidentă instituția delegării, respectiv a detașării și, prin urmare, ar fi fost necesară consultarea sindicatului. Începând cu data de_, locul de muncă al reclamantului recurent a fost în cadrul Punctului Revizie Vagoane Turda, iar nu cum eronat se susține, respectiv la Postul de Revizie C. -N. Est.
Este adevărat că documentația de la dosar a confirmat faptul că în perioada de referință reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la C. N. Est, însă această împrejurare nu este de natură să creeze dubii cu privire la locul de muncă al acestuia, întrucât acest punct de lucru se afla pe raza de competență a Reviziei de Vagoane Dej, ca unitate gestionară.
În lipsa încheierii unui act adițional prin care părțile să fi convenit schimbarea locului de muncă la Postul de Revizie C. -N. Est, nu poate fi acreditată susținerea privitoare la acest aspect.
Au fost apreciat ca lipsite de eficiență juridică și alegațiile privitoare la împrejurarea că activitatea pe care o desfășura în concret reclamantul este realizată în prezent de alte persoane, câtă vreme aceste susțineri privesc Postul
de Revizie C. -N. Est, iar nu Punctul de Revizie Vagoane Turda unde reclamantul era angajat.
Un alt aspect invocat se referă la nerespectarea criteriilor de concediere stabilite prin programul de restructurare. Și aceste critici au fost înlăturate motivat de faptul că o asemenea abordare ar fi apărut ca justificată numai în măsura în care posturi similare cu cele ale reclamantului recurent ar fi fost menținute la Punctul de Revizie Vagoane Turda. Or, în organigrama din_, ulterioară concedierii reclamantului recurent, nu se mai regăsește Punctul de Revizie Vagoane Turda care a fost integral desființat.
S-a apreciat că în cauză s-a dovedit desființarea efectivă a postului ocupat de reclamant, cauza acestei măsuri fiind una reală și serioasă, prin urmare decizia concediere a fost legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B.
K.,
solicitând desființarea hotărârii, rejudecarea recursului cu consecința admiterii acestuia ca fiind temeinic și legal.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că instanța de recurs, nu a cercetat corespunzător motivul de modificare a hotărârii sus menționate pronunțata de Tribunalul Cluj, prin raportare la art. 3041C. pr. civ., în mod greșit Curtea de Apel C. neprocedând la examinarea cauzei sub toate aspectele.
Deși a învederat instanței de judecata și a dovedit prin probațiunea administrata în cauza (fișe de pontaj întocmite pentru Punct Revizie C. -N. Est aferente perioadei 2008- 2011, și în special, cele aferente perioadei aprilie 2010- iulie 2011, decizie nr. 4A_ din_ a intimatei S. CFR M. S.A., declarații de martori, întocmite la C. -N. Est) împrejurarea ca subsemnatul și- a desfășurat activitatea, în concret, în cadrul Punctului de Revizie C. -N. Est, fiind doar scriptic încadrat la Post Revizie Vagoane Turda, instanța de recurs nu a cercetat în mod corespunzător acest motiv de recurs.
Chestiunea esențiala care se impunea a fi lămurită în speța, pentru justa soluționare a cauzei, era stabilirea de către instanța a locului de desfășurare a activității de către contestator având în vedere elementele contradictorii ce rezultau din înscrisurile existente la dosar.
Însăși intimata, prin poziția procesuala exprimata prin întâmpinare, recunoaște faptul că în concret, contestatorul și-a desfășurat efectiv activitatea în cadrul Punctului de Revizie C. -N. Est. Prin decizia nr. 4A_ din_ a intimatei, aceasta confirma faptul ca, locul în care își desfășura activitatea la acea vreme era "Post Revizie C. -N. Est". Aceasta realitate este reflectată și confirmată totodată de fișele de pontaj întocmite pentru Punct Revizie C. -N. Est, aferente perioadei 2008-2011, și în special, cele aferente perioadei aprilie 2010-iulie 2011, de unde rezulta fără putința de tăgada că locul muncii era Punct Revizie C. -N. Est și nicidecum Post Revizie Vagoane Turda.
Or, actele adiționale nr. 4A_ din aprilie 2010, și nr. 4A1/8293 din noiembrie 2010, de care se prevalează intimata în speța, sunt în evidenta contradicție atât cu înscrisurile anterior menționate, care emana tot de la intimata, cât și cu cele recunoscute de către aceasta în fața instanțelor investite cu soluționarea cauzei.
Deși, pe tot parcursul derulării procesului, a arătat că justa analizare a legalității deciziei de concediere presupune stabilirea locului desfășurării activității de către contestator, aceasta chestiune a fost ignorata atât de către instanța de fond cât și de către instanța de control judiciar. Deși Curtea de Apel reține că, "documentația de la dosar confirmă faptul că în perioada de referință reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la C. -N. Est," totuși, ignorând cu desăvârșire realitatea consacrată de probațiunea administrata în cauza, apreciază că împrejurarea anterior menționată nu este de natură să creeze dubii cu privire la locul de munca al contestatorului întrucât punctul de lucru C. -N. Est s-ar afla pe raza de competenta a Reviziei de Vagoane Dej, ca unitate gestionara. Or, aceasta susținere nu poate fi primită întrucât conform art. 17 alin.3 lit. b) din Codul Muncii, locul de munca este un element esențial al contractului individual de munca, angajatorului revenindu-i obligația să individualizeze în mod concret și corect locul de desfășurare al activității de către salariat, iar în lipsa unui loc de muncă fix, angajatorului revenindu-i obligația de a prevedea în contractul individual de munca faptul că salariatul va munci în diverse locuri. În mod evident, nu se află în prezenta acestei din urma ipoteze astfel încât singura concluzie care se desprinde din probațiunea administrata în cauza este aceea ca locul de munca al subsemnatului a fost Punct Revizie C. -N. Est și nicidecum Post Revizie Vagoane Turda.
S-a mai susținut că, din eroare, Curtea de Apel C. a omis să analizeze și motivul de recurs formulat prin raportare la prevederile art. 174 teza finală
C.proc.civ. - instanța "va putea socoti ca dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris", în condițiile în care intimata nu a depus la dosar, la cererea Tribunalului C., fisele de pontaj și foile colective de prezenta pe anii ianuarie 2008-iulie 2011 de la C. -N. Est, Postul de Revizie C.
-T., Punctul de Revizie Turda. Or, analiza acestui motiv de recurs era absolut necesara pentru stabilirea corecta a locului de munca al contestatorului.
Se arată că prin sentința civilă nr. 5526/_ pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, confirmata în recurs prin decizia pronunțata în_ s-a admis acțiunea numitului Constantea G. L. împotriva intimatei, anulându-se măsura concedierii ca fiind nelegala. Numitul Constantea G. L. era colegul său de muncă de la C. -N. Est, deși scriptic locul lui de munca era, ca și în cazul contestatorului, Post Revizie Vagoane Turda. Situația este identică și pentru fostul coleg de munca, Baciu Ioil, audiat în calitate de martor în prezenta cauza, în privința căruia a fost anulată decizia de concediere. Față de aceste persoane, foști colegi de munca la C. -N. Est, deși scriptic locul lor de munca era Punctul de Revizie Turda, instanțele judecătorești au dispus reintegrarea în posturile deținute anterior și acordarea de despăgubiri.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
Intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE M.
"C.F.R. M. "; SA
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, codul de procedură civilă reglementând o contestație în anulare obișnuită de drept comun - art. 317 și o contestație în anulare specială - art. 318.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, prin dispozițiile art. 318 alin. 1 teza finală C.proc.civ. se conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs și atunci când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din aceste dispoziții ale legii rezultă cu claritate, că admisibilitatea unei contestații în anulare este condiționată de omisiunea totală a instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului, doar acesta putând fi sensul expresiei "...a omis din greșeală să cerceteze...";.
Așadar, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestația în anulare.
Dimpotrivă, când instanța de recurs abordează motivul de recurs, pronunțându-se asupra lui și apreciindu-l ca neîntemeiat, nu s-ar putea considera că există omisiunea pretinsă de art. 318 teza finală C.proc.civ., căci într-un asemenea caz motivul a fost cercetat, iar nu omis, chiar dacă motivele pentru care el a fost găsit nefondat nu sunt acceptate de recurent.
Prin decizia civilă nr. 5004/R/2012 Curtea de Apel C. a respins ca nefondat recursul reclamantului, reținând în cuprinsul considerentelor, între altele, și că: "reclamantul a fost angajat la Revizia de Vagoane Turda, devenită în urma reorganizării societății Punct Revizie Vagoane Turda, arondat Reviziei de Vagoane Dej Triaj și își desfășura activitatea pe raza de competență a acesteia (…).Prin actul adițional nr. 4A_ intervenit între părți, referitor la locul de muncă al reclamantului recurent s-a stabilit că începând cu data de_ ,
acesta este în cadrul S. CFR M. SA, S. T. - Subunitatea Revizia de Vagoane Dej Triaj - Punct Revizie Vagoane Turda. (…) Începând cu data de _
, locul de muncă al reclamantului recurent a fost în cadrul Punctului Revizie Vagoane Turda, iar nu cum eronat se susține, respectiv la Postul de Revizie C. -
N. Est. (…)Este adevărat că documentația de la dosar a confirmat faptul că în perioada de referință reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la C. -N. Est, însă această împrejurare nu este de natură să creeze dubii cu privire la locul de muncă al acestuia, întrucât acest punct de lucru se afla pe raza de competență a Reviziei de Vagoane Dej, ca unitate gestionară. În lipsa încheierii unui act adițional prin care părțile să fi convenit schimbarea locului de muncă la Postul de Revizie C. -N. Est, nu poate fi acreditată susținerea privitoare la acest aspect.";
În același sens, în considerentele deciziei contestate s-a reținut că ";… sunt lipsite de eficiență juridică și alegațiile privitoare la împrejurarea că activitatea pe care o desfășura în concret reclamantul este realizată în prezent de alte persoane, câtă vreme aceste susțineri privesc Postul de Revizie C. -N. Est, iar nu Punctul de Revizie Vagoane Turda unde reclamantul era angajat.";
Or, aceste considerente ale deciziei date în recurs evidențiază cu claritate că instanța a abordat motivul de recurs întemeiat pe chestiunea privitoare la stabilirea locului de desfășurare a activității de către reclamant, apreciind că reclamantul era angajat la Punctul de Revizie Vagoane Turda. Nu poate fi, deci, vorba despre o omitere a acestui motiv de recurs, căci o asemenea situație impunea ca în considerentele deciziei să nu se regăsească nici o statuare privitoare la locul de muncă al reclamantului.
Curtea apreciază că instanța de recurs nu este obligată să răspundă fiecărui argument folosit de recurent în dezvoltarea unuia dintre motivele de modificare sau de casare enumerate la art. 304 C.proc.civ., ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun. Așadar, chiar dacă instanța de recurs nu s-a referit în mod expres la prevederile art. 174 C.proc.civ. indicate în cererea de recurs, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 318 alin. 1 C.proc.civ, deoarece această critică reprezenta doar unul dintre argumentele subsumate motivului de recurs privitor la stabilirea locului de muncă al reclamantului, cu privire la care, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs s-a pronunțat.
În speță, prin aspectele invocate în contestația în anulare se aduc critici în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt, tinzându-se astfel ca pe calea contestației să fie puse în discuție erori de judecată, contestatorul urmărind de fapt reformarea hotărârii, ceea ce nu este posibil decât în recurs. Împrejurarea că instanța de recurs nu și-a însușit punctul de vedere al recurentului nu este de natură a face întemeiată contestația în anulare.
Curtea reține că invocarea unor hotărâri pronunțate în cauze vizând alți angajați ai intimai nu se încadrează în nici unul dintre motivele contestației în anulare.
Cele ce preced arată, așadar, că instanța de recurs a răspuns motivelor de recurs învederate de către recurent, lipsind orice temei pentru a reține incidența motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. 1 teza finală C.proc.civ.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 5004 din 3 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. K. împotriva deciziei civile nr. 5004/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. Belean
Jud. recurs: D. G. /L. D. /S. D.
